„Frank Timiş a invadat Coasta de Fildeş şi Burkina Faso”. Substraturile răpirii unui român care lucra pentru Timiş în Africa şi legătura cu Legiunea Străină

„Frank Timiş a invadat Coasta de Fildeş şi Burkina Faso”. Substraturile răpirii unui român care lucra pentru Timiş în Africa şi legătura cu Legiunea Străină

Timiş a fost lăudat de „Newstime Africa” pentru că, îm plină isterie cauzată de epidemia Ebola, la sfârşitul lui 2014, a călătorit în Sierra Leone pentru a-şi încuraja angajaţii. FOTO „Newstime Africa”

Iulian Gherguţ, un român care lucra în Burkina Faso ca ofiţer de securitate la o societate minieră a controversatului miliardar Frank Timiş, a fost răpit sâmbătă de tuaregi şi dus în Mali, unde zone vaste sunt controlate de grupări teroriste. Capturarea unui străin pentru a cere recompensă n-a fost însă singurul motiv al atacatorilor: aceştia s-au asigurat totodată că distrug mina, în contextul în care localnicii sunt furioşi pe Timiş.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un cetăţean român a fost răpit sâmbătă, în Burkina Faso, de un grup de „bărbaţi cu turbane şi arme”, după cum povestesc martorii. Cel puţin două persoane au fost rănite grav în schimbul de focuri, însă Iulian Gherghuţ, care ar avea totodată şi cetăţenie franceză, nu a fost atins de gloanţe, precizează Ministerul Afacerilor Externe (MAE) de la Bucureşti într-un comunicat emis duminică dimineaţă. Cei cinci atacatori erau înarmaţi cu mitraliere Kalaşnikov, de tip AK-47. 
 
Gherguţ a fost capturat în timp ce se afla într-o misiune de patrulare, alături de câţiva subalterni, în apropierea minei de mangan din Tambao, situată în provincia Oudalan, la aproximativ 20 de kilometri de graniţa cu Mali. Mina Tambao este deţinută de compania Pan African Minerals, controlată de miliardarul român Frank Timiş. Pan African Minerals este o filială a Timiş Corporation, conglomeratul care i-a adus lui Frank Timiş titlul de cel mai bogat român în topurile de profil în urmă cu câţiva ani.  
 

Legături cu Legiunea Străină

 
Iulian Gherguţ (foto dreapta) ar fi un apropiat al lui Horaţiu Potra, supranumit „maşina de război”, fost luptător în Legiunea Străină. În prezent, Potra se ocupă de recrutarea de ofiţeri de securitate pentru Frank Timiş, scrie „Libertatea”. 
 
Horaţiu Potra este preşedinte fondator al Asociaţiei RALF-ROLE (Românii care au Activat în Legiunea Franceză - Roumanie Legion Etrangere). Potra se ocupă de servicii de pază şi securitate în Africa şi are contracte cu lideri ai statelor în care există situaţii tensionate. Potra trăieşte la Londra după ce a avut probleme cu procurorii DIICOT, care l-au acuzat de coordonarea unei organizaţii paramilitare care s-ar fi ocupat, printre altele, şi de trafic de droguri.În ultimii ani s-a ocupat de coordonarea activităţii companiei Pan African Minerals, care este controlată de miliardarul Frank Timiş.
 
Atacul în timpul căruia a fost răpit Gherguţ a fost premeditat şi „perfect organizat”, notează presa locală. Militanţii au avut însă şi un alt scop, pe lângă răpirea unui străin pentru a putea cere recompensă. Teroriştii au atacat şi mina pe care Gherguţ era angajat să o păzească. Mai multe vehicule de transport folosite pentru transportarea minereului exploatat au fost distruse, iar mina a fost incendiată, potrivit portalului de ştiri info-afrique.info. 
 
În urmă cu trei săptămâni, Timiş a fost forţat de autorităţile din Burkina Faso să sisteze producţia chiar la această mină din Tambao, pentru a verifica condiţiile în care Pan African Minerals a primit licenţa pentru a exploata resursele de mangan, acest zăcământ fiind considerat unul dintre cele mai importante din lume. Autorităţile burkinabeze au suspendat totdată şi autorizaţia de export acordată Pan African Minerals, care câştigase drepturile de explorare şi exploatare a perimetrului în 2012, însă a obţinut toate aprobările pentru demararea operaţiunilor abia în 2014. 
 
Motivul pentru care operaţiunile lui Timiş au fost blocate este nerespectarea de către Pan African Minerals a prevederilor contractuale prin care a câştigat perimetrul, mai exact cele care prevedeau asfaltarea drumului care leagă Tambao de Dori, care se întinde pe aproximativ 110 kilometr, şi a căii ferate dintre Tambao şi Kaya, potrivit portalului jeuneafrique.com. 
 
Mina concesionată de Timiş ascunde peste 100 de milioane de tone de mangat, din care compania lui Timiş a scos deja din ţară peste 2.000 de tone. Valoarea totală a contractului semnat de Timiş cu fostul regim autoritar din Burkina Faso se ridică la un miliard de dolari. Burkina Faso are un uriaş potenţial minier, fiind deja al patrulea producător de aur din Africa, după Africa de Sud, Ghana şi Mali. Atunci când va funcţiona la capacitate maximă, mina din Tambao va extrage trei milioane de tone de mangan anual, devenind astfel cel mai mare producător de resort din lume. Timiş Corporation are acum afaceri în Sierra Leone, Coasta de Fildeş, Senegal, Gambia, Liberia, Niger şi Burkina Faso. 
 
Guvernul burkinabez de tranziţie nu a revocat licenţa de exploatare, ci a ordonat doar suspendarea acesteia până la finalizarea verificărilor. Mai exact, autorităţile vor să analizeze condiţiile în care fostul preşedinte Blaise Compaore, înlăturat în octombrie 2014 de la putere în urma unor ample proteste. Compaore, care a condus Burkina Faso timp de 27 de ani, este acuzat că s-a menţinut la putere aproape trei decenii prin practici mafiote precum asasinate platătite şi intimidări, iar acuzaţiile de corupţie au început să curgă după ce oamenii au ieşit în stradă pentru a se opune demersurilor prin care Compaore voia să schimbe Constituţia pentru a putea rămâne preşedinte. 
 

Proteste ample împotriva lui Timiş în Burkina Faso

 
Pentru a obţine licenţa de exploatere a zăcămintelor din Tambao, Timiş s-a angajat să investească nu mai puţin de 2,5 miliarde de dolari. Pe lângă dezvoltarea propriu-zisă a minei, compania miliardarului român a promis să construiască şi un port, 220 de kilometri de cale ferată care să lege Burkina Faso de Coasta de Fildeş şi să asfalteze mai multe drumuri. Calea ferată urma să se întindă între Tambao şi Kaya, al şaptelea oraş burkinabez ca mărime, dar care este situat pe nodul feroviar Ouagadougou (capitala Burkina Faso) - Abidjan (capitala economică a Coastei de Fildeş). Valoarea totală a proiectului feroviar este estimată la 895 de milioane de dolari.
 
Însă, dacă Timiş Corporation a început exploatarea resurselor, dezvoltarea infrastructurii locale se lasă aşteptată. La sfârşitul lunii februarie, populaţia din mai multe sate aflate în apropierea minei de la Tambao au protestat violent din acest motiv, somând PAM să asfalteze un drum pe care a promis să-l modernizeze. 
 

„Împăratul încoronat al resurselor minerale din Africa de Vest”

 
Controversatul om de afaceri, care s-a retras din România în urma unor scandaluri în care a fost implicat şi a început să investească masiv în Africa la începutul anilor 2000, nu s-a bucurat de o imagine prea bună nici acolo. 

 

„Un om care livrează ce promite”

„Spre deosebire de alţi investitori care nu-şi iau obligaţiile morale în serios, Frank Timiş s-a asigurat că grupul de companii pe care le controlează şi care au operaţiunii peste tot în Africa iau în serios angajamentul de a transforma vieţile comunităţilor în care lucrează. El are o abordare practică asupra ajutoarelor sociale. Se construiesc clinici de sănătate, clădiri pentru şcoli, drumuri de acces, iar activităţile comerciale din regiune sunt astfel impulsionate. 
 
Eforturile filantropice ale lui Timiş sunt mereu prezente în comunităţile care au învăţat să aprecieze implicarea directă pe care o are în fiecare eveniment naţional care necesită participare şi implicare mai ample. Construirea naţională a devenit sinonimă cu efortul companiei Timiş Corporation de a lăsa o moştenire solidă în urmă în toate regiunile în care societăţile sale au operaţiuni. 
 
În total, Timiş Corporation a investit peste 4,5 miliarde de dolari în exploarea şi dezvoltarea câmpurilor gazeifere şi petrolifere din Africa de Vest, demonstrând un angajament serios faţă de regiune. Mii de vest-africani sunt angajaţi în operaţiunile companiei, astfel că grupul reprezintă cel mai mare angajator de forţă de muncă calificată şi necalificată din Africa de Vest. „Spus simplu, Frank Timiş este un om care livrează ceea ce promite”, conchide articolul elogios. 
La sfârşitul anului trecut, Timiş a mers în Sierra Leone pentru a-şi încuraja angajaţii în timpul epidemiei Ebola care a ucis aproape 10.000 de persoane. FOTO „Newstime Africa”
 
 
Însă, în timp ce acuzaţiile de corupţie se adună, publicaţia „Standard Time Press” i-a dedicat lui Timiş un articol elogios, cu titlul: „Frank Timiş invadează Coasta de Fildeş şi Burkina Faso. Împăratul încoronat al resurselor naturale din Africa de Vest”. În textul nesemnat de un autor, Timiş este ridicat în slăvi drept „o persoană care rezolvă lucrurile şi care face”.  
 
