Paştele în perioada comunismului. Familia Ceauşescu petrecea cu rudele în sufragerie, în timp ce românii mergeau pe ascuns la biserică

Paştele în perioada comunismului. Familia Ceauşescu petrecea cu rudele în sufragerie, în timp ce românii mergeau pe ascuns la biserică

Elena şi Nicolae Ceauşescu

În perioada comunistă, Paştele nu era interzis în mod explicit, dar nici nu era recunoscut oficial, iar credinţa românilor a trecut prin grele încercări din cauza faptului că regimul încerca deseori să împiedice sărbătoarea Învierii.

Înainte de 1989, unii preoţi au fost întemniţaţi, au fost dărâmate biserici şi sărbătorile religioase au fost trecute în umbră. În public, oamenii nu vorbeau foarte mult despre credinţă. De altfel, chiar pe locul în care acum se află Palatul Parlamentului se regăseau, pe vremuri, cinci biserici.

Comunismul lupta cu orice arme împotriva religiei şi a sărbătorilor religioase. Regimul ceauşist făcea tot posibilul să îi ţină ocupaţi pe credincioşii care de multe ori erau chemaţi la lucru în Duminica Paştelui. Cu tinerii se încerca ademenirea de la slujba de Înviere cu organizarea în acelaşi timp a unor evenimente sportive, culturale sau distractive, sau cu discoteci cu program prelungit şi cercuri artistice.

Religia fusese eliminată din programa de studiu, iar seminariile şi institutele teologice erau atent supravegheate de către autorităţile comuniste.

„Numai să nu mergem la slujbe”

Istoricul bănăţean Mircea Rusnac şi-a amintit cum doctrina partidului unic din România anilor '80 îşi propunea să înlocuiască prin comunism toate religiile. Una dintre găselniţele perverse ale şefilor Partidului Comunist era să cheme copiii la şcoală în prima zi de Paşte, astfel încât aceştia să nu simtă atmosfera de sărbătoare. „Aveau un obicei prost să ne cheme în Duminica Paştelui la şcoală. Le venea mereu o idee pentru a ne strica vacanţa. Ba ne puneau la muncă voluntară, strângeam hârtii de pe stradă, ba diverse activităţi extraşcolare, numai să nu mergem la slujbe. Dar cu cât treceau anii, cu atât era şi mai permisibil Paştele”, a povestit istoricul Rusnac, pentru „Adevarul.ro“.

Unii spun că partidul şi Securitatea puseseră la punct chiar şi un plan de racolare a feţelor bisericeşti. Era modul prin care Nicolae Ceauşescu încerca să-i îndepărteze pe români de credinţă şi de biserică. Cu toate acestea, nu s-a reuşit complet interzicerea sărbătoririi Paştelui. Oamenii nu s-au îndepărtat de Biserică, iar Sărbătorile Pascale erau celebrate de fiecare, tacit, în propriul cămin.

Paştele petrecut pe ascuns şi mielul cărat cu sicriul

Deşi în număr mai mic decât astăzi, cei mai mulţi oameni mergeau la biserică în noaptea de Înviere, preparau cozonaci şi ouă roşii şi îşi urau tradiţionalele „Hristos a înviat! Adevărat a Înviat".

Procurarea bucatelor tradiţionale de Paşti era o problemă la vremea aceea - cei mai norocoşi fiind cei care locuiau sau aveau rude în zonele rurale; carnea de miel sau ouăle de Paşti erau astfel mai uşor de procurat. Ceilalţi stăteau la cozi şi se declarau mulţumiţi dacă reuşeau „să prindă" pui sau să procure un kilogram în plus de zahăr sau făină.

Cel mai greu de cumpărat de Paşte era carnea de miel, deoarece în anii '80 era interzis transportul alimentelor dintr-un judeţ în altul. Românii erau, însă, creativi: îşi procurau un sicriu, îl puneau pe maşină şi astfel nu îi oprea nimeni şi nici nu li se cereau documente. Aşa călătoreau cu acel sicriu, cumpărau miei şi împărţeau după aceea între ei.

Liderii comunişti, de Paşte, la Biserică 

Ironia sorţii a făcut ca mulţi dintre liderii comunişti, şi mai ales părinţii şi copiii lor, să respecte – în ascuns, ce-i drept – obiceiurile creştine. Potrivit documentelor păstrate în arhivele Mitropoliei Olteniei, tatăl lui Nicolae Ceauşescu, Andruţă Ceauşescu, a fost consilier parohial la Scorniceşti până la moartea sa (1969).

Într-un mod tacit, chiar şi nomenclaturiştii cei mai convinşi respectau tradiţiile. Cei care deţineau funcţii înalte, în special în partid, magistraţii sau cei care lucrau în Armată ori în învăţământ veneau în număr mic şi discret la biserică, să nu fie văzuţi pentru că riscau să aibă probleme.

Comandanţii, condamnaţi pentru că nu fac muncă politică de calitate

Foştii militari în termen îşi amintesc că de sărbătorile pascale primeau pachete de acasă, de unde nu lipseau bucatele tradiţionale de Paşte şi obişnuiau să ciocnească cu colegii de cameră ouă roşii. Era o chestiune tacită, comandanţii de pluton, de campanie cunoşteau acest lucru, dar nu le făceau observaţie. În schimb, unii secretari de partid, din exces de zel, verificau coşurile de gunoi şi acolo unde găseau coji de ouă roşii îi criticau pe comandanţii unităţilor că nu fac muncă politică de calitate.

Paştele în Familia Ceauşescu. Doar Zoia ţinea post

În familia dictatorului se pregăteau mâncăruri tradiţionale în perioada de Paştelui. Singura diferenţă între românii de rând şi membrii de partid era faptul că cei din urmă nu mergeau la slujbă. Nicolae Ceauşescu, cel puţin, se considera ateu.

Suzana Andreiaş, fost administrator al reşedinţelor prezidenţiale din Bucureşti şi Snagov, a explicat într-un articol pentru „Adevărul“ că de Paşti şi de Crăciun în familia lui Nicolae Ceauşescu erau nelipsite preparatele culinare specifice acestor sărbători. Mai mult, apropiaţii copiilor familiei susţin că Zoia Ceauşescu era o fire foarte religioasă şi că ţinea toate posturile de peste an, rânduite de Biserică: „Să ştiţi că ţineau sărbătorile astea, Paştele, Crăciunul. Mâncau ce mânca toată lumea: carne de miel, ouă roşii, cozonac. Să ştiţi, la ei în casă se făceau întotdeauna ouă roşii”.

Suzana Andreiaş îşi aminteşte cum odată n-a făcut cozonac de Paşti pentru familia Ceauşescu: „Pentru mine făcusem, dar pentru ei nu. Şi în ziua aceea, de Paşti, au venit la Snagov. Ouă roşii făcusem şi pentru ei, şi pentru mine. În casă era cozonac de la Sector (Gospodăria de Partid - n.r), frumos aranjat pe tavă. «De unde este cozonacul ăsta?», mă întreabă tovarăşul. De la Sector, îi spun. «Tu n-ai făcut?». N-am făcut! Mi-a fost ruşine să-i spun că pentru mine am făcut şi pentru ei nu. «Uite, noi mergem să ne plimbăm şi tu ne faci cozonac până ne întoarcem!». În două ore am făcut cozonac acolo, în vilă, în cuptor. I-au pus în maşină şi i-au luat cu tot cu tăvi la Bucureşti. A treia zi de Paşte, când am ajuns la Bucureşti, am mai văzut doar unul în bucătărie. Şi o întreb pe fata din casă: Olimpia, cine a mâncat, mă, cozonacii ăia? «Dumnealor au mâncat», a zis fata. Lui îi plăcea cozonacul simplu, numai cu stafide”, a povestit Suzana Andreiaş pentru Adevarul.ro.

„Eu nu i-am văzut în biserică”

O sărbătoare de Paşti în casa Ceauşeştilor însemna o masă simplă, ţărănească, la care erau primiţi strict membrii foarte apropiaţi ai familiei. De altfel, Camil Roguski, fost administrator al palatelor şi locuinţelor ceauşiste a povestit pentru Adevărul cum se desfăşurau sărbătorile în familia prezidenţială: „În casele lor nu intra nimeni altcineva decât familia. Ei, părinţii, copiii şi nepoţii. Nici soţia lui Valentin nu intra. Obiceiurile de acasă erau sfinte şi pentru ei, care au fost nişte ţărani. Ceauşeştii ţineau sărbătorile – de Paşti, de Crăciun – în sufrageria mică, de lângă bucătărie. Aveau pe masă ouă, cozonaci şi foarte multe fructe. La sărbători venea un călugăr care slujea mâncarea. Altfel, eu, unul, în biserică nu i-am văzut”.

Casa era pregătită pentru sărbători chiar de către Camil Roguski, împreună cu o echipă din care făceau parte peste 20 de oameni: “Pregăteam totul în amănunt până la întoarcerea Ceauşeştilor de la birou. Totul era verificat de Elena Ceauşescu, o femeie tipicară până la exasperare”.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: