Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române, dirijată de Krzysztof Penderecki,  duminică, pe scena Sălii Radio

Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române, dirijată de Krzysztof Penderecki,  duminică, pe scena Sălii Radio

Krzysztof  Penderecki  FOTO: Ludwig van Beethoven Association and Bartosz

Duminică, de la ora 13.00, Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române, dirijată de Krzysztof  Penderecki, va concerta pe scena Sălii Radio. Va participa Corul Academic Radio, dirijat de Ciprian Ţuţu.

Text de Mihai Cojocaru

Încă din 1993, Krzysztof Penderecki (n. 1933) avea în proiect compunerea unei simfonii „legate în mare parte de interesul meu pentru botanică... o elegie pentru pădurea muribundă, pe texte de Hermann Hesse”. Au mai durat 12 ani până la realizarea primei variante a Simfoniei a VIII-a, iar după încheierea versiunii finale, produsă în 2007, Penderecki mărturisea: „Arborii pe care i-am plantat în Luslawice urmau să fie subiectul acestei compoziţii. De aceea am căutat poezii referitoare la natură. Acestea se găsesc din abundenţă în literatura germană, dar mai târziu mi-am dat seama că mă gândeam la ceva mai adânc. Acesta este motivul pentru care am intitulat lucrarea Cântecele vremelniciei”. În acest sens, „când plantez arbori în Luslawice, acolo unde mi-am găsit „portul lui Ulise”, am impresia că mă purific, că ajung la propria mea esenţă şi la esenţa muzicii... Ceea ce contează, atât în grădinărit, cât şi în compoziţia muzicală este imaginaţia constructivă, abilitatea de a gândi în termenii întregului, fiindcă grădina este matematică în natură, aşa cum muzica este matematică în emoţie”. Veritabilă frescă a existenţei umane, prin unitatea acesteia cu natura, înţeleasă ca joc al tradiţiei şi prezentului, al materiei şi spiritului, dar şi al naturii trecătoare a lucrurilor, Simfonia a VIII-a cuprinde douăsprezece episoade, pe versuri din poeţi germani romantici şi moderni, ordonate astfel:

            – Joseph von Eichendorff, Nachts (Noaptea); Rainer Maria Rilke, Ende des Herbestes I (Sfârşit de toamnă)

            – Bertold Brecht, Der brennende Baum (Copac arzând)

            – Eichendorff, Bei einer Linde (Lângă un tei)

            – Karl Kraus, Flieder (Liliacul)

            – Hermann Hesse, Frühlingsnacht (Noapte de primăvară); Rilke, Ende des Herbstes II

            – Johann Wolfgang von Goethe, Sag’ ich’s euch, geliebte Bäume (Vă spun, iubiţi copaci)

            – Hesse, Im Nebel (În ceaţă)

            – Hans Bethge, Der Blütengarten (Grădina înflorită)

            – Eichendorff, Abschied (Despărţire)

            – Hesse, Vergänglichkeit (Vremelnicie); Rilke, Ende des Herbstes III

            – Rilke, Herbsttag (Zi de toamnă)

            – Achim von Arnim, O, grüner Baum des Lebens (O, verde arbore al vieţii)

Poezia recurentă, semnată de Rilke, evocă anotimpul cel mai sugestiv pentru tema efemerului şi a trecerii: toamna. „Cerul sumbru, ameninţător”, „grădinile îngălbenite” surprind ipostaze ale naturii din perspectiva eroului care descrie la persoana I trecerea prin „aleile goale”, simbol al precarităţii vieţii. Dimensiunea vitală, perpetuu înnoitoare a naturii apare exprimată în celelalte poezii selectate de compozitor, ca şi cea referitoare la mister, reverie şi senzualitate.

Din punct de vedere muzical, Penderecki construieşte cu ajutorul orchestrei mari, al corului şi al celor trei solişti, un discurs la intersecţia dintre simfonie, lied şi cantată. Urmărind cu atenţie semnificaţiile textului, compozitorul utilizează ocazional instrumente exotice, de culoare, ca flautul de bambus, ocarina şi trompeta-bas, într-o ţesătură sonoră pe cât de sofisticată, pe atât de clară. Lucrare a deplinei maturităţi, Simfonia a VIII-a constituie o sinteză a limbajului componistic al autorului, după prima perioadă avangardistă, şi cea de a doua, a dialogului cu tradiţia romantică.

Metamorfoze – Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră, compus între anii 1992 şi 1995, îi este dedicat violonistei Anne-Sophie Mutter. Iată cum descrie Penderecki prima întâlnire cu marea artistă, de la începutul anilor 1980: „În faţa mea stătea un copil cu o vioară, care totuşi cânta ca un adult, de fapt, mai bine decât un adult, fiindcă era mai proaspăt. Încă de la început, Anne-Sophie a avut o calitate specială, care e greu de descris. Felul în care cânta (tehnic) era fantastic, dar, mai presus de orice, interpretarea ei era fantastică”. După acest prim opus, au urmat în creaţia compozitorului polonez alte trei lucrări, fructe ale colaborării dintre cei doi muzicieni: Sonata nr. 2 pentru vioară şi pian (1999), Duo concertante pentru vioară şi contrabas (2010), La Follia pentru vioară solo (2013). Alcătuit dintr-o singură parte, dar cu episoade contrastante, când lirice, când ritmice sau contrapunctice, Concertul nr. 2 pune în valoare întreaga paleta sonoră a instrumentului, cu segmente de virtuozitate, de cantabilitate şi incisivitate captivante, ce trimit cu gândul la personalitatea celei care a inspirat compoziţia.

 MUZICA SECOLULUI XXI                                                                              

Duminică, 22 septembrie, ora 13.00         

Sala Radio

ORCHESTRA NAŢIONALĂ A RADIODIFUZIUNII ROMÂNE

KRZYSZTOF PENDERECKI dirijor

CORUL ACADEMIC RADIO

CIPRIAN ŢUŢU dirijorul corului

Krzysztof Penderecki – Simfonia a VIII-a „Lieder der Vergänglichkeit” (Cântecele vremelniciei)    pentru solişti, cor şi orchestră

ERIKA GRIMALDI soprană

ANNA LUBAŃSKA mezzosoprană

THOMAS BAUER bariton

Krzysztof Penderecki – Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră „Metamorphosen”

            ALISSA MARGULIS vioară

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: