Adică ne propunem să vedem care ar putea fi soarta celor două referendumuri validate odată cu alegerile generale - cel de reducere a numărului de parlamentari şi cel de creare a posibilităţii revocării deputaţilor în cursul mandatului. Vom adăuga la aceste elemente perspectiva modificării legii electorale şi revenirea la alegerile pe liste în locul alegerilor mixte, dar şi toate aceste elemente în perspectiva unor posibile alegeri anticipate.

Referendumurile consultative şi obligaţia validării opţiunii publice

Mai întâi câteva lucruri despre soarta celor două referendumuri. Iar întrebarea care se pune este când se reduce numărul parlamentarilor? Dacă e să consultăm Constituţia Republicii Moldova – cu riscul ante-pronunţării noastre faţă de eventuala abordare a Curţii Constituţionale, ce va fi sesizată în viitor – referendumurile nu implică, în mod automat, modificările de legislaţie. Nicidecum. Pe voinţa manifestată de către alegători, Parlamentul ar trebui să propună o lege de modificare a numărului de parlamentari, respectiv una care să prevadă posibilitatea de revocare a parlamentarilor. Şi aici încep dificultăţile.

Există vreo constrângere pentru parlamentari în acest sens? Ei bine nu. în afara costurilor politice, parlamentarii nu sunt obligaţi juridic, în nici un fel, să respecte acest referendum. Iar sancţiunea pentru nerespectarea voinţei cetăţenilor vine doar la alegeri. Deci nu există o obligativitate de a promova o schimbare în acest sens, cu atât mai puţin de a o vota odată introdusă în Parlament. Există precedentul referendumurilor din 2009 în România, pentru reducerea celei de-a doua camere a Parlamentului, Senatul, şi a numărului de parlamentari la 300. Nici una nu este aplicată nici până azi, la 10 ani distanţă, prima presupunând o modificare a Constituţiei, cea de a doua o schimbare a legii electorale şi a normei de reprezentare.

Probleme de constituţionalitate a dublei reprezentări: pe circumscripţii şi pe liste

Mai mult, dacă e să ne referim la substanţa legilor, în cel de-al doilea caz, e vorba despre o lege cu probleme constituţionale majore: există o întreagă discuţie dacă nu cumva posibilitatea revocării unui parlamentar pe baza voinţei unei majorităţi a alegătorilor nu frizează mandatul imperativ, interzis în democraţie – care consacră mandatul reprezentativ. În alt doilea rând, diferenţa de tratament pe această direcţie între deputaţii aleşi uninominal în circumscripţii şi cei aleşi pe liste de partid frizează discriminarea. Într-adevăr, cei aleşi în circumscripţii ar putea fi revocaţi, cei în circumscripţia naţională nu ar putea fi revocaţi sau ar putea fi revocaţi mult mai greu – majoritatea din circumscripţia naţională faţă de cea din circumscripţiile uninominale.

Am subliniat aceste aspecte de neconstituţionalitate practic evidentă când am criticat sistemul de vot mixt. Dar e treaba Curţii Constituţionale să se pronunţe. Pe de altă parte, dacă e să vorbim despre alegeri anticipate, admiţând că o asemenea lege ar fi votată, ea nu e aplicabilă. Potrivit legii dar şi interpretărilor Comisiei de la Veneţia (nu citez aici hotărârilor Curţii Constituţionale din România şi motivaţiile acestora, chiar dacă Constituţiile sunt similare) un ciclu electoral include alegerile anticipate, ceea ce înseamnă că regulile aplicabile sunt cele originare. Cele validate deja.

O asemenea evoluţie e consistentă şi cu recomandările Comisiei de la Veneţia, care vizează abţinerea de la modificarea regulilor în timpul jocului, respectiv nemodificarea legilor electorale cu mai puţin de un an înaintea alegerilor. Este un alt precedent înregistrat în România, atunci când modificarea legii referendumului, de exemplu, a fost aprobată drept Constituţională, dar aplicabilitatea sa era prorogată la un an după publicarea în Monitorul Oficial tocmai pentru a nu schimba regulile în cazul unui eventual scrutin de demitere a Preşedintelui care presupunea un referendum. Deci pentru a nu modifica regulile electorale chiar şi în acest caz cu mai puţin de un an înainte.

Modificarea legilor electorale şi relevanţa în anticipate

Această abordare are relevanţă în perspectiva modificării legii electorale. Într-adevăr, orice modificare ar fi valabilă pentru următorul tur de scrutin, nicidecum pentru alegerile anticipate, în nici un caz pentru cele care se desfăşoară în primul an după scrutinul la termen. Iar aici Curtea Constituţională este garantul respectării acestei reguli. În consecinţă, orice scrutin anticipat care va avea loc într-un an de la alegerile la termen, cel puţin, se va desfăşura, din păcate, după regulile legii electorale curente, adică pe baza votului mixt. Şi asta afectează fundamental strategiile opoziţiei pro-europene de la Chişinău.

Ce se va întâmpla în Parlamentul Republicii Moldova vom vedea în zilele următoare. Există 10 zile la dispoziţia deputaţilor şi partidelor politice pentru a forma fracţiunile, ulterior trecându-se la constituirea Parlamentului Republicii Moldova prin alegerea organelor sale de conducere, biroului permanent, a preşedintelui şi vicepreşedinţilor, a structurii comisiilor parlamentare, pentru ca Parlamentul să poată funcţiona.

Tentaţia găselniţelor avocăţeşti de a promova declaraţii, legi şi documente ale Parlamentului în şedinţa inaugurală, cu preşedintele de şedinţă decanul de vârstă, trădează infantilism politic şi un comportament neregulamentar. Dar vom trăi şi vom vedea şi evoluţiile din Parlamentul Republicii Moldova, reacţiile eventuale ale Curţii Constituţionale şi aprecierile la aceste comportamente de către cetăţenii alegători la un posibil viitor scrutin anticipat.