Oana Bogdan, arhitectă, despre şansele Bucureştiului de a deveni smart city: „Are marele avantaj de a fi în urmă pe toate planurile“ INTERVIU

Oana Bogdan, arhitectă, despre şansele Bucureştiului de a deveni smart city: „Are marele avantaj de a fi în urmă pe toate planurile“ INTERVIU

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Oana Bogdan, cofondatoarea biroului de arhitectură şi urbanism „Bogdan & Van Broeck“ din Bruxelles, vorbeşte despre paşii pe care ar trebui să îi facă administraţia Bucureştiului pentru a deveni un oraş inteligent, printre ei regândirea zonei metropolitane. Marele avantaj, spune Bogdan, este că într-un oraş în care nu s-a mai făcut nimic de trei decenii, este mai simplu să implementezi politici în acest sens.

Bucureştiul are şanse să devină un oraş inteligent în viitor pentru că poate fi uşor reorganizat coerent, spune arhitecta Oana Bogdan, într-un interviu acordat „Weekend Adevărul“. Important este ca planul să fie creat ţinând cont în primul rând de sustenabilitate, adică de impactul politicilor asupra mediului pe termen lung. Însă, pentru un oraş inteligent nu e nevoie doar de implicarea administraţiei, ci şi a cetăţeanului, care trebuie să fie dedicat vieţii comunităţii şi care ar putea deveni, prin intermediul noilor tehnologii, decidenţi direcţi sau indirecţi.

„Weekend Adevărul“: Este esenţial ca oraşele româneşti să devină smart?
Oana Bogdan: Este vital ca oraşele româneşti să devină sustenabile.Diferenţa dintre durabilitate, un concept mult mai des folosit în România, şi sustenabilitate este următoarea: prima este preocupată de cât timp va dura ceva, pe când a doua de impactul asupra mediului, oamenilor – inclusiv generaţiile viitoare – şi economiei în ansamblu. Este esenţial pentru crearea de oraşe sustenabile să recunoaştem că adevărata noastră bogăţie, sursa resurselor noastre şi baza vieţii noastre, este lumea naturală şi socială, adică toate sistemele interconectate, cele de apă, aer, pământ, biodiversitate şi sistemele sociale.
Or eu şi mulţi alţii credem că urbanismul şi deciziile politice care-l precedă sunt vitale sustenabilităţii. Oamenii nu au părăsit România în ultimii ani doar pentru nu au găsit locuri de munca în ţară, dar şi pentru ca au trăit în oraşe care au eşuat în a le oferi un nivel de trai echivalent cu cel din alte locuri din Europa.
 
Ce trebuie sa facă un oraş pentru a deveni smart? Ce valori ar trebui să adopte?
Un oraş sustenabil are nevoie în primul rand de un nou model economic. „Colacul“ (n.r. –Doughnut Economics) este un astfel de model, o alternativă la economia bazată pe creşterea economică infinită pe o planetă cu resurse finite, care pleacă de la premisa că scopul activităţii economice este acela de a răspunde nevoilor de bază ale tuturor, dar în cadrul posibilităţilor planetei. „Colacul“ este, aşadar, un cadru pentru preocupările actuale – climă, sănătate, locuri de muncă, locuinţe şi comunităţi – şi conectează sănătatea oamenilor cu sănătatea planetară. Economista Kate Raworth a aruncat deja oraşului Amsterdam colacul de salvare, cu ajutorul căruia acesta să prospere într-o lume post-Covid-19, dar în echilibru cu planeta.
 
Colacul sustenabilităţii
Ce presupune mai exact acest „colac“?
Inelul interior al colacului stabileşte minimul de care avem nevoie pentru a duce o viaţă bună, aşa cum este el definit prin obiectivele ONU de dezvoltare sustenabilă: mâncare, apă curată, locuinţe, canalizare, energie, educaţie, asistenţă medicală, egalitate de gen, venit şi drept de vot. Oricine nu atinge astfel de standarde minime trăieşte în golul din colac. Inelul exterior al colacului reprezintă plafonul ecologic stabilit de specialişti în sistemul planetar pentru a evita deteriorarea climei, solurilor, oceanelor, stratului de ozon, apei dulci şi a biodiversităţii. Între cele două inele se află bunăstarea, buna stare, starea de bine, starea bună, adică acea viaţă de calitate în care sunt îndeplinite nevoile tuturor oamenilor şi cele ale planetei. Iar pentru a rămâne pe „colac“, sunt necesare multe schimbări la nivel social, cultural, economic şi biofizic.
Un oraş sustenabil poate funcţiona numai dacă există cooperare între oameni, natură, politic, administraţie, profesionisti şi comunitate, pentru convergenţa viziunilor şi găsirea soluţiilor. 
Cum ar fi?
Câteva priorităţi sunt: standarde ridicate de calitate a utilizării terenurilor, a aerului, a apei şi a mediului; dezvoltarea de reţele de centre comunitare şi cartiere multifunctionale, care nu depind de transportul bunurilor de la distanţe lungi şi care dispun de locuri de muncă acolo unde oamenii locuiesc şi locuinţe aproape de locurile în care oamenii muncesc; locuinţe decente şi accesibile ca preţ; evitarea deşeurilor, reutilizarea şi reciclarea (adică instalarea economiei circulare), mai ales reciclarea clădirilor existente (cea mai ecologică clădire e cea pe care nu trebuie să o construieşti, pentru că ea există deja); valorificarea patrimoniului cultural; spaţiu public de calitate; facilităţi, servicii şi locuri de muncă disponibile la nivel local, precum şi disponibilitatea şi utilizarea resurselor locale (acest lucru consolidează comunităţile şi rezilienţa acestora şi reduce intensitatea nevoilor de deplasare, făcând din economiile locale o prioritate); transport public ieftin şi extins şi condiţii mult mai bune pentru transportul cu bicicleta şi pietonal; creşterea suprafeţei libere neconstruite, verzi şi naturale; dezvoltare urbană care îmbunătăţeşte biodiversitatea (spaţiile verzi sunt importante pentru o viaţă activă şi sănătoasă şi îndeplinesc o gamă largă de funcţii biofizice şi socio-economice, de la cultivarea alimentelor la gestionarea apei de ploaie şi la moderarea climei oraşului. 
 