Frank Timiş a demonstrat că este un om care rezolvă lucrurile. Trebuie să vă uitaţi doar la Sierra Leone pentru a vă convinge. Proiectul Tonkolili a fost dezvoltat după ce a fost redescoperit de Timiş - alţii încercaseră să demareze producţia, dar au eşuat. Timiş a reuşit, iar asta în timp record - la 30 de luni după ce a început lucrările de exploare, fiind astfel unul dintre cele mai rapide proiecte de dezoltare a infrastructurii miniere din Africa. 
„Standard Time Press”
 
„Proiectul Tonkolili a presupus construirea unui port cu o capacitate de procesare de 25 de milioane de tone pe an, 220 de kilometri de cale ferată, o investiţie de 2,5 miliarde de dolari şi 15.000 de muncitori - cei mai mulţi băştinaşi din Sierra Leone. Proiectele companiei au creat direct sau indirect peste 10.000 de locuri de muncă şi au adus stabilitate în regiune. Frank Timiş s-a asigurat că societăţile lui urmează valorile filantropice pe care le promovează şi a continuat să sprijine comunităţile locale prin creşterea nivelului de trai prin construirea şi modernizarea de şcoli, spitale, policlinici, proiecte de epurare a apei şi acordând mii de burse de studiu”, arată articolul. 
 
Locuitorii din Sierra Leone nu par însă la fel de încântaţi precum cei care ridică în slăvi proiectul de exploatare a minereului de fier de la Tonkolili. „Industria petrolieră a Liberiei este contaminată de influenţa coruptă a lui Frank Timiş şi a companiei sale, African Petroleum, arată o investigaţie realizată de FrontPage Africa”, scrie portalul allafrica.com. Ancheta jurnalistică a scos la iveală o înţelegere dintre Timiş şi Nocal, compania petrolieră naţională a Liberiei. Nocal a devenit centrul unui uriaş scandal, după ce ONG-ul Global Witness, specializat în expunerea corupţiei din domeniul resurselor naturale, a condamnat public practica luării de mită pentru acordarea contractelor din sector. 
 
„Tot auzim de acest Frank Timiş, care se pare că a câştigat contracte de concesionare mari, foarte mari în ţara noastră şi auzim că este implicat în exploatarea minereului de fier, dar şi-a extins falangele asupra tuturor bucăţilor bune din Sierra Leone, inclusiv exploatarea petrolului. Presa din Sierra Leone pare că nu vede niciun rău aici, în faptul că Timiş ne alimentează suspiciunile că există ceva suspect”, scrie şi „Sierra Herald”. 
 

Ce a căutat armata română în Mali

La începutul anului 2013, România a decis în şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să trimită ofiţeri pentru a participa la efortul internaţional de instruire a forţelor Mali, la scurt timp după ce Franţa a demarat o puternică ofensivă în nordul statului. 
 
Francezii au intervenit la solicitarea autorităţilor din Mali, care nu mai făceau faţă avansului grupărilor extremiste. Franţa a mobilizat peste 2.500 de soldaţi în Mali, la solicitarea autorităţilor interimare din capitala Bamako. 
 
Au existat însă voci care acuză statul occidental de colonialism sau de urmărirea unor interese obscure cum ar fi asigurarea resurselor de ţiţei şi de uraniu ale naţiunii africane. 
 
Ofensiva franceză în Mali, demarată la 11 ianuarie 2013, a dus imediat la izbucnirea celei mai grave criză cu luare de ostatici din ultimele decenii. Platforma gazeiferă din In Amenas, Algeria, a fost capturată de militanţi veniţi în venit din nordul statului Mali, de unde au fost izgoniţi de armata franceză. Cinci români s-au numărat printre ostaticii teroriştilor. Doi dintre ei au murit în timpul atacului. 
 

Război pentru ţiţeiul şi uraniul din Mali

 
Oficialii francezi, sprijiniţi de alte puteri occidentale precum SUA, Germania şi ONU, au demarat în Mali una dintre cele mai agresive ofensive din nordul Africii. Argumentul invocat este determinarea de a elimina influenţa grupărilor teroriste, care controlau mai multe oraşe mari, se bucurau de popularitate în rândul localnicilor şi ajunseseră foarte aproape de Bamako. Majoritatea analiştilor militari sunt de acord că, în cazul în care nu se intervenea, capitala ar fi fost acum controlată de celulele teroriste. 
 
De cealaltă parte, există voci tot mai puternice care acuză Franţa că a avut o agendă neocolonialistă şi a urmărit de fapt subjugarea regiunii. Alţii susţin că, de fapt, operaţiunea a fost orchestrată de Pentagon care, oficial, nu are nicio implicare în regiune. Adevăratele mize depăşesc însă nivelul declaraţiilor. Prin intervenţia în Mali, Franţa şi-a protejat operaţiunile de exploatare de ţiţei şi de uraniu din Africa de Nord şi, pe termen mediu şi lung, îşi asigură controlul asupra unor rezerve energetice dovedite în Mali. 
 
 
 
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările