Bazată pe o investigare şi inventarierea arhivelor publice şi private, cercetarea întreprinsă de o echipă multidisciplinară a scos la lumină multe informaţii inedite despre familia extinsă şi activitatea profesională a lui Smărăndescu. După mai bine de 10 ani de investigaţii ale arhivelor de arhitecţi, considerăm că documentaţia disponibilă în cazul lui Smărăndescu reprezintă una dintre cele mai bine păstrate şi complete, chiar dacă răspândită astăzi între mai mulţi administratori-colecţionari. Meritul îl are chiar arhitectul, care a ştiut să ţină o ordine cronologică la început, când proiectele private nu erau atât de numeroase, apoi separat, pe proiecte sau probleme. 

Astfel avem ocazia să aflăm şi numele colaboratorilor săi (în perioada 1909-1911 îi menţionează pe: L. Zumino, A. Culina, E. Peternelli, C. Iotzu, C. Pomponiu, C. Nănescu, S. Baloșin), să înţelegem corespondenţa dificilă purtată cu comanditarii rău platnici, dar să aflăm şi nenumărate faze de lucru în proiectarea unor lucrări. Spre sfârşitul vieţii, în 1942 publică un album personal, cu o autobiografie, cu liste, ilustraţii bogate, care constituie până astăzi un exemplu de înaltă calitate profesională şi conştiinţă a actului creator. O încercare de inventariere rapidă ne conduce către 121 construcții noi, 33 transformări, 64 proiecte neexecutate, 69 schițe neexecutate, 3 restaurări, 10 proiecte de urbanism. 

Smărăndescu a acoperit toată paleta stilistică din perioada ante- şi interbelică, trecând de la eclectismul francez la stilul neoromânesc în perioada lui de înflorire, apoi adaptându-se la cerinţele modernismului. Programul de arhitectură rezidențială este preponderent în cariera sa, realizând sute de proiecte de case şi conace neoromâneşti (pentru care rămâne şi astăzi cunoscut publicului), dar are şi exemple de imobile de raport, bănci, unităţi şcolare şi dependinţele lor, sedii pentru societăţi de asigurare şi imobiliare, biserici.

Cea mai importantă sursă documentară, constând din zeci de mape pregătite chiar de arhitect, conţinând acte personale, devize, contracte, scrisori, schiţe şi planuri, se află astăzi în fondul Alexandru St. Georges, Colecţii speciale din Biblioteca Naţională a României. În ultimii ani am reuşit să parcurgem aceste dosare şi să realizăm un opis, accesibil în mediul online. Dincolo de informaţiile legate de propriile lucrări realizate, negociate sau propuse, unele chiar nerealizate, putem să documentăm multe alte lucrări ale colegilor săi şi pe comanditarii acestora, pentru care Smărăndescu a fost ales expert evaluator de către Tribunalul Ilfov. Nu mică ne-a fost surpriza când am descoperit în iarna acestui an şi albumul de fotografii al familiei Anghel Smărăndescu, în fototeca aceleiaşi biblioteci, fiind posibilă realizarea unui arbore genealogic extins.

Pentru documentarea lucrărilor sale realizate, cea mai importantă sursă rămâne cea a dosarelor de autorizaţie de construcţie emise de Primăria Bucureşti, arhivă împărţită astăzi între două instituţii publice. Chiar şi după o cercetare minuţioasă a întregii echipe, nu am reuşit identificarea tuturor lucrărilor aprobate de-a lungul timpului, existând posibilitatea ca unele dosare să se fi pierdut. Pornind însă de la autorizaţiile păstrate, au reuşit localizarea unor clădiri necunoscute, îmbogăţind astfel patrimoniul bucureştean cu date certe, etape constructive şi nume de proprietari.

Dosarul şcolarizării sale la Paris (recomandări în vederea admiterii din 1902, ciclu de studii 1903-1907) este disponibil cercetării pe microrole la Arhivele Naţionale ale Franţei. (AJ/52, consultat în 2013)

Smărăndescu a fost angajat al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice între iunie 1909 şi decembrie 1912. Această etapă profesională nu a fost cunoscută până acum, nefiind prezentată de el nici în albumul personal, nici de către alţi cercetători din perioada recentă. Fondul ministerial reprezintă o sursă inedită prin care putem să completăm 3 ani şi jumătate din cariera sa, perioadă în care şi-a adus aportul în diferite colţuri ale Vechiului Regat. 

Din 1911 Paul Smărăndescu a fost căsătorit cu Elisabeta "Lisette" Rădulescu, fiica unui important moşier, cu care a avut o fiică, Sanda, căsătorită din 1936 cu arh. Dimitrie Ghiulamila. Familia a avut câteva proprietăţi importante, în str. Luterană, pe Calea Victoriei, pe blvd. Magheru, moşie la Uieşti, case de vacanţă la Sinaia şi Balcic. Fiica şi ginerele, împreună cu fiul de patru ani, Alexandru, au reuşit să părăsească ţara în 1946, dar văduva Elisabeta a rămas fără sprijin după 1945, mai ales că i-au fost expropriate şi principalele proprietăţi. În arhiva Uniunii Arhitecţilor din România găsim mai multe documente personale şi recomandări în favoarea primirii unei pensii de urmaş.

În fondurile Muzeului Naţional de Artă al României se găsesc doar 2 lucrări semnate de arhitect, faţada imobilului său din Blvd. Magheru (ozalid) şi faţada Palatului "Universul" de la finalizarea lucrărilor din 1930 (tuş şi acuarelă pe hârtie). Amintim şi planul de situaţie al proprietăţii Mariei Smărăndescu din str. Luterană nr. 31 (fond arh. Ion D. Berindey).

O parte din biblioteca sa a fost donată Facultăţii de Arhitectură şi puteţi consulta aici fondul de carte. Inventarul bibliotecii sale de specialitate există însă integral în fondul Alex. St. Georges de la Colecţii Speciale, Biblioteca Naţională a României, dosarul CLXXVI/9.

De la începutul acestui an am avut ocazia să cercetăm o colecţie documentară inedită, pusă la dispoziţia noastră cu generozitate de către inginerul Dorin Mihalache. Ea este formată dintr-un album cu planşe fotografice din timpul Expoziţiei Universale din 1900, colaje strânse de Smărăndescu din presă, cărţi poştale, dar şi din 3 mape cu desene. Aceste mape acoperă perioada pregătirii sale la Paris, prezentând schiţe, proiecte de-ale sale sau primite cu dedicaţie de la colegii săi români şi străini, o practică des întâlnită în epocă, dar şi fotografii sau decupaje din revistele de specialitate, cu clădiri pariziene. Albumul ne permite să pătrundem în universul inspiraţional al tânărului student la Şcoala de Arte Frumoase, Secţia de Arhitectură, să înţelegem mai bine evenimentele culturale care i-au atras atenţia şi călătoriile pe care le-a întreprins. Cea mai bine reprezentată perioada o constituie anii războiului (1916-1918), petrecuţi în Moldova, când vine în contact cu arhitectura vernaculară şi pregăteşte o serie de schiţe de biserici şi case particulare. Colecţia conţine şi câteva schiţe pentru comenzi particulare dinainte şi după Primul Război, cele mai multe rămase însă în faza de proiect. Două programe sunt bine ilustrate în mapele sale: pe de o parte, cel al pieselor de mobilier inspirate şi reinterpretate după cel popular şi, pe de altă parte, cel al monumentelor de arhitectură funerară, inclusiv cel al familiei sale, de la Bellu.

Surse documentare:

Biblioteca Naţională a României, Colecţii speciale, Arhiva istorică, fond Alexander St. Georges, arhiva arh. Paul Smărăndescu şi fototeca (inventariată de arh. Adrian Florin Bălteanu, istoric de artă dr. Oana Marinache, istoric Alina Havreliuc şi istoric dr. Raluca Tănăsescu)

Serviciul Istoric al Arhivelor Naţionale ale României, fondul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, fondul Ministerului Lucrărilor Publice, Consiliul Tehnic Superior, fondul Ministerului de Interne (cercetate de Oana Marinache şi Ana Rubeli)
Serviciul Municipiului Bucureşti al Arhivelor Naţionale, fondul Primăriei Municipiului Bucureşti, Serviciul Tehnic (1910-1912) şi Colecţia Stare Civilă (cercetate de Oana Marinache şi istoric genealogist Mihai-Alin Pavel)

Arhiva Primăriei Municipiului Bucureşti (1913-1935) (cercetate de Oana Marinache, Alina Havreliuc, Rodica Stan, Patricia Lupuţiu)

Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale (cercetat de Daniela Langusi)

Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale, Colecţia Stare Civilă (cercetată de istoric genealogist Mihai-Alin Pavel)

Arhiva Uniunii Arhitecţilor din România (cercetată de Oana Marinache)

Arhiva Şcolii de Arte Frumoase Paris (cercetată de Oana Marinache)

Arhiva Muzeului Naţional de Artă al României (cercetat de Oana Marinache)

Colecţia fotografică arh. Mădălin Ghigeanu

Colecţia documentară ing. Dorin Mihalache

Colecţia fotografică arh. Alexandre Ghiulamila

Plăci funerare din Cimitirul Bellu şi Cernica

Bibliografie:

Paul Smărăndescu, Lucrări de arhitectură 1907-1942, Institutul de Arte Grafice Mârvan, Tip. Universul, Bucureşti, 1942

Revista Arhitectura

Ziarul Universul

Proiectul cultural "Paul Smărăndescu 75" a fost iniţiat de Asociaţia Istoria Artei cu sprijinul financiar al Ordinului Arhitecţilor din România din Timbrul Arhitecturii