Mai mult, instanţa la arestat pentru 20 de zile, motivând abuzul în funcţie al procurorului în legătură cu furtul miliardului şi dosare penale plăsmuite cu probe inventate.

Trebuie spus că în orice democraţie serioasă, pentru ca Procurorul general să-l aresteze pe şeful anticorupţiei pe motive de... corupţie, ar trebui să aibă probe dincolo de orice dubiu şi atât de solide încât să nu transmită cumva, la nici un nivel, ideea că ar fi la mijloc fie o reglare de conturi între procurori, fie o execuţie cu iz politic, cum a acuzat Viorel Morari. Când acţiunea se petrece în Republica Moldova, un stat fragil şi călărit autoritar de cine pune mâna pe el, cu o justiţie politizată şi nereformată, care oscilează între parteneriat cu crima organizată şi postura de preş la dispoziţia mai marilor politici ai momentului, acest gest naşte mari suspiciuni şi semne de întrebare. Mai ales că este primul procuror arestat pe cauze de acest fel.

Să ne lămurim: nu am intenţia să-i iau apărarea lui Viorel Morari. Nici măcar – ca jurist fără diplomă, specializat în drept internaţional – să mă uit sau să judec eu probe şi dosare. Nu. Mă interesează doar evoluţia Republicii Moldova la nivel internaţional şi semnalul pe care-l transmite un asemenea pas. Şi semnalul arestării lui Morari nu are nici urmă, nici parfum de credibilitate, de legitimitate, de seriozitate a unui act juridic corect.

Cum deja dosarul Republicii Moldova la nivelul Uniunii Europene şi a instituţiilor pentru respectarea regulilor democratice, a statului de drept şi al independenţei justiţiei este deosebit de precar şi cu multe pete, acest gest nu vine decât să se adauge la preocupările generale. Mai mult. Ridicarea de sprâncene e normală pentru un asemenea gest intempestiv şi cu explicaţii neconvingătoare şi conjuncturale. Unde sunt probele? Unde e asumarea? Unde e flagrantul sau unde sunt probele copleşitoare?

Fireşte că nu m-a convins foarte tare nici afirmaţia lui Morari că a fost o execuţie politică, un ordin politic al lui Igor Dodon. Şi asta e o afirmaţie care trebuie probată. Însă nu putem uita că singurul care a amintit şi s-a apucat de cazul finanţării Partidului Socialiştilor de către Rusia a fost Viorel Morari. Stoianoglo a mai răspuns la o întrebare sau alta, invocând şi cazul cu pricina, dar nu s-a apucat şi nici nu a desemnat un procuror de caz care să înceapă să strângă probe împotriva lui Igor Dodon şi să informeze constant cetăţenii despre demersurile sale publice, pentru a-şi dovedi independenţa şi profesionalismul în funcţie. Şi să treacă la audieri, să expertizeze înregistrări, să organizeze comisii rogatorii, să verifice viramentele din conturi sau intrarea cu sume dincolo de limitele legale, în cash, prin aeroportul Chişinău... Şi despre multe altele.

Din păcate, nici măcar informaţia privind introducerea lui Vladimir Plahotniuc pe lista cu corupţii din Republica Moldova şi a liderilor care susţin corupţia de către Departamentul de Stat al SUA nu a acoperit scandalul Morari. Şi poate merită să ne întoarcem la subiect. Într-adevăr, Statele Unite au legi foarte stricte pe care nu le poate ignora sau ocoli nimeni. Preşedintele SUA sau Departamentul de Stat nu vor putea niciodată evita şi ocoli legea care spune că un om corupt, care şi-a făcut averea din corupţie, care a susţinut corupţia, nu poate pătrunde în Statele Unite.

Republica Moldova, prin aruncarea peste bord a guvernului Maia Sandu, a rămas fără nici un canal de comunicaţie credibil cu Occidentul, UE, NATO şi, nu în ultimul rând, România.

Legea e gestionată de către DHS – Department of Homeland Security – care o aplică fără discriminare şi extrem de strict oricui intră pe această listă, persoane şi familiile acestora, aşa cum o aplică celor implicaţi în spălare de bani, criminalitate organizată, trafic de droguri sau suspecţilor de terorism, celor care au fost acuzaţi sau condamnaţi sau care au ispăşit sentinţe pentru terorism. Sau care au finanţat terorismul. Iar Statele Unite nu sunt pubela în care se varsă toate scursurile cu bani ale pământului, chiar dacă investesc 100.000 euro sau dolari. America are suficientă forţă economică pentru a putea refuza banii murdari, spălaţi, provenind din criminalitate organizată sau corupţie. De aceea persoana cu numele Vladimir Plahotniuc nu poate pătrunde în SUA. Şi punct.

Cum vor scoate castanele fierbinţi cei din conducerea Republicii Moldova, respectiv preşedintele Igor Dodon şi guvernul Dodon? Cum vor face decontul către propria populaţie şi către partenerii externi de dezvoltare?

Declaraţia raportorului Parlamentului European pentru Republica Moldova e şi mai dură. Dragoş Tudorache, privind finanţările UE şi monitorizarea strictă, a fost foarte clară: orice ieşire în decor e sancţionată de către UE, orice alterare a reformelor dar şi orice deraiere. Şi atunci finanţările de orice fel se opresc! Despre cele pentru echilibrarea bugetului, în an electoral, Igor Dodon şi Guvernul său pot să-şi pună pofta-n cui! Că tot a anunţat Premierul Chicu că vrea pauză în contractul şi angajamentele faţă de FMI!

În plus, schimbarea guvernului ACUM a produs o neîncredere majoră în aşa fel încât angajamentele de la Chişinău sunt foarte atent supravegheate şi evaluate de către UE, care-şi protejează banii destinaţi convergenţei cu Occidentul, nicidecum idilelor socialiştilor pro-ruşi de reuniune cu Moscova şi nici naţionalismului moldovenist al Chişinăului. Dar cel mai grav avertisment vizează Guvernul Chicu, cu credibilitate zero după ce a plecat la Moscova, să se închine şi el la Putin. Căci Republica Moldova, prin aruncarea peste bord a guvernului Maia Sandu, a rămas fără nici un canal de comunicaţie credibil cu Occidentul, UE, NATO şi, nu în ultimul rând, România.