Lidia Kulikovski, directoarea bibliotecii „B. P. Hasdeu“: „Politicienilor le convine să conducă o turmă de ignoranţi“
0
În era tehnologiei, multe biblioteci de la noi nu au nici măcar electricitate. În astfel de condiţii, slujitorii cărţii îşi sărbătoresc ziua profesională, sperând că demnitarii îşi vor aminti măcar astăzi de acest domeniu.
Despre problemele breslei ne vorbeşte şefa Bibliotecii „B. P. Hasdeu“ din Chişinău. Timp de 23 de ani, ea a pus pe roate o reţea de 31 de filiale, inclusiv specializate şi pentru minorităţi, a modernizat instituţia şi a renovat sediul central, care îşi va redeschide uşile la 1 mai. „După 40 de ani de muncă şi dedicaţie, plec cu inima împăcată“, spune Lidia Kulikovski, hotărâtă să lase fotoliul de director pentru a educa noi generaţii de bibliotecari.
„Adevărul“: Cum arată astăzi bibliotecile din Republica Moldova?
Lidia Kulikovski: Unele sunt într-o situaţie deplorabilă. Funcţionează undeva în case de cultură părăsite, fără încălzire, fără lumină, în condiţii insalubre: frig şi igrasie. În secolul XXI, nu cred că într-o altă ţară există aşa ceva. Când văd bibliotecile din satele noastre, străinii spun că până şi cele din Africa sunt mai moderne. Chiar şi aşa, avem bibliotecari care lucrează cu pasiune, îşi dedică viaţa acestei meserii. Mulţi s-au reprofilat sau au plecat peste hotare, au rămas cei mai responsabili şi pasionaţi. Pe ei se ţin bibliotecile. Indiferent de condiţii, ei vin la lucru, pentru că biblioteca a rămas una dintre puţinele instituţii care poate fi asemuită cu lumina. Totuşi, îi lipseşte atractivitatea. Trăim într-o eră a imaginii, dar bibliotecile vin cu aceeaşi ofertă ca acum 20 de ani. Şi nu e vina lor că nu au bani pentru modernizare. Biblioteca are nevoie de tehnologii, de softuri educaţionale, de baze de lecturi pentru diverse segmente demografice. Occidentul i-a făcut un loc bibliotecii în comunitate, pentru că discuţiile faţă în faţă nu se găsesc pe Internet. Acolo, oamenii nu doar citesc, dar şi discută. O bibliotecă modernă poate răspunde multor necesităţi despre care mulţi nici nu bănuiesc.
De cine depinde ca o bibliotecă să devină o instituţie de succes?
În primul rând, de manager. El trebuie să genereze un mediu propice dezvoltării şi diversificării, el punctează o viziune şi mobilizează echipa. În Republica Moldova avem 1.380 de biblioteci publice, dar numai câteva zeci au echipe. În rest, e vorba de o persoană-două.
Cum îşi îndeplinesc rolul autorităţile în acest context?
Nicicum. Conform legii, autorităţile locale trebuie să asigure funcţionarea unui serviciu de lectură publică, ceea ce nu este realizat. La câte probleme avem, cum se poate strecura pe agenda politicienilor una referitoare la biblioteci? Mai degrabă îşi onorează promisiunile Bill Gates, care a venit cu proiectul „Novateca“ aici, chiar dacă la lansare oficialii s-au întrecut în declaraţii. Înţeleg că e criză, dar de-ar fi măcar o încurajare, o directivă de sus pentru primarii care pot face ceva în comunităţile lor... Cred că politicienilor noştri le convine să conducă o turmă de cetăţeni ignoranţi pentru că, dacă ai carte, poţi cântări, poţi alege independent şi nu te laşi manipulat. Ministerul Culturii ar trebuie să înceapă cu documentarea minuţioasă a bibliotecilor din fiecare localitate, să le facă paşapoarte, ca să ştim ce avem şi de unde pornim.
Comparativ cu alte instituţii, biblioteca municipală este bine înzestrată cu carte românească...
Dotarea suficientă vine din anii ’90, atunci când bibliotecarii iscusiţi au făcut parteneriate cu România şi au acoperit cumva necesitatea de literatură cu alfabet latin. Eu am rezolvat problema încă în 1989, când am am adus cărţi din diferite surse şi am stabilit colaborări cu mai multe judeţe. Am deschis nouă biblioteci de limbă română, iar aici, la sediul central, de la 8% de carte în grafie latină am ajuns la 78%. Astăzi suntem cea mai dotată bibliotecă. Avem noroc că suntem susţinuţi de Primărie. În bugetul de stat există un singur aliniat referitor la biblioteci. În acest an, pentru achiziţia de carte sunt alocaţi 6,40 de lei pe cap de locuitor. Pentru noi, în Chişinău, este de ajuns, primim peste 4 milioane de lei. Dar ce face un sat cu o mie de locuitori? 6.000 de lei este foarte puţin.
Există suficienţi bibliotecari şi cât de pregătiţi sunt?
Nu sunt suficienţi, pentru că tot mai puţini vin să înveţe la Biblioteconomie. În acest an, absolvesc doar 25 de tineri, iar la muncă ajung şi mai puţini. Este o mare problemă, mai ales din cauza salariului. Cum să trăieşti o lună cu 990 de lei? Eu merg la tot felul de şiretlicuri pentru a le adăuga cât de puţin. Îi încurajez şi cu instruiri, deplasări sau alte avantaje decât cele băneşti.
Cum îi convingem pe moldoveni să citească?
Trebuie să înţelegem că lectura este o necesitate de suflet şi să nu ne panicăm că moldovenii nu citesc. Fiecare segment de public îşi are necesităţile lui. Muncitorii vin la bibliotecă la prima oră ca să citească presa, adolescenţii vin după lecţii şi caută conexiunea la Internet, iar cei trecuţi de 40 de ani stau uneori toată ziua. Este o necesitate socială, care apare atunci când apare, nu e o fabrică. Numărul cititorilor este constant. În perioada comunistă, toţi veneau la bibliotecă să citească fiind obligaţi de situaţia politică. Acum, avem nevoie de cititori care citesc din plăcere. Cărţilor le lipseşte însă atractivitatea. Puţine edituri muncesc creativ la copertă, aşa ca ea să trezească interesul.
Cum rezistă cartea în confruntarea cu Internetul?
Nu cred că vom ajunge să dăm foc cărţilor ca în romanul lui Ray Bradbury „Fahren-
heit 451“, în primul rând, pentru că suntem în urma celorlalţi. În plus, nu poţi să citeşti o carte de suflet, un pasaj de dragoste în faţa calculatorului. Ca să înţelegi un mesaj, e nevoie de un mediu propice. Nu iPhone, nu tabletă, nu Google. Mai ales dacă ştii povestea naşterii cărţii pe care o citeşti, îţi dai seama că ţii în mână o bijuterie. Umberto Eco spunea: „Cartea nu va dispărea, aşa cum nu a dispărut roata, lingura şi ciocanul“. Oricât nu i-am schimba aliajul, modelul şi forma, cartea rămâne carte.
Mai cere cineva ziare în sala de lectură?
Da. Le citesc, în special, cei cu vârste de peste 40 de ani, mai ales dimineaţa. Avem foarte multă periodice, 667 de titluri, iar după reparaţie am amenajat două locuri speciale pentru presă. Şi cărţile „Adevărul“ sunt întrebate. Sunt colecţii cu volume de valoare, clasici ai literaturii şi laureaţi ai premiului Nobil. Ar fi bine ca fiecare să citească aceste titluri într-o viaţă.
Ziua Mondială a cărţii
Ziua Internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor se sărbătoreşte anual pe 23 aprilie sub egida UNESCO, în scopul promovării lecturii. Această dată marchează trecerea în nefiinţă a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare şi Miguel de Cervantes. Din 2010, în Moldova este Ziua Bibliotecarului.
Se încarcă comentariile...
