Electoratul din Moldova este dezamăgit de discursul fals proeuropean şi de corupţia vizibilă a celor care îl promovează. Alegerile din noiembrie 2014 au fost un semnal de alarmă pe care nimeni nu l-a înţeles. În loc să îşi sacrifice câţiva lideri corupţi şi să promoveze în mod real reforme anticorupţie, prin alianţa tacită cu Voronin,  partidele aşa-zis democratice ale lui Lupu şi Filat s-au compromis şi mai mult în faţa electoratului. Au sacrificat însăşi ideea de opţiune politică proeuropeană.

În ultimele luni aproape în fiecare săptămână a fost câte o delegaţie din Uniunea Europeană la Chişinău, fie oficiali ai UE, fie miniştrii din statele UE, care aveau, desigur, rolul de mesager al UE. O statistică a vizitelor oficialilor din UE în Moldova în ultimele 6 luni ar arăta că pe aeroportul din Chişinău au fost în această perioadă mai mulţi miniştri străini decât în toată perioada de independenţă.

Mesajul UE a fost foarte clar către politicienii Moldovei: sunt necesare reforme anticorupţie şi, mai ales, trebuie să fie clar definită opţiunea proeuropeană şi antirusă. Au fost doar vorbe din ambele părţi.

Ce a făcut Rusia în bătălia pentru Moldova?

În schimb, propaganda rusă a lucrat cu motoarele la turaţie maximă. Presa rusă, care domină piaţa media din Moldova, i-a promovat intens pe candidaţii socialişti, comunişti sau statalişti, de fapt filoruşi şi antieuropeni. Dar sprijinul Rusiei faţă de candidaţii proruşi şi antiromâni a fost mai mult decât mediatic.

Chiar înainte de alegerile locale Rusia a reluat, strategic, importul de fructe şi legume din Moldova. Efectul ridicării embargoului a fost devastator, pentru că a transmis un mesaj clar alegătorilor: votaţi cu candidaţii pe care îi sprijină Rusia şi vă păstraţi locurile de muncă. Altfel, se vor închide fabricile care exportă în Rusia! Toate delegaţiile europene nu au reuşit să facă nimic în comparaţie cu vizita unei delegaţii a agenţiei fitosanitare ruse, al cărei scop este clar propagandistic.

În ultimele luni foarte mulţi muncitori moldoveni în Rusia au primit documente care le legalizează statutul lor pe piaţa muncii. Dacă în toamnă numărul muncitorilor moldoveni expulzaţi din Rusia a fost relativ mare sau în orice caz expulzarea lor s-a făcut cu suficient zgomot în presă, peste iarnă autorităţile ruse şi-au schimbat tactica. În loc să îi expulzeze, au preferat să le dea documente de şedere cu drept de muncă unui număr cât mai mare de muncitori moldoveni. Mesajul este clar antieuropean: degeaba v-a dat UE drept de călătorie fără viză, oricum nu aveţi drept de muncă acolo, pe când Rusia are grijă de voi şi vă dă drept de muncă! Cea mai optimistă evaluare a numărului moldovenilor care muncesc în Rusia este peste jumătate de milion, ceea ce înseamnă cel puţin încă atâţia votanţi, întreţinuţi acasă cu banii câştigaţi din greu.

Ce a făcut România pentru a contracara propaganda rusă? Doar vorbe!

1. România a lăsat alte ţări europene să îşi trimită oficialii la Chişinău ca să negocieze cu partidele proeuropene, în loc să preia direct poziţia de lider al negocierilor UE cu Moldova, poziţie pe care pretinde că o are în discursurile sforăitoare ale politicienilor. Implicarea directă a României în negocierile UE cu Moldova ar fi făcut România mai vizibilă în Moldova şi ar fi contat cel puţin pentru o parte a moldovenilor indecişi între Rusia şi Europa. Pentru mulţi moldoveni Europa înseamnă România!

2. Preşedintele Klaus Johannis nu a transmis un mesaj clar moldovenilor că România îşi asumă ca proiect de ţară Unirea celor două ţări româneşti. Vizita cu fiţe în Moldova nu a avut nici un efect, pentru că nu a transmis nici un mesaj clar, nici politicienilor, care nu l-au băgat în seamă, şi nici alegătorilor unionişti. Dacă fostul preşedinte, Traian Băsescu, a fost mult mai vizibil în Moldova, inclusiv în presă cu declaraţii unioniste, Klaus Johannis se remarcă prin evitarea acestui subiect. Este evident că ”Tăcerea este de aur” la actualul preşedinte, dar sunt anumite chestiuni de politică externă, dintre care Unirea României cu Moldova este cea mai importantă, în care liderii României nu au voie să tacă. Vizibilitatea lui Traian Băsescu în Moldova a contribuit la creşterea  opţiunilor unioniste peste Prut. Să sperăm că tăcerea de aur a lui Klaus Johannis nu va avea efect invers.

3. România nu a reuşit să îşi deschidă piaţa pentru legumele şi fructele din Moldova din cauza barierelor birocratice foarte stufoase. Degeaba au loc întâlniri la nivelul camerelor de comerţ, se fac planuri măreţe şi se emit comunicate de presă optimiste, dacă România preferă să importe fructe şi legume din Turcia, Egipt sau Olanda. Autorităţile din România trebuie să identifice cât mai rapid soluţii, la limita regulilor europene, pentru ca producătorii de fructe şi legume din Moldova să poată vinde în România. România trebuie să devină o alternativă viabilă la piaţa rusă pentru fructele şi legumele din Moldova. Dar trebuie FAPTE, nu vorbe! Importul fructelor şi legumelor din Moldova trebuie să devină politică de stat, indiferent de barierele birocratice ale UE.

4. România nu a încercat să ofere o alternativă pe piaţa muncii pentru moldovenii care lucrează în Rusia. Este drept că în Rusia se câştigă mult mai mult decât se poate câştiga în România, dar chiar şi în aceste condiţii, România trebuie să facă o ofertă clară moldovenilor. Dacă piaţa de muncă din România este atractivă pentru muncitori din ţările asiatice, de ce nu se poate face o ofertă şi pentru moldoveni? Este evident că oferta românească nu o va putea depăşi pe cea rusă, dar poate fi o alternativă pentru o parte a moldovenilor.

5. România a reuşit să saboteze principala mişcare unionistă din cele două ţări româneşti prin expulzarea liderului Acţiunii 2012, George Simion, din Moldova exact înainte de începerea campaniei electorale, prin lipsa unei atitudini clare şi ferme faţă de acest gest cu adânci semnificaţii politice. Lipsa de fermitate a autorităţilor de la Bucureşti faţă de expulzarea liderului unionist a încurajat atitudinea antiromânească a unor oficiali moldoveni şi a fost, din păcate, percepută de către unii moldoveni ca lipsă de interes a României faţă de proiectul unionist. Pe de altă parte, expulzarea lui George Simion este un eşec al serviciilor secrete româneşti, care au pierdut o bătălie mică, dar importantă, în faţa serviciilor secrete ruse, foarte active în Moldova.

Efectele perverse ale lipsei de fermitate în politica românească faţă de Basarabia

Pierderea primăriilor oraşelor Chişinău, Bălţi şi Orhei în favoarea partidelor proruse şi antiromâneşti va fi o lovitură puternică dată României. Nu UE va primi o palmă de la electoratul moldovean, ci România. În ultimii ani s-au făcut paşi mici, dar importanţi, care au crescut vizibilitatea României în Moldova. Tot câştigul de imagine se va pierde din cauza succesului politicienilor antiromâni în primăriile marilor oraşe.

Dominaţia prorusă şi antiromânească în marile oraşe din Moldova va impulsiona creşterea sentimentelor filoruse în rândul electoratului, ceea ce va asigura pentru mulţi ani de acum înainte dominaţia socialiştilor sau a comuniştilor la guvernare. Toţi aceştia au un discurs clar antiromânesc.

În planul acţiunilor de promovare a proiectului unionist, statul român este corigent. Meritul creşterii vizibilităţii proiectului unionist în Moldova este al acelor tineri pentru care Unirea este un crez, adunaţi în jurul Acţiunii 2012, Tinerii Moldovei şi a altor organizaţii civice. Şansele ca aceste organizaţii să poată desfăşura acţiuni proromâneşti şi unioniste în oraşele conduse de primari proruşi şi antiromâni sunt nule.