Noul sistem a fost criticat dur de toate celelalte partide politice, deoarece, în contextul sistemului de partide eterogen din Moldova, a circumscripţiilor desenate pentru a avantaja cartelul PSRM-PD şi a unui singur tur de scrutin - toate acestea pot genera un rezultat nereprezentativ al alegerilor. Sistemul mixt a ridicat, de asemenea, îngrijorarea în rândul partenerilor internaţionali, deoarece  unii oameni foarte bogaţi (sacii cu bani) vor avea o influenţă disproporţionată şi nejustificată asupra competiţiei electorale din circumscripţii. Reforma electorală de anul trecut a cimentat parcursul anti-democratic al Republicii Moldova din ultimii ani, deoarece se ştie bine cum Plahotniuc a obţinut controlul asupra majorităţii parlamentare pentru a forma guvernul în ianuarie 2016, în pofida faptului că a obţinut doar 15% de voturi în alegerile din 2014. 

Regresul democratic s-a manifestat în continuare prin anularea rezultatelor alegerilor pentru primăria Chişinău din iunie 2018, câştigate de opoziţia proeuropeană. Drept urmare, Uniunea Europeană a recunoscut „Republica Moldova ca fiind un stat capturat de interesele oligarhice“ şi a suspendat asistenţa macrofinanciară guvernului Filip, în continuare oferind ajutor doar direct beneficiarilor: organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor publice locale şi întreprinderile mici şi mijlocii. Acest lucru i-a forţat pe Plahotniuc şi Dodon să caute surse de finanţare alternative în Rusia, China şi Turcia, dar cu puţin succes, dat fiind constrângerile financiare ale Moscovei, interesele reduse ale Beijingului sau ambele circumstanţe în cazul Turciei. În consecinţă, guvernul Filip a trebuit să fie mai creativ. De aceea a pus în aplicare controversatele legi privind cetăţenia contra bani şi amnistia capitalului, oferind o cale de legalizare a activelor ilicite din interiorul şi din afara ţării, în timp ce scot la mezat regimul fără vize cu Uniunea Europeană, spre furia Bruxelles-ul.

Uniunea Europeană a recunoscut „Republica Moldova ca fiind un stat capturat de interesele oligarhice“ şi a suspendat asistenţa macrofinanciară guvernului Filip.

În acest context, Plahotniuc a dorit să organizeze un referendum în aceeaşi zi cu alegerile parlamentare care ar cere alegătorilor să se expună pe seama oportunităţii introducerii în textul Constituţiei a vectorului de integrare europeană. Însa, Bruxelles-ul a respins această idee, temându-se că asocierea referendumului cu un guvern extrem de nepopular ar afecta negativ sentimentele pro-UE în Moldova. În consecinţă, acest planul a fost abandonat. Cu toate acestea, autorităţile încă mai aveau nevoie de un mijloc de a distrage atenţia de la susţinerea slabă a Partidului Democrat în rândul alegătorilor şi de la imaginea negativă a lui Plahotniuc. Deci, o nouă propunere de referendum consultativ a fost urgent votată de legislativ în ultimele zile de sesiune şi apoi semnată prompt de preşedintele Dodon. Drept urmare, votul din 24 februarie va include un referendum privind reducerea numărului de locuri din parlament de la 101 la 61, precum şi posibilitatea de a revoca legislatorii. Aceste modificări de ultimă oră a regulilor electorale, combinate cu cheltuieli enorme din bugetul de stat - aproape exclusiv în circumscripţii în care candidaţii Partidului Democrat rămân competitivi - au consolidat şi mai mult avantajele administrative şi financiare nejustificate ale regimului de guvernământ. Între timp, preşedintele Dodon şi partidul său vor primi probabil un impuls în sondaje după ce Partidul Democrat l-a suspendat din nou pe preşedintele ţarii, de data aceasta pentru că nu a semnat, printre altele, legea care oferă terenul vechiului stadion sovietic din centru Chişinăului pentru un nou sediu al Ambasadei Statelor Unite.

De fapt, cele mai recente sondaje IRI arată că 32% dintre respondenţi ar vota pentru Partidul Socialist (PSRM) pro-rus, în timp ce 12% ar susţine Partidul Democrat (PDM). Între timp, cele două partide pro-europene de opoziţie: Acţiune şi Solidaritate (PAS) şi Demnitate şi Adevăr (PDA), ar avea fiecare câte 12%. Însa, într-un alt sondaj recent al IPP se oferă o perspectivă şi mai interesantă: 53% dintre moldoveni sunt împotriva independenţei Bisericii Ortodoxe a Moldovei de la Patriarhia Rusă, în timp ce numai 22% sunt în favoare. Având în vedere prevalenţa mass-mediei ruseşti în Moldova, acest lucru nu este surprinzător. Cu toate acestea, faptul că Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării au ales să semneze acorduri de parteneriat cu Biserica Ortodoxă din Moldova, al cărei lider, mitropolitul Vladimir, tocmai a fost decorat de Vladimir Putin cu Ordinul Prieteniei, este destul de straniu - mai ales după separarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de Moscova şi anularea vizitei Patriarhului Kirill în Moldova. Mişcarea guvernului de a îmbrăţişa biserica, care este legată strâns de Moscova, a fost probabil impusă de considerente electorale populiste, însâ acest lucru este în disonantă completă de evoluţiile din Ucraina.

Până în prezent, există puţine lucruri care să sugereze că alegerile de anul viitor vor fi libere sau corecte.

Cu toate acestea, tactica perfidă a lui Plahotniuc este bine cunoscută. Partidul Democrat a orchestrat un atac mediatic asupra principalilor săi rivali: Partidul Acţiune şi Solidaritate şi Platforma Demnitate şi Adevăr, chiar acuzându-i pe cei doi lideri ai opoziţiei Maia Sandu şi Andrei Năstase de înaltă trădare, dar, pe moment, oprindu-se de la instaurarea interdicţiei celor doi de a participa în alegerile viitoare. Devine tot mai clar că alegerile din 24 februarie vor fi văzute de toţi ca o ultimă foaie de turnesol ce va da verdictul final democraţiei moldoveneşti. Dacă se asigură un standard minim al alegerilor libere şi corecte, alegătorii vor avea o şansa să decidă între revenirea la democraţie şi cimentarea regimului hibrid, acesta din urmă alunecând uşor în autoritarism.

Până în prezent, există puţine lucruri care să sugereze că alegerile de anul viitor vor fi libere sau corecte. Având în vedere asimetria crescândă a puterii şi a resurselor între partidul de guvernare şi aliaţii săi, pe de o parte, şi opoziţia, pe de altă parte, presiunea publică internă este puţin probabil să fie suficientă pentru a asigura un rezultat democratic şi reprezentativ. Astfel, turbulenţele politice post-electorale devin tot mai posibile. Partenerii internaţionali ai Republicii Moldova, inclusiv Uniunea Europeană şi Statele Unite, se confruntă cu alegerea dintre o pretinsă stabilitate şi promisiunea unei democraţii durabile. Cu pragmatismul geopolitic tot mai în vogă, politica externă bazată pe valori pare să bată în retragere, astfel alegerea ar putea fi predeterminată. Dar este încă mult prea devreme să desconsiderăm Moldova ca fiind pierdută într-o „zonă gri“ la periferia Europei.

Notă: Acest articol a fost scris pentru Fundaţia Jamestown din Washington, iar varianta engleză poate fi accesată aici.