Biodiversitatea este fundamentală, noi toţi depindem de ea şi ar trebui să fie apreciată din motive de etică, estetică, ecologie, educaţie, recreere, economie şi rezilienţa care rezultă din diversitatea sistemelor); educaţia pentru un stil de viaţă sustenabil (educaţie ecologică în şcoli, licee, universităţi şi alte instituţii de învăţământ, dar şi în afara lor, completând activităţile comunitare cu perspective şi acţiuni politice şi economice la nivel macro, mezo şi micro – o paradigmă pentru a se angaja în dileme instituţionale şi sociale, cum ar fi dezvoltarea sustenabilă versus forţele pieţei); sisteme şi proiecte inovatoare cu emisii reduse de dioxid de carbon şi deşeuri reduse; economisirea energiei la nivel local şi micro generarea de energie (este vorba despre a face la fel sau a face mai mult folosind mai puţin, reducând risipa de energie şi de materiale, dar şi de a fi întreprinzător, de a avea spirit antreprenorial şi de a utiliza noile tehnologii într-un mod adecvat, adoptând o viziune amplă şi echilibrată asupra tehnologiei, ţinând cont de interacţiuni, evaluând şi utilizând tehnologiile în mod corespunzător); consumul de alimente locale, etice şi ecologice (alimentele cultivate la nivel local şi de sezon înseamnă mai puţini kilometri parcurşi de alimente, mai puţine ambalaje şi produse proaspete, care au implicit un impact redus asupra mediului); o participare inclusivă, informată şi autentică a publicului la viaţa comunităţii; politici publice deschise, implicate, responsabile şi etice, şi o guvernanţă corectă la toate nivelurile (individ, cartier, comunitate, oraş), esenţială pentru o conducere eficientă şi pentru împărţirea puterii şi a responsabilităţii (sustenabilitatea socială şi, prin urmare, sustenabilitatea globală, depinde de acest lucru); măsurători ample ale progresului în plan social, cultural, economic şi biofizic.
 
Foto: Shutterstock  
 
Modelele de succes din afară
Cum arată un oraş smart în străinătate? Ne puteţi da exemple de oraşe smart?
Vă pot da exemple de aspecte „smart“ în oraşe precum New York, care are o platformă de open data (n.r. – date care pot fi folosite în mod liber) spectaculoasă, Torino, care experimentează foarte mult cu tehnologii prin al sau Living Lab, Stockholm, care a primit premiul Smart City 2019 pentru „inovare, deschidere şi conectivitate“ şi pentru eforturile de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale locuitorilor (proiectul suedez premiat, GrowSmarter, reuneşte sectoarele public şi privat pentru a integra 12 soluţii de oraş inteligent în domeniul energiei, al infrastructurii şi al mobilităţii), Los Angeles, care are un parteneriat de cercetare colaborativă cu 18 colegii şi universităţi din zona Los Angeles şi care a lansat până în prezent peste 40 de proiecte care utilizează ştiinţa datelor pentru a aborda unele dintre cele mai dificile provocări ale oraşului, dar şi pentru a sprijini procesul decizional bazat pe date la nivelul administraţiei oraşului.
 
Are sectorul privat un rol important în această privinţă? Cum ar trebui să se implice în dezvoltarea unui oraş inteligent şi sustenabil?
Un oraş sustenabil poate funcţiona numai dacă există cooperare între oameni, natură, politic, administraţie, profesionisti şi comunitate, pentru convergenţa viziunilor şi găsirea soluţiilor. Un exemplu în acest sens este problema riscului seismic, pentru care Ordinul Arhitecţilor Bucureşti a propus soluţii în cadrul Raportului pentru Bucureşti 2018:
1. Refacerea şi completarea OG 20/1994 pentru a asigura cooperare între proprietari, asigurarea de locuinţe temporare, proceduri de intervenţie diversificate, proiecte integrate (corelare cu Legea nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor), nu doar consolidări structurale.
2. Extinderea şi diversificarea surselor de finanţare publice cu fonduri şi creditări private, cu un control mai atent al licitaţiilor publice.
3. Refacerea expertizei (ca obiect sau în bloc) cu normative actualizate şi dezvoltarea unui post de cercetare a fizicii construcţiilor istorice.
4. Programe de informare şi educare a publicului.
Într-un oraş sustenabil, cetăţenii trebuie să-şi asume responsabilitatea în privinţa protejării mediului şi să participe la viaţa comunităţii. Cetăţenii trebuie să-şi însuşească şi să sprijine demersurile pentru crearea oraşului sustenabil, altfel aceste demersuri nu vor fi sustenabile din punct de vedere social. Soluţiile cu adevărat sustenabile sunt posibile numai dacă schimbările comportamentale şi tehnice sunt combinate în mod coerent
Dacă ne uităm către Bucureşti, are Capitala noastră vreun avantaj în vreun sector? Ar fi mai uşor de implementat o anumită politică decât a fost poate în alte mari oraşe ale lumii?
Capitala României are marele avantaj de a fi în urmă pe toate planurile. Este mult mai uşor să implementezi un cadru nou, precum „colacul“, şi toate priorităţile pe care le-am menţionat într-un oraş în care nu s-a făcut nimic semnificativ în ultimii treizeci de ani. Trebuie regândit oraşul în eco-sistem, trebuie regândită zona metropolitană şi împrejurimile ei, trebuie dată importanţă maximă proiectării procesului prin care ajungem să avem o capitală sustenabilă, trebuie gândit integrat atunci când proiectăm oraşul (peisajul, natura, infrastructura, spaţiul public, clădiri noi şi vechi, monumente, noile tehnologii, toate abordate integrat, împreună).
 
Soluţii pentru corupţie şi speculă
În ceea ce priveşte urbanismul, ce ar trebui făcut?
Noi instrumente de planificare care să înlocuiască PUG-ul (n.r. – planul urbanistic general) Acestea ar trebui sa fie flexibile, căci ne confruntăm cu schimbări rapide, şi presupun un urbanism tactic, abordări de sus în jos şi de jos în sus şi, mai ales, asumarea responsabilităţii pentru deciziile de planificare a oraşului: formularea Legii Capitalei pentru reorganizare administrativă astfel încât să prevadă desfiinţarea sectoarelor şi a primariile de sector şi reorganizarea capitalei ca oras policentric, format din cartiere a căror identitate să fie menţinută, valorificată şi dezvoltată conform unor contracte de cartier;
instituirea legală a Zonei Metropolitane Bucureşti între Primăria Generală Bucureşti şi localităţile din judeţele învecinate şi, prin urmare, implementarea strategiei de dezvoltare teritorială metropolitană a Bucureştiului.
Toate aceste măsuri vor reduce specula, corupţia şi problemele de trafic, şi vor crea condiţiile naşterii unui oraş sustenabil.
 
Dar cetăţenii care locuiesc într-un smart-city cum ar trebui să fie?
Într-un oraş sustenabil, cetăţenii trebuie să-şi asume responsabilitatea în privinţa protejării mediului şi să participe la viaţa comunităţii. Cetăţenii trebuie să-şi însuşească şi să sprijine demersurile pentru crearea oraşului sustenabil, altfel aceste demersuri nu vor fi sustenabile din punct de vedere social. Soluţiile cu adevărat sustenabile sunt posibile numai dacă schimbările comportamentale şi tehnice sunt combinate în mod coerent. O soluţie pur tehnică poate duce adesea la modificări ale altor factori-cheie care reduc, subminează sau anulează orice progres realizat (de exemplu, instalarea unui sistem de iluminat cu consum redus de energie poate însemna că oamenii îl lasă aprins mai mult timp).
Din perspectiva noilor tehnologii, cetăţenii pot deveni „utilizatori“, la fel cum sunt utilizatori ai unei aplicaţii mobile, dar, mai ales, pot deveni „decidenţi“, direcţi sau indirecţi, contribuind în mod interactiv şi în timp real, conştient sau inconştient, la felul în care funcţionează oraşele. Schimbul deschis de idei, înţelegerea reciprocă, informarea eficientă şi la timp, promovarea încrederii, evidenţierea proceselor decizionale, abordarea unor probleme complexe, posibil controversate, perspective unice, toate acestea dezvoltă o viziune comună şi permit comunităţilor să preia controlul şi să stabilească agenda publică. Aşa învăţăm să trăim mai bine. Împreună.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările