O arată şi zona de non răspunsuri de la exit poll-ul făcut de IMAS. Dar acum vine momentul greu în care se împart costurile eşecului, vina şi responsabilităţile

Plahotniuc e de vină!


Evident, de vină e Plahotniuc! Oligarhul Rău care a Capturat Statul a făcut ca azi Andrei Năstase să piardă capitala, deşi acum un an a câştigat-o în faţa aceluiaşi contracandidat. Plahotniuc a ocupat toate preocupările guvernării anti-oligarhice, toată energia dezoligarhizării şi toate gândurile şi eforturile guvernului pro-european. Asta în timp ce Dodon a tăcut şi a făcut, a preluat elemente de putere, mass media, politică externă, temele Transnistriei şi multe altele.

Dar de vină e Plahotniuc pentru că au rămas reţelele sale, pentru că justiţia, pentru că Dodon, pentru că Chirtoacă, pentru că Ţîcu.... Pentru că Plahotniuc a fugit acum 6 luni şi nu s-a lăsat prins, nu s-a predat, pentru că şi-a dat demisia din Parlament, pentru că nu şi-a luat averea şi a lăsat-o amanet, sechestrată în Republica Moldova. Şi, fireşte, în primul rând pentru că el e vinovatul de serviciu! Altfel, de vină ar fi România!

Acum, după ce trece gluma şi mesajele pentru cei mai săraci cu duhul şi repede înclinaţi spre a crede orice element de propagandă şi dezinformare, este evident că vine decontul. Un decont direct, care vizează procese concrete. În primul rând lipsa forţei de a convinge noi votanţi între cele două tururi de scrutin – după sondaje, noii votanţi, circa 18%, au fost aduşi majoritar de către Ceban. Dacă ne uităm la diferenţa din prezenţa la vot între tururi – circa 1,5% la 40% prezenţă la vot - vedem unde este sursa de voturi care a dat câştigătorul, dar şi voturile lipsă. Pentru că, dacă toţi votanţii lui Chirtoacă şi Ţîcu din primul tur ar fi venit la vot, Năstase câştiga. Dar nu a fost aşa.

Calculele arată clar greşelile fundamentale ale strategiei actuale, dar şi a poveştilor false sau măcar neconvingătoare pe care stau azi partidele din ACUM şi purtătorii lor de mesaje. Referinţa la Oligarhul Rău care a Capturat Statul e depăşită şi nu mai produce nici o emoţie. Ba din contra, mezalianţa cu socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon i-a albit pe cei din PSRM şi i-a făcut frecventabili, deşi au fost şi ei mână în mână cu Plahotniuc. Apoi tentaţia prostiei numite „naţiune civică” şi cea a „evitării disputelor geopolitice” a conturat şi consolidat eşecul. Dacă cineva are vreo îndoială, uitaţi-vă la motivaţia votului pentru Năstase, acolo unde vom regăsi şi votul negativ, şi alegerea răului cel mai mic şi votul direct geopolitic.

În fine, tot sondajele de opinie la nivelul studiului calitativ arată că Ion Ceban a avut votul pozitiv, lumea l-a votat pe el pentru ceea ce este, iar din contra, Andrei Năstase a fost votat cât a fost votat pentru a i se opune lui Ceban. Absenţa votanţilor lui Chirtoacă şi Ţîcu arată foarte clar că Andrei Năstase nu a convins exact aceste segmente ale populaţiei - pe români, pro-români şi unionişti - decât în foarte mică măsură. Şi aceasta ca urmare a politicilor făcute şi, respectiv, a mezalianţei cu pro-ruşii lui Dodon: e singura acţiune majoră care face diferenţa între momentul anului trecut când a avut loc votul la Primărie şi momentul curent - dacă nu adăugăm intrarea la guvernare şi funcţia de Ministru de Interne a lui Năstase, ambele evenimente care trebuiau să fi adus voturi noi.

Presiunea lui Dodon şi proruşilor de preluare a Guvernării


Ce urmează acum? Ne-a anunţat-o transparent Igor Dodon (şi a lansat-o fără perdea Bătrâncea): o presiune majoră pentru schimbări în Guvern, în primul rând preluarea a jumătate din guvern de socialişti. Creşterea presiunii şi riscul direct ca, în timp foarte scurt, întreg guvernul să fie trimis acasă, iar Dodon să preia fie imediat, fie după alegeri anticipate, întreaga putere în stat. În condiţiile sale. Cu o putere executivă prezidenţială consolidată chiar de pro-europenii din ACUM – vezi Curtea Constituţională, CNA-ul, justiţia, SIS-ul, funcţiile executive şi atribuţiile Consiliului de Securitate – scăpate cu largheţe către Dodon. Consolidarea a ceea ce va fi Regimul Dodon cu mâna pro-europenilor de la ACUM.

Cu toată părerea de rău, în ciuda multor critici şi a nemulţumirii prietenilor şi multor duşmani, sunt nevoit să o spun din nou: V-am spus eu? Am avut, din păcate, din nou dreptate! Şi asta deşi am stat deoparte şi m-am abţinut să critic acţiunile guvernului pro-european pentru a nu îl defavoriza în vreun fel pe Andrei Năstase sau a afecta alegerile generale şi şansele candidatului pro-european.

Păcat! Drumul pro-european al Republicii Moldova riscă să fie definitiv deraiat după alegerile de duminică şi după eşecul lui Andrei Năstase la Primăria Chişinău. Să fie măcar învăţătură de minte, iar greşelile acestor ultime 6 luni să nu se mai repete niciodată.

Imperativ naţional: coaliţia geopolitică de îndiguire a lui Ceban în Consiliul Municipal


Alegerile locale au trecut cum aşteptam, din rău în mai rău, cu înfrângeri, cu costuri, cu răni şi cicatrici. Dar vremea lamentărilor şi a căutării vinovaţilor e încă departe. Vor veni şi deconturile, cu certitudine, mai ales prin prisma eforturilor pro-ruşilor de a lua o halcă de Guvern, de a mai trage o bucată de putere, cea juridică, de a împinge mai în afară pro-europenii şi a-i păstra şi mai mult de decor, în vitrină, pentru a mai lua bani europeni. Nu e timp de stat, e timpul acţiunii.

Mai întâi, trebuie să tragem învăţăminte din lecţiile alegerilor locale, mai ales prin prisma strategiilor ce le-au precedat. Ignorarea geopoliticii – a se citi a orientării strategice pro-europene şi pro-româneşti a Republicii Moldova – efortul de construire a unei iluzorii naţiuni civice moldoveneşti, abandonarea unor pârghii de putere executivă către Preşedintele Dodon – care nu are decât atribute constituţionale de reprezentare, toate au dus la acest eşec de magnitudini catastrofale: pierderea în premieră a Chişinăului la ruşi şi pro-ruşi.

Şi nu e vorba despre problema unui primar de această natură, precedente există. În România este chiar un preşedinte etnic german, care e mai român decât mulţi românii. E vorba despre gândirea din spatele acestei victorii, şi de schimbările pe care le presupune: montarea de statui ale lui Lenin, Stalin şi Putin peste tot prin oraş, dacă nu în inimile şi minţile chişinăuenilor, îngroparea simbolisticii naţionale româneşti şi distrugerea a ceea ce a mai rămas din cultura şi spiritualitatea românească la Chişinău şi în Republica Moldova.

Şi aici nici măcar Ion Ceban şi dorinţele sale nu contează, cât timp Igor Dodon îşi continuă temenelile linguşitoare la Kremlin şi promisiunile de aducere în genunchi a Republicii Moldova în orbita Moscovei, în noul imperiu post-sovietic construit de Putin.

Acum e timpul acţiunii! Şi e un imperativ naţional ca Ion Ceban să fie îndiguit, constrâns, limitat şi controlat strict de către un Consiliu Municipal pro-european şi românesc. Care să reunească toate forţele politice pro-occidentale de la Chişinău. Care să-i ia atribuţiile executive discreţionare şi să-l aducă la controlul Consiliului Municipal la fiecare pas pe care vrea să-l facă în direcţia greşită. Să-i anuleze orice decizie care e contrară filonului cultural şi naţional românesc.

Pârghii executive pierdute neconstituţional şi iresponsabil la preşedintele pro-rus

Lecţia Marii Coaliţii cu Rusia din inima, mintea şi buzunarul lui Dodon trebuie să fie învăţătură de minte şi pentru alte formule de coaliţie prin raioane şi prin diferite oraşe. Dacă faci asemenea alianţe, dacă dai un deget, socialiştii pro-ruşi îţi iau toată mâna! Adică preiau atribuţii, pârghii de putere şi după aceea te împing în afara coaliţiei mizând pe avantajele puterii noi achiziţionate cu sprijinul pro-europenilor creduli şi naivi.

Deci în raioane, în oraşe, în consilii, peste tot trebuie încercate coaliţii care să evite acordarea oricărei pârghii de putere către pro-ruşi. Dacă nu, riscul e să-ţi preia întreaga Republica Moldova de sub nas. Şi să o federalizeze fără de nume şi fără a o spune şi a o recunoaşte cu Transnistria, cu drept de veto la politicile de natură strategică, o transnistrizare care să rusifice întreaga Republica Moldova şi să o lege la capătul garniturii de tren cu comanda la Moscova. Să rupă definitiv orice legătură cu Europa şi România de peste Prut.

Există şi veşti bune. Din datele mele de la această oră, în funcţie de primării şi voturile la consiliile raionale, PSRM nu a reuşit să treacă de 40%. Deci, în ciuda indicaţiilor sondajelor de opinie, pro-ruşii din stânga Prutului nu au reuşit încă să preia deplina putere în Republica Moldova.

Mai există o şansă, perspectivele de recuperare sunt intacte, ca să nu mai vorbim că rezistenţa la rusificare sub falduri putiniste a lui Dodon poate fi pe deplin eficientă. Totul e să existe voinţa, înţelegerea şi dorinţa de a respecta comandamentele naţionale. Pentru că Republica Moldova nu se vinde şi se cumpără nici la Berlin, nici la Bruxelles, nici la Washington. Pentru simplul fapt că Basarabia nu e de vânzare, e neam şi suflet românesc!