La ce se întâmplă în România, în prezent, am senzaţia că oricât de multe speranţe şi nădejdi ar avea românii simpli să poată trăi o viaţă mai bună, într-o ţară normală la cap, lucrurile se fac şi se întâmplă în aşa fel încât să ajungem mai rău în prăpastie!

Parcă suntem la păcănele, că tot se vorbeşte în aceste zile de marea pasiune a unora dintre cetăţenii patriei, oricât de multe resurse de bani şi de timp am aloca, ieşim mereu cu pierderi tot mai mari. Inevitabil până acum, dar nici pe viitor nu se vede ceva în roz, darmite luminiţa de la capătul tunelului! Avem parte de acelaşi spectacol de circ, tot mai prost, de alte măşti, de aceeaşi cloacă!

Ce să mai creadă bieţii români care au votat ca proşti, dar şi cei care n-au votat deloc, când văd că pe spinarea lor, aceeaşi politicieni hâzi, lipsiţi total de scrupule şi imorali, indiferent de culoarea lor politică, au puterea ciolanului şi o vor avea ani de zile de aici înainte? Cum să aleagă cetăţenii oameni mai buni să-i conducă, când totul pare că se transformă în culori politice imorale şi penale, cu roşul dominant? Ce credibilitate să mai aibă clasa politică dacă aleşii au dus uşa cortului în Parlament, traseismul şi blaturile în toată ţara?

Ce aşteptări să mai aibă însetaţii de dreptate când jocurile de putere par să ducă la acelaşi control politic, văzut sau nevăzut, la vârful Justiţiei Române, la îngroparea mai adâncă a marilor dosare nerezolvate de ani de zile, dar şi a celor mai recente, cum ar fi „Colectiv” sau „Piaţa Victoriei 10 august, 2018” şi „Caracal”? Cei din spatele butoanelor nu au nevoie de o justiţie independentă, ci de una maleabilă!

Ce speranţe de viaţă să mai aibă bolnavii ţării, fie adulţi sau copii, când sunt omorâţi cu zile chiar de către sistem, iar responsabilii de perpetuarea acestui cancer în loc să-şi plătească vinovăţiile, adună averi fără număr şi sunt ocrotiţi de dumnezeii lor? Aproape că nu există săptămână fără să auzim de câte o grozăvie întâmplată în spitale sau policlinici, în urma căreia rămân victime nevinovate!

Cum să mai respirăm un aer curat atâta timp cât singuri, atât cetăţeni cât şi autorităţi, ne tăiem pădurile, ne otrăvim apele şi mediul înconjurător?

Din păcate, toate aceste nenorociri au ajuns banalităţi cotidiene cărora de multe ori, dacă nu ne bagă ele în seamă, nu le mai dăm nici noi atenţie! În umbra circului sinistru al puterii politice care clamează mereu, necredibil, papagalicesc, „întoarcerea la popor”, ne amăgim că trăim într-o ţară europeană, democratică, cu aspiraţii spre valorile occidentale! Ne păcălim de fiecare dată la alegeri, că vom schimba ceva în bine, dar iese tot cum vrea dracul! Pesedişti, liberali, alte culori şi naţionalităţi alese, tot un drac! Ne minţim cu toţii mai rău decât ne mint politicienii, aleşii poporului, aleşii noştri!

Ce facem? Mergem înainte pervertiţi de banalitatea răului ales şi reales tot de noi! „Garanţii de bine nu există!”, parcă îl aud, tocmai acum la încheierea textului, pe un mare lider politic la modă, demis dar încă totuşi în funcţia de prim-ministru, Ludovic Orban, care în doar trei luni, împreună cu ceilalţi colegi politicieni, au topit rapid toate promisiunile cu care veniseră pe cai mari la guvernarea României! Ce contează? Suntem cetăţeni europeni, democratici, justiţiabili! Ne cheamă din nou sirenele la urne, să votăm, să salvăm patria, nu să o părăsim la greu!