Cum se plăteşte indemnizaţia de concediu medical în caz de COVID-19

Persoanele asigurate, diagnosticate cu COVID-19, primesc indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă ca şi în cazul altor boli. Instituţiile medicale indică în certificatele medicale categoria „boală obişnuită”.

Într-un răspuns pentru IPN, Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) menţionează că indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau accidente nelegate de muncă se achită de CNAS din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat direct beneficiarilor. Aceasta, cu excepţia primelor cinci zile calendaristice, care se plătesc din mijloacele angajatorului, însă nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic, în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă.

Începând cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă – începând cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative plătite din mijloacele angajatorului, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat. Dreptul persoanei asigurate la indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă se stabileşte dacă aceasta pierde, la toate unităţile în care desfăşoară activităţi, venitul asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical.

Asiguraţii au dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă dacă au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani sau un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei îmbolnăvirii. Cuantumul lunar al indemnizaţiei se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare. Baza de calcul a indemnizaţiei o constituie venitul mediu lunar în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii.

Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului se stabileşte în proporţie de 75% din salariul mediu al angajatului.

Contactată de IPN, Rodica Gramma, dr. conferenţiar universitar la Şcoala de Management în Sănătate Publică „Nicolae Testemiţanu”, a remarcat că este absolut normal ca COVID-19 să fie înscrisă în categoria „bolilor obişnuite”. Or, suferinţa nu poate fi măsurată în anumiţi parametri. „În cazul acesta ar fi o noţiune de discriminare pozitivă şi noi atât de tare accentuăm că COVID-19 este atât de grav, încât am ignora severitatea altor maladii care produc aceeaşi suferinţă. În cazul acesta pacientul zice, „da ce eu mai puţin am suferit?” Nu putem să comparăm după suferinţă care din ele poate fi calificată obişnuită sau care nu”, a adăugat Rodica Gramma. Potrivit ei, într-un final, 80% din pacienţii cu COVID-19 sunt cei care fac forme uşoare, de aceea nu ar califica-o ca o maladie deosebită şi nu crede că ar fi necesar de schimbat.

Într-un răspuns pentru IPN, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, precizează că la prestaţiile de asigurări sociale au dreptul asiguraţii cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova şi şomerii cu drept la ajutor de şomaj. Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale o constituie fondul de retribuire a muncii şi alte recompense. Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de o boală obişnuită sau accidente nelegate de muncă o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii. Or, persoana are dreptul la prestaţiile de asigurări sociale legate de riscurile sociale de care este asigurată.

Suplimentar, MSMPS menţionează că, potrivit Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nu se acordă indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit la toate unităţile, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă şi altor contracte, în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii.