Curtea Europeană de Justiţie: Existenţa Secţiei Speciale trebuie justificată, iar respectarea MCV este obligatorie

Curtea Europeană de Justiţie: Existenţa Secţiei Speciale trebuie justificată, iar respectarea MCV este obligatorie

Imagine: Adevărul

Verificarea compatibilităţii Secţiei Speciale cu legislaţia UE este lăsată la latitudinea autorităţilor din România, dar recomandările Comisiei Europene sunt obligatorii, a decis Curtea de Justiţie a UE. Curtea Europeană a mai spus că tragerea la răspundere a magistraţilor este incompatibilă cu dreptul European, dar şi că interimatul judecătorului Lucian Netejoru în fruntea Inspecţiei Judiciare a CSM „naşte îndoieli”.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunţat, marţi, asupra sesizărilor formulate, printre altele, de Înalta Curte şi de CSM, cu privire la Legile Justiţiei, înfiinţarea Secţiei Speciale (SIIJ) şi prevalenţa dreptului european asupra deciziilor instanţelor naţionale. 
 
Şase cereri de decizie preliminară au fost formulate în faţa Curţii de instanţe române în cadrul unor litigii între persoane juridice sau persoane fizice, pe de o parte, şi autorităţi sau organe precum Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte.
 
În urma modificărilor aduse de PSD Legilor Justiţiei şi a deciziei de înfiinţare a Secţiei Speciale (SIIJ), ICCJ, CSM precum şi asociaţiile magistraţilor au sesizat CJUE cu o serie de întrebări care vizau aplicarea dreptului European în raport cu legislaţia naţională.
 

Ce spune CJUE despre înfiinţarea SIIJ

În ceea ce priveşte înfiinţarea SIIJ, Curtea precizează că, pentru a fi compatibilă cu dreptul Uniunii, o astfel de reglementare trebuie să îndeplinească două cerinţe:
 
  • Pe de o parte, să fie justificată de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei 
  • Pe de altă parte, să garanteze că această secţie nu poate fi utilizată ca instrument de control politic al activităţii judecătorilor şi a procurorilor menţionaţi şi îşi exercită competenţa cu respectarea cerinţelor prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). 
 
„În lipsa îndeplinirii acestor cerinţe, reglementarea menţionată ar putea fi percepută ca urmărind instituirea unui instrument de presiune şi de intimidare a judecătorilor, ceea ce ar aduce atingere încrederii justiţiabililor în justiţie. Curtea adaugă că reglementarea naţională în discuţie nu poate avea ca efect nerespectarea obligaţiilor specifice care îi revin României în temeiul Deciziei 2006/928 în domeniul luptei împotriva corupţiei”, arată CJUE.
 
CJUE arată că „revine instanţelor naţionale sarcina de a verifica” dacă reforma care a condus în România la înfiinţarea SIIJ „nu sunt de natură să facă secţia menţionată permeabilă la influenţe exterioare”. 
„În ceea ce priveşte Carta, revine instanţelor naţionale sarcina de a verifica dacă reglementarea naţională în discuţie nu împiedică examinarea într-un termen rezonabil a cauzelor referitoare la judecătorii şi la procurorii vizaţi”, mai arată CJUE.
 

Instanţa europeană, despre recomandările din MCV

„Curtea, întrunită în Marea Cameră, constată că Decizia 2006/928 şi rapoartele întocmite de Comisie pe baza acestei decizii constituie acte adoptate de o instituţie a Uniunii, care pot fi supuse unei interpretări în temeiul articolului 267 TFUE. În continuare, Curtea statuează că decizia menţionată intră, în ceea ce priveşte natura sa juridică, conţinutul său şi efectele sale în timp, în domeniul de aplicare al Tratatului de aderare, întrucât constituie o măsură adoptată în temeiul Actului de aderare care este obligatorie pentru România de la data aderării sale la Uniune”, se arată în decizia CJUE.
 
La aderarea României la Uniunea Euruoeană, pe data de 13 decembrie 2006 Comisia Europeană a emis Decizia 2006/928/CE prin care a instituit mecanism de cooperare şi de verificare (MCV) a progresului realizat de statul român în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei
 
Această decizie are caracter obligatoriu în toate elementele sale pentru România de la data aderării sale la UE şi o obligă să atingă obiectivele de referinţă, de asemenea obligatorii, care figurează în anexa la aceasta.
 
Obiectivele respective, definite ca urmare a deficienţelor constatate de Comisie înainte de aderarea României la UE, urmăresc, printre altele, să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept.

În ceea ce priveşte efectele juridice ale rapoartelor întocmite de Comisie în temeiul Deciziei 2006/928, Curtea precizează că acestea formulează cerinţe în privinţa României şi adresează „recomandări” statului membru menţionat în vederea atingerii obiectivelor de referinţă. 
 
În conformitate cu principiul cooperării loiale, România trebuie să ţină seama în mod corespunzător de cerinţele şi de recomandările menţionate şi trebuie să se abţină să adopte sau să menţină în vigoare în domeniile acoperite de obiectivele de referinţă măsuri care ar risca să compromită rezultatul pe care îl prevăd aceleaşi cerinţe şi recomandări.
 

Tragerea la răspundere a mahistraţilor

Cu privire la chestiunea răspunderii magistraţilor, CJUE statuează că acesta nu poate fi compatibilă cu dreptul Uniunii decât în cazul în care angajarea, în cadrul unei acţiuni în regres, a răspunderii personale a unui judecător pentru o astfel de eroare judiciară este limitată la cazuri excepţionale şi este încadrată de criterii obiective şi verificabile, referitoare la imperative legate de buna administrare a justiţiei, precum şi de garanţii care urmăresc evitarea oricărui risc de presiuni externe asupra conţinutului hotărârilor judecătoreşti. 
 
„În acest scop, sunt esenţiale norme clare şi precise care să definească comportamentele susceptibile să angajeze răspunderea personală a judecătorilor pentru a se garanta independenţa inerentă misiunii lor şi pentru a se evita ca aceştia să fie expuşi riscului ca răspunderea lor personală să poată fi angajată exclusiv ca urmare a deciziei lor. Faptul că o hotărâre conţine o eroare judiciară nu poate, în sine, să fie suficient pentru angajarea răspunderii personale a judecătorului vizat. În ceea ce priveşte modalităţile aferente angajării răspunderii personale a judecătorilor, reglementarea naţională trebuie să prevadă în mod clar şi precis garanţiile necesare care să asigure că nici ancheta pentru verificarea existenţei condiţiilor şi a împrejurărilor care pot angaja această răspundere, nici acţiunea în regres nu sunt de natură să se transforme în instrumente de presiune asupra activităţii jurisdicţionale”, arată CJUE.
 

Numirile interimare în funcţiile de conducere ale Inspecţiei Judiciare

 
CJUE s-a pronunţat şi cu privire la actualul şef al Inspecţiei Judiciare, judecătorul Lucian Netejoru, căruia în septembrie 2018 i-a expirat mandatul de trei ani, dar a rămas în funcţie, interimar, şi a condus în continuare Inspecţia Judiciară în baza OUG 77/2018, act normativ iniţiat şi promovat de fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, şi aprobat de guvernul Dăncilă.
 
Curtea arată, în ceea ce priveşte normele care guvernează regimul disciplinar al judecătorilor, că cerinţa de independenţă impune prevederea garanţiilor necesare pentru a evita ca acest regim să fie utilizat ca sistem de control politic al conţinutului deciziilor judiciare. 
 
Astfel, o reglementare naţională nu poate da naştere unor îndoieli, în percepţia justiţiabililor, cu privire la utilizarea prerogativelor unui organ judiciar însărcinat cu efectuarea cercetărilor disciplinare şi a acţiunilor disciplinare împotriva judecătorilor şi a procurorilor ca instrument de presiune asupra activităţii acestora sau ca instrument al unui asemenea control.
 
„În lumina acestor consideraţii generale, Curtea statuează că o reglementare naţională este de natură să dea naştere unor asemenea îndoieli atunci când are ca efect, fie şi cu titlu provizoriu, să permită guvernului statului membru în cauză să facă numiri în funcţiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetările disciplinare şi de a exercita acţiunea disciplinară împotriva judecătorilor şi a procurorilor cu încălcarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul naţional”, arată CJUE
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările