Ministrul de Interne nu are nimic de reproşat nimănui, deocamdată.

STS a anunţat că şi-a făcut treaba impecabil, în conformitate cu standardele. 

“Localizarea locului evenimentului în Sistemul 112, s-a realizat potrivit prevederilor legale.”

Autorităţile care au dat vestea morţii lui Adrian Iovan şi a studentei la televizor înainte de a fi anunţate familiile, chiar nu mai au nimic a-şi reproşa.

Cei care operează un avion vechi de 40 de ani şi care stă pe pistă 10 ani nefolosit nu trebuie să-şi pună întrebări.

Cu toate astea, doi oameni au murit. Ar fi fost ei în viaţă dacă erau localizaţi mai repede? Nu o să ştim niciodată. Ştim însă că în 2014, în România, salvarea se face cu săteni, pădurari şi făclii, cum bine zice Maria Coman la televizor.  De fapt, cu ajutorul lui Dumnezeu şi mult bun-simţ al unor români săritori.

Cred că, de fapt, întreaga ţară funcţionează pe bază de noroc şi rugăciuni. Să avem noroc să nu se întâmple ceva grav. Ce s-ar întâmpla, dacă în România, ţară NATO, un avion ar fi aruncat în aer într-o zonă neaccesibilă?

Răspunsul model în situaţii de criză se conturează încet-încet printre rânduri. Multe anchete se calcă pe picioare. Statul nostru lucrează. Iar de la vârful lui se arată şi direcţia: „Iovan, Dumnezeu să-l ierte, a anunţat de mai multe ori că e o problemă cu acest avion”, a declarat Liviu Dragnea.

Mi-e teamă să aud răspunsul final şi de sine tămăduitor al acestui sistem. Un căpeţel de informaţie care să-l ajute a apărut deja: 

Copilotul avionului prăbuşit le-a povestit medicilor că pilotul Adrian Iovan s-a apropiat prea mult de sol pentru că voia să dezgheţe aeronava.

Cred că, într-un fel, răspunsul final e o formă de credinţă şi încredere. Eu aleg să cred că Adrian Iovan şi-a salvat echipajul şi pasagerii. În toată povestea asta trebuie să existe şi ceva bun, în care să ai încredere.

Acest text a fost publicat şi pe blogul personal