Luni, 24 iunie 2019, în Aula Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti, cei prezenţi au asistat la o lecţie de „istorie a viitorului“, după cum a conchis Alexandru Mironov, participant din public la dezbatere.

Evenimentul a fost organizat de Atelierul de Analiză a Mentalităţilor şi Ideilor Contemporane (AAMIC) şi moderat de profesorul universitar Bogdan Murgescu, fiind o iniţiativă care face parte dintr-un program al Universităţii Bucureşti, denumit „Conferinţele UB - Ştiinţa pe înţelesul tuturor“.

Dezbaterea a debutat cu prezentarea doamnei profesor Mirela Murgescu despre reflectarea idealului cuceririi spaţiului cosmic în cinematografia începutului de secol XX. Au rulat secvenţe din filmele „Le voyage dans la lune“ (1902, considerat a fi primul blockbuster din istorie; film care conţine prima reprezentare a ceea ce se presupunea că ar fi mediul lunar, destul de ilară în percepţia contemporanilor) şi „Frau im mond - Femeie pe lună“ (1929, producţie germană care prezintă viziunea omului de ştiinţă Hermann Oberth, în regia lui Fritz Lang, cunoscut pentru înclinaţia asupra filmelor de anticipaţie ştiinţifică; interzisă de regimul nazist deoarece racheta care apare în film semăna foarte mult cu modelul V1).

Prin intermediul acestor filme de la începutul secolului trecut cultura spaţială a fost dezvăluită publicului larg.

Hemann Oberth, unul dintre fondatorii astronauticii moderne, s-a născut în 1894 la Sibiu. Invitatul special al conferinţei de luni, Dumitru Prunariu, a fost decorat de acesta în anul 1984 cu medalia de aur a Societăţii Germane de Rachete. Drept recunoştinţă, astronautul român a făcut demersuri pentru înfiinţarea la Mediaş a unui muzeu memorial dedicat savantului german. A fost refuzat de Suzana Gâdea, ministru al Culturii din acea perioadă: „Fosta mea profesoară din facultate a motivat că este un fapt neobişnuit realizarea unui muzeu pentru o persoană în viaţă“.

Responsabil de partea istorică a fost Tudor Mihăescu, autor al unei lucrări de doctorat pe tema explorării spaţiale. Ne-a prezentat o cronologie a celor mai cunoscute misiuni în spaţiul cosmic din timpul Războiului Rece, pornind de la succesele sovietice din anii 1950-1960, urmate de încercările americane de a răsturna situaţia şi de a câştiga cursa spaţială. Imaginea de mai jos reprezintă eforturile specialiştilor americani de a găsi o modalitate de realizare a aselenizării.

Americanii se temeau de posibilitatea ca sovieticii „să instaleze arme pe Lună“. Lansarea de sateliţi şi de către partea americană a dus la stabilirea echilibrului de forţe, culminând apoi cu celebra declaraţie a preşedintelui Kennedy din septembrie 1962: „We choose to go to the Moon“, obiectiv dus la îndeplinire şapte ani mai târziu. De partea cealaltă, URSS nu a reuşit să ofere o replică pe măsură: programul „Oameni pe Lună“ a eşuat, fiind abandonat la sfârşitul anilor 1970. Explicaţiile privind cauzele eşecului sovietic au fost oferite de Dumitru Prunariu: moartea unui personaj-cheie în desfăşurarea programului plus controlul politic mult prea strict. Chiar şi în aceste condiţii, contribuţia ruşilor la progresul explorării spaţiale este incontestabilă.

Paradigma Războiului Rece nu mai este valabilă în zilele noastre, ne asigură Dumitru Prunariu, care în prezent conduce un grup de lucru la Viena pentru elaborarea Agendei Spaţiale 2030 a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Tot de la Tudor Mihăescu am aflat despre cele două vizite întreprinse în R.S.România de către membri ai echipajelor care au ajuns pe Lună: în martie 1970 (echipajul Apollo 12) şi noiembrie 1974 (Eugene Cernan, ultimul om care a ajuns pe Lună; recomand documentarul de pe platforma Netflix despre acesta). La acel moment, ţara noastră se afla la apogeul deschiderii diplomatice faţă de Occident. De adăugat că aselenizarea din iulie 1969 a fost transmisă la televizor în doar două state socialiste: România şi Iugoslavia lui Tito. De la vizita ultimului om care a păşit pe Lună s-au păstrat o diplomă oferită autorităţilor române (vezi foto de mai jos) şi o machetă a modulului lunar.

Trebuie menţionat că tema principală a dezbaterii a fost celebrarea a 50 de ani de la prima aselenizare, realizată de Apollo 11, misiune care a conferit Statelor Unite supremaţia în spaţiul cosmic. La acel moment, Dumitru Prunariu avea 17 ani şi nici nu se gândea că va fi peste 12 ani primul român care va ajunge în spaţiu prin programul internaţional Interkosmos, dedicat statelor din blocul socialist. Ne-a mărturisit că avut ocazia de a-i cunoaşte pe toţi cei trei membri ai echipajului Apollo 11 (Neil Armstrong, Buzz Aldrin, Michael Collins). Cu această ocazie, a demontat şi unul dintre miturile puse în circulaţie de teoriile conspiraţiei: „steagul american care flutură“ nu a fost decât o iluzie optică datorată faptului că „steagul era făcut sul când astronauţii au coborât de la bordul navei“.

Apollo 11 a fost primul eveniment global mediatic. - Dumitru Prunariu

De ani de zile îmi doresc să mă secondeze cineva, a spus Dumitru Prunariu, întrebat dacă există posibilitatea ca în viitorul apropiat să avem un alt român care va zbura în spaţiu.

Închei cu următorul statement: în acest an jubiliar se remarcă intensificarea cooperării internaţionale (excepţie făcând China, care doreşte mai multă autonomie) printr-un mix de politici publice şi iniţiative ale firmelor private, al cărei scop final este readucerea echipajelor umane pe Lună şi, în viitor, pe planeta Marte. Este cunoscută ambiţia preşedintelui american Donald Trump ca la finalul celui de-al doilea mandat, în 2024, să ajungă pe Lună un echipaj format dintr-un bărbat şi o femeie. S.U.A se pregăteşte anul acesta de lansarea programului spaţial Artemis (numele surorii zeului grec Apollo, zeiţa Lunii). NASA a solicitat suplimentarea bugetului cu aproximativ un miliard şi jumătate de dolari, cerere care trebuie să treacă de acordul Congresului (sumă pe care statul român o rulează prin PNDL, program care a trezit multe suspiciuni de corupţie). 

 

CITEŞTE ŞI DESPRE ALT EVENIMENT ORGANIZAT DE AAMIC: Despre kitsch-ul nedefinit de la noi, la Facultatea de Istorie