Astăzi cred că putem susţine ideea că oamenii s-au obişnuit cu noua stare de fapt. Cu purtarea echipamentelor de protecţie, cu statul în casă, cu lipsa reuniunilor sociale sau cu ideea de a nu te îmbrăţişa. Oamenii s-au obişnuit însă fiind forţaţi de contextul actual, acest comportament fiind unul mai degrabă de tranzit. Sunt ferm convins că toţi cei care astăzi consideră că lucrurile evoluează normal (în sensul că au scăpat de frică şi anxietate) îşi doresc din tot sufletul ca viaţa lor să fie cel puţin la fel ca înainte de a intra în carantină.

Cum arată însă „noul normal”? După ce vom găsi un vaccin şi vom reuşi să controlăm acest virus ca pe multe altele, totul va fi la fel ca înainte de pandemie? Sau societăţile se vor schimba radical?

Sunt întrebări pe care mi le-am pus de mai multe ori. Răspunsul exact nu l-am găsit, evident, dar mi-am conturat o serie de scenarii referitoare la modul în care poate evolua totul de acum înainte.

Ce trăim astăzi reprezintă practic o fractură a normalităţii noastre. Fiecare societate şi-a creat un stil aparte pe care l-au îmbrăţişat generaţii întregi. Am văzut efectele în Italia. Unui om care a trăit peste 80 de ani printre oameni nu îi poţi spune peste noapte că trebuie să stea singur. Moartea a fost singurul obstacol în desfăşurarea vieţii normale. De asemenea, a fost extrem de greu pentru un ortodox practicant din România ca în noaptea învierii Domnului să stea singur în casă, asta după ce, de mic, a fost obişnuit cu acest ritual. Dar noua normalitate nu se rezumă la tabieturile sociale ci mai degrabă la o serie de schimbări care cred că vor avea un impact extrem de mare asupra întregii societăţi. Ce ne mai rămâne de văzut este dacă aceste ipoteze sunt mituri sau se vor transforma, într-o perioadă relativ scurtă de timp, în realităţi.

  1. Va creşte numărul celor care vor munci de acasă. Unele companii vor prefera să nu îşi mai oblige angajaţii să vină la birou pentru că au descoperit un grad ridicat al productivităţii de acasă în timpul izolării

Am auzit foarte des acest scenariu, atât în rândul angajaţilor cât şi în rândul angajatorilor. Foarte mulţi dintre cei care îşi pot livra serviciile online, discută despre faptul că lucrul de acasă este soluţia cea mai eficientă în noua normalitate. Nu sunt un expert în analiza productivităţii muncii, dar cred că este un mit. De ce? Păi din simplul motiv că oamenii au fost obligaţi de către autorităţi să stea în casă. Plictiseala i-a împins pe foarte mulţi la lucruri noi, cum ar fi să fie eficienţi, serioşi şi să îşi termine task-urile la timp. Rezultatul a fost unul foarte apreciat de către angajatori, care, extrem de speriaţi din cauza tuturor măsurilor care le-au îngenuncheat afacerile, au constat că activitatea lor funcţionează chiar dacă angajaţii nu se află în jurul aceleaşi mese. Spiritul antreprenorial încolţeşte imediat idei precum: dacă lucrează de acasă înseamnă că reduc din cheltuieli! Şi uite cât de bine funcţionează treaba! Aşadar, consider că îmi voi reconfigura afacerea şi îmi voi lăsa angajaţii să lucreze de acasă.

Dacă mă întrebaţi pe mine, acesta este un mit. Pentru că nu a testat nimeni productivitatea atunci când angajatul se poate plimba în parc, poate pleca la munte sau poate bea o bere pe terasă. Din punctul meu de vedere, când totul va reveni la normal, aceşti angajaţi, care astăzi au fost un exemplu, îşi vor încetini considerabil capacitatea de livrare. Ce să-i faci, atracţiile externe sunt foarte mari, iar, uneori, viaţa socială se poziţionează cu mult înaintea altor treburi. Rămâne de văzut dacă rămâne doar un mit sau dacă se va transforma în realitate.

