În 13-14 iulie a.c. David Hale va fi la Chişinău. Potrivit anunţului Departamentului de Stat, el se va întâlni cu primul ministru Maia Sandu şi cu alţi oficiali, cu care va discuta despre eforturile noului guvern pentru implementarea reformelor constructive şi suportul Statelor Unite pentru focusarea guvernului pe măsurile anticorupţie.

Desigur că un comunicat oficial nu lasă prea multe detalii. Însă agenda completă a vizitei subsecretarului american între 9-15 Iulie a.c. în Europa permite citirea misiunii sale printre rândurile comunicatului de presă.

Prima vizită a fost în Helsinki, capitala Finlandei, care a preluat preşedinţia rotativă a UE. Aici, în 9 Iulie, s-a întâlnit cu cei 28 de Directori Politici din toate statele membre ale UE, pentru a discuta, printre altele, despre securitatea transatlantică. Deci chestiuni de securitate.

Tot la Helsinki, datorită suportului Finlandei, care are deja o tradiţie în găzduirea întâlnirilor diplomatice americano-ruse, David Hale s-a întâlnit cu Sergei Ryabkov, adjunctul ministrului de externe al Rusiei. Anunţul iniţial estima cu speranţă acest eveniment ca o întâlnire preliminară pentru lansarea unui amplu dialog strategic în relaţiile bilaterale dintre Statele Unite şi Rusia. Speranţele au fost urmate însă de o mare dezamăgire. Comunicatul Departamentului de Stat nu lasă nicio urmă de interpretare: cei doi au discutat despre relaţiile bilaterale „şi impactul provocărilor regionale în Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Subsecretarul a subliniat că, deşi Statele Unite încearcă să reducă diferenţele şi să stimuleze cooperarea cu Rusia în ceea ce priveşte o serie de provocări globale, acţiunile negative ale Rusiei continuă să constituie o barieră pentru progres în relaţia noastră bilaterală“. Agenţiile de presă occidentale au subliniat încă din titlul ştirii pe subiectul respectiv că negocierile americano-ruse nu au progresat deloc în urma acestei întâlniri, în care s-a discutat inclusiv chestiunea Ucrainei.

Diplomatul rus a făcut o declaraţie mai optimistă pentru agenţia TASS: discuţia „a avut loc într-o manieră activă şi dinamică, concentrându-ne asupra problemelor care ne-au afectat semnificativ relaţiile de mult timp... În ansamblu, scopul nostru a fost să vedem cum dialogul pe care îl avem despre diverse probleme, inclusiv unele importante, afectează situaţia generală legată de relaţiile ruso-americane şi să vedem dacă putem găsi resurse suplimentare care ar putea ajuta să stabilizeze situaţia şi să înceapă procesul de dezangajare a stării actuale complicate şi confuze a acestor relaţii“. Ryabkov a mai declarat agenţiilor ruse că cei doi diplomaţi au discutat despre situaţia din Venezuela, însă nu au reuşit să găsească un numitor comun.

Pentru interesele americane în Ucraina, Moldova ocupă un loc important.

Eşecul dialogului americano-rus pe tema regimului lui Maduro spulberă orice speculaţii despre presupusele înţelegeri dintre SUA şi Rusia privind Republica Moldova în schimbul Venezuelei. După cum am mai spus-o, în prima jumătate a lunii Iunie a.c. a fost o intoxicare de presă, care avea scopul de a întări tabăra pro-rusă în Republica Moldova şi a sădi neîncredere în tabăra pro-europeană.

În ultima lună Chişinăul a devenit câmp de dispută geopolitică. Apelul preşedintelui Igor Dodon la un moratoriu pentru scoaterea din spaţiul public a dezbaterilor despre geopolitică este doar o fumigenă pentru public. Tocmai acum în Republica Moldova se duc marile bătălii de geopolitică în această parte a Europei.

Moldova este legată de ansamblul de securitate în care este angrenată Ucraina. Bine a subliniat premierul Maia Sandu, în timpul vizitei din zilele trecute la Kiev, că Ucraina este un factor de securitate pentru Republica Moldova. Mai mult decât poate dânsa declara în limbajul diplomatic, trebuie să subliniem că Republica Moldova şi Ucraina fac un corp comun în strategia americană, respectiv rusă, în această parte a Europei.

Prin eliminarea lui Vlad Plahotniuc din viaţa politică a Republicii Moldova s-a deschis practic un front direct între Rusia şi SUA. Fostul lider politic a dus o politică, pe care el o credea de echilibru, dar care nu permitea clarificarea poziţiei Chişinăului în disputa diplomatică dintre cele două puteri.

Pentru interesele americane în Ucraina, Moldova ocupă un loc important. În primul rând pentru că o Moldovă controlată de Rusia ar crea greutăţi sprijinului american pentru Kiev. Apoi, creşterea controlului Moscovei în Moldova pune în pericol stabilitatea Ucrainei şi readuce în discuţie pericolul transformării sudului ţării vecine în Novorossia, care s-ar întinde de la Tiraspol până în Donbas şi Lugansk. Politica Rusiei pentru controlul litoralului ucrainean al Mării Negre nu are doar valenţe strategice militare, ci, mai ales, economice. Controlul litoralului implică automat exploatarea resurselor energetice de pe platforma continentală. Iar Marea Naegră poate deveni un furnizor pentru securitate energetică.

În faţa acestui pericol, care este încă de actualitate, în ciuda eforturilor structurilor de securitate de la Kiev de a-l elimina, indiferent de mijloacele folosite, Ucraina este direct interesată de o guvernare pro-occidentală la Chişinău. Am spus pro-occidentală, nu doar pro-europeană, pentru că influenţa Rusiei în Republica Moldova este contrabalansată vizibil în acest moment doar de SUA. Americanii se mişcă mult mai repede, în timp ce europenii se împiedică de proceduri.

În 8 iulie, la Chişinău a fost semnat documentul prin care guvernul Statelor Unite va acorda autorităţilor moldovene un sprijin financiar nerambursabil de 29 milioane dolari. Începând cu anul 1992, americanii au acordat Republicii Moldova un sprijin financiar de peste 1,4 miliarde dolari. Societatea moldovenească, în ansamblul său, percepe acest sprijin financiar, mai ales pe cel concretizat în infrastructură, în drumuri. Am auzit de mai multe ori pe interlocutorii mei din Chişinău, când călătoream prin Moldova: „acest drum a fost făcut de americani“! Păcat că moldovenii, atunci când apreciază ajutorul american, nu se întreabă: dar ruşii ce au construit după 1991 în Republica Moldova?

Zilele trecute, FMI a anunţat deblocarea unui împrumut nerambursabil de 46,5 milioane dolari pentru Moldova. Se ştie că vioara întâi la FMI este SUA. Iată că americanii, direct şi indirect, aduc la Chişinău, peste 70 milioane dolari. Aş vrea să întreb ce aduc ruşii în Republica Moldova? Acordă Rusia finanţări nerambursabile pentru guvernul de la Chişinău, pe care se laudă că l-a instalat? Cred că ştim cu toţii răspunsul.

La Bruxelles lucrurile se mişcă mult mai greu decât la Washington. Există indiscutabil o sincronizare a politicii UE cu cea a SUA faţă de Ucraina şi Moldova. Însă birocraţia europeană determină adesea reacţii întârziate. Delegaţia parlamentară europeană care a vizitat în luna Iunie Chişinăul a promis deblocarea sprijinului financiar, însă l-a condiţionat de adoptarea unui pachet de reforme pentru întărirea statului de drept. O măsură de precauţie probabil necesară după experienţele trecute. Însă aceste precauţii, plus birocraţia mare de la Bruxelles, plasează UE pe loc secundar în disputa geopolitică pentru Republica Moldova.

Vizita subsecretarului de stat David Hale la Chişinău nu este singulară. Zilele trecute a fost aici un alt oficial înalt american, George Kent, asistentul adjunct pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al Secretarului de Stat al SUA.

De la Moscova a venit de 3 ori într-o lună „naşul“ coaliţiei de guvernare, Dmitrii Kozak. Se pare că doar americanii contrabalansează desantul rus în Moldova, prin înalţii oficiali americani, ale căror vizite s-au îndesit aici în ultima vreme.

Aş sublinia un aspect al strategiei americane la Chişinău: oficialii americani nu îi ocolesc pe socialişti, chiar dacă aceştia se orientează către Moscova. Indiferent de „sensibilităţi“, situaţia de pe teren cere negocieri cu toate părţile interesate. Desigur că pentru Statele Unite, politicienii pro-europeni sunt principalii parteneri de dialog, însă oficialii Departamentului de Stat sunt suficienţi de abili încât să îşi cultive interesele şi pe lângă politicienii pro-ruşi.

Dar să revenim la agenda vizitei diplomatului american în aceste zile în Europa. În 11 Iulie a.c. el a fost în capitala Estoniei, la Tallinn, unde a discutat cu autorităţile estoniene preluarea locului de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2020-2021. Da, este vorba de acel loc, pe care bâlbâielile diplomaţiei româneşti l-au făcut pierdut. Altfel, David Hale ar fi venit la Bucureşti, nu la Tallinn.

SUA au un interes major în Moldova datorită vecinătăţii Ucrainei. România este principalul aliat al SUA în această parte a Europei. Este o şansă mare pentru România, care trebuie să ştie cum să îşi promoveze interesele.

Înainte de a veni la Chişinău, diplomatul american mai stă două zile la Praga, unde are întâlniri cu premierul ceh şi cu ministrul apărării, dar şi o vizită la studiourile postului de radio Europa Liberă. Deci tot chestiuni de securitate regională!

După ce în 13 şi 14 iulie va fi la Chişinău, în drum spre Washington, David Hale va fi pe 15 Iulie la Londra, unde se va întâlni cu diplomaţi britanici pe securitate, cu care va discuta despre colaborarea anglo-americană în Orientul Mijlociu şi în Rusia.

Iată că la Helsinki, la Tallinn, la Praga şi la Londra, subsecretarul de stat David Hale discută chestiuni de securitate. În aceste condiţii, este evident că la Chişinău el nu va discuta cu premierul Maia Sandu şi ceilalţi oficiali moldoveni pe care îi va întâlni aici doar despre reforme constructive anticorupţie!

La Chişinău se dă acum o luptă dură pentru limitarea influenţei Moscovei. Inclusiv sub faţada schimbării demnitarilor sau funcţionarilor instalaţi în funcţie în timpul vechiului regim, în spirit iacobin, sunt înlăturaţi şi cei care deranjează Rusia. De exemplu, ambasadorul Republicii Moldova la Viena, care este autorul moral al declaraţiilor adoptate de OSCE împotriva prezenţei trupelor ruse în Republica Moldova, este acum ţinta unui atac al unui consilier filo-rus de la Chişinău, Vladislav Kulminski. Este evident că aici este o reglare de conturi în favoarea Rusiei. Şi nu este singura.

Republica Moldova este sau ar trebui să fie principalul partener de politică externă al României. Am observat la partenerii mei de discuţii din Chişinău, politicieni sau oameni de cultură, că există un mare orizont de aşteptare pentru o poziţionare fermă şi vizibilă a României la Chişinău. Lipsa unei strategii a României la Chişinău întăreşte tabăra pro-rusă. Aşa cum ruşii sunt vizibili mai ales prin propagandă, noi, România, trebuie să fim şi mai vizibili. Atât prin propagandă, cât mai ales prin investiţii vizibile şi cât mai perceptibile de marea masă a locuitorilor Moldovei, indiferent de etnie sau orientare politică.

SUA au un interes major în Moldova datorită vecinătăţii Ucrainei. România este principalul aliat al SUA în această parte a Europei. Este o şansă mare pentru România, care trebuie să ştie cum să îşi promoveze interesele.