  1. Ne vor băga chip-uri prin vaccinul împotriva COVID-19

Dacă prima teorie are o fundamentare coerentă şi bazată pe realitatea în care trăim, cea de-a doua face parte dintr-o întreagă propagandă făcută de… nu ştiu să vă spun. Unii spun că e mâna Moscovei, alţii că e doar dovada faptului că unii oameni sunt uşor influenţabili. Este un mister la fel de mare precum cel al insulei Oak. Dar nu despre asta este vorba. Ideea că după această criză, vom avea cu toţii un mega chip (pe care eu astăzi nu îl pot proiecta vizual. Cât de mare va fi, unde va fi poziţionat, ce formă va avea…) mă înspăimântă şi amuză în acelaşi timp. În primul rând mă înspăimântă faptul că o parte consistentă a semenilor noştri achiesează la o astfel de idee, îmbrăţişând ulterior alte teorii absurde, împotriva vaccinării, de exemplu, şi mă amuză faptul că cineva, cumva, îşi petrece mare parte din viaţă proiectând astfel de scenarii care sunt de domeniul SF. De ce şi-ar dori statul să ne controleze printr-un chip? Staţi, cum ne controlează prin chip? Cine stă în faţa panoului de control şi apasă butoanele? Mă depăşeşte complet.

Dar unii din tabăra adversă mi-ar spune: păi serviciile vor să ştie totul despre tine şi să îţi urmărească viaţa personală! Iar răspunsul meu ar fi unul extrem de simplu: dacă citeşti acest mesaj de pe telefonul mobil, după ce ai postat o poză pe Instagram, un filmuleţ pe Tik-Tok şi o înjurătură anti-guvernamentală pe Facebook, s-ar putea ca serviciile să cam ştie cu ce te ocupi, fără să îţi mai implanteze un chip pe sub piele. Aşadar, din punctul meu de vedere, acesta este un mit care nu se va transforma niciodată în realitate.

  1. Va creşte atractivitatea mişcărilor extremiste.

Istoric, toate marile crize au atras după ele şi reacţii sociale mai puţin dorite. În astfel de momente, oamenii cei mai afectaţi vor căuta tot timpul un vinovat. Pe la colţuri murmură deja ideea faptului că toată această criză a fost cauzată intenţionat de către unii sau alţii. Bill Gates este una dintre persoanele cele mai vânate în acest sens. China este arătată cu degetul ca fiind vinovatul numărul 1. Aţi întâlnit cel puţin odată în tot acest timp circulând pe reţelele de socializare scenarii de acest tip. Ele vor fi folosite electoral atunci când va fi cazul.

În noua normalitate vom vedea o creştere bruscă a partidelor extremiste, şi nu numai a partidelor, care vor încerca să explice cetăţenilor tot felul de idei împotriva „adevăraţilor” vinovaţi pentru această criză. Cei afectaţi direct de criză se vor alătura imediat. Am văzut cât de repede au evoluat lucrurile după criza imigranţilor în 2015. Diferenţa dintre acel moment şi acesta va fi doar tema discursului politic. În rest, vom avea în faţă din nou un val favorabil partidelor populiste care vor promova idei rupte de realitate şi care vor colecta voturile bazate pe emoţie.

  1. Globalizarea va face un pas în spate.

Ideea liberei circulaţii în afara graniţelor pare ceva care astăzi nu mai este de actualitate. Atât timp cât noi nu putem părăsi localitatea sau judeţul, a vizita un alt stat pare o chestiune inutilă şi deloc atractivă publicului larg. În plus, cel mai important lucru, din această perspectivă, este acela că statele au realizat că trebuie să reducă din dependenţe. Iar relaţia cu China, la nivel global, a fost cel mai bun exemplu în acest sens. Tendinţa generală va fi aceea de a produce cât mai mult în interiorul graniţelor, chiar dacă acest lucru presupune un cost mai mare. Acest capitol ar trebui dezvoltat pe suprafaţa unui întreg articol în care să discutăm în detaliu despre cum vor accentua unele partide ideea globalizării ca factor al favorizării răspândirii bolilor.

  1. Va creşte numărul activităţilor desfăşurate în spaţiul virtual.

Mediul virtual a devenit în aceste luni cel mai bun prieten pentru mulţi dintre noi. Noua normalitate va include o creştere masivă a tuturor activităţilor care se pot desfăşura în mediul on-line. Cu toate că această criză ne-a demonstrat încă odată că omul nu poate supravieţui fără viaţă socială, după ce aceste momente vor fi date uitării, vom constata că interacţiunile fizice au scăzut, fiind înlocuite cu acelaşi tip de acţiune doar că desfăşurate de la distanţă.

 

Cu siguranţă există mult mai multe scenarii, dar pentru un moment consider că aceste 5 puncte generale sunt cele care predomină. Viaţa noastră se va schimba, mai devreme sau mai târziu, iar noi toţi va trebui să fim capabili să ne adaptăm cât mai repede posibil şi să fim atenţi că unele schimbări pot fi artificiale şi fabricate cu scopul de distrage atenţia de la problemele reale. Cu răbdare şi înţelepciune vom trece peste toate aceste vremuri dificile.