Ce-am fost şi ce-am ajuns. Zalăul, după 25 de ani de economie de piaţă şi democraţie

Bulevardul Mihai Viteazu

Oraşul industrializat forţat de comunişti, ale cărui străzi se transformau, la orele schimburilor, în fluvii de oameni, s-a transformat, în cei 25 de ani de economie de piaţă şi democraţie, într-o urbe golită de populaţie, după ce foştii muncitori din fabricile închise între timp ori aflate în pragul închiderii au luat drumul străinătăţii. Cei care au rămas sunt în principal bugetarii.

Revoluţia din 1989 a găsit Zalăul în plin avânt industrial. Cea mai mare fabrică din oraş, Armătura, avea peste 7.000 de angajaţi, Fabrica de Ţevi avea 4.500, iar Emailaţi avea şi ea aproape 3.000 de angajaţi. Şi sunt doar trei dintre cele mai mari fabrici din oraş. Aproape imediat, pe fondul dispariţiei CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, creat la iniţiativa URSS în 1949 ca organizaţie economică a statelor comuniste europene pentru a constitui un echivalent al Comunităţii Economice Europene, cu misiunea de a stimula comerţul dintre ţările din blocul comunist), industria Zalăului a intrat în picaj, cu consecinţe devastatoare asupra forţei locale de muncă.

Primele manifestări ale economiei de piaţă

Potrivit analistului economic Alexandru Tamba, primele manifestări ale economiei de piaţă au început să se vadă, la Zalău, chiar din 1990. ”În 1990 s-a dat Decretul 54 - primul act normativ prin care s-a încercat o anumită liberalizare a profesiilor. Îmi amintesc că lucram pe vremea aceea la o bancă şi dădeam credite, în baza acelui decret, celor care doreau să pornească mici afaceri. Lumea se orienta, în general, spre comerţ, pentru că era mai uşor de pus în practică: închiriai un spaţiu, iar apoi cumpărai marfă de undeva şi o vindeai. Prea puţini se gândeau la partea de producţie”, explică analistul.

Aşa au apărut, la Zalău, şi primii ”bişniţari”, care îşi cumpărau marfa mai întâi din Turcia şi Ungaria (unde totul era mult mai ieftin), orientându-se, apoi, spre mărfuri din spaţiul ex-sovietic.

”Erau unii care aveau acasă maşini de numărat bani” Alexandru Tamba., analist economic

Odată cu aceşti bişniţari care îşi cumpărau marfa din străinătate a apărut şi nevoia de valută. Cum case de schimba valutar şi existau, şi-au făcut apariţia pe piaţă valutiştii, personaje care funcţionau la limita legii şi care au cunoscut în primii ani de după Revoluţie câştiguri fabuloase. ”Erau unii care aveau acasă maşini de numărat bani”, spune Alexandru Tamba.

Magazinele ABC subzistă alături de hipermarket-uri şi supermarket-uri

Brusca disponibilitate a mărfurilor, în special a celor alimentare, după zeci de ani de raţionalizare şi foame, a dus, în aceeaşi perioadă, la o explozie a numărului de magazine de tip ABC, în care se vindeau de la şosete şi spray anti-ţânţari, la pâine şi salam. La Zalău, cel puţin, mare parte dintre aceste magazine supravieţuiesc şi astăzi, în ciuda faptului că, încet dar sigur, hipermarketurile şi supermarketurile îşi fac simţită prezenţa în viaţa noastră.

Primul şi singurul, deocamdată, hipermarket deschis la Zalău este magazinul Kaufland, inaugurat în august 2007. I-au urmat, apoi, supermarket-urile Penny Market (primul deschis în cartierul Dumbrava Nord, în noiembrie 2009, iar al doilea deschis în octombrie 2014 în Brădet) şi Lidl, deschis în octombrie 2011.

Cum ni s-au schimbat mentalităţile

Antropologul sălăjean Camelia Burghele spune că schimbările survenite în mediul economic şi în cel socio-cultural au determinat, în timp, anumite glisări mentalitare. ”M-aş referi aici la trei aspecte. În primul rând, se constată o apropiere a modului de asumare a vieţii cotidiene la sat şi la oraş. În al doilea rând, am asistat şi asistăm în continuare la o dinamică mentalitară provocată de globalizare şi cibernetizare. Vorbim, aici, despre migraţia forţei de muncă în toaă Europa, ca efect al ştergerii graniţelor între state (mai ales la nivelul UE), aducerea unor modele noi de trai din occident, vizibile în arhitectură, îmbrăcăminte, profesii. Tot aici, vedem că avem de-a face cu o disoluţie a familiei, vizibilă în numărul mare de divorţuri, familii monoparentale şi concubinaj. Nu în ultimul rând - marile proiecte economice, de tipul autostrăzilor sau societăţilor multinaţionale, care au schimbat puternic mentalităţile. Spre exemplu, în cazul autostrăzii, oameni care ani de zile s-au luptat să îşi recapete terenurile colectivizate, au ajuns să lupte acum să-şi vândă terenul pentru a trece pe acolo autostrada. Cât despre multinaţionale, cine nu-şi doreşte să lucreze într-o astfel de companie şi să vorbească toată ziua în lumba engleză?! O altă componentă a acestei dinamici mentalitare este influenţa mediului electronic, care ne-a transformat într-un ”sat global”, cu grave repercusiuni la nivelul comunicării interpersonale”, spune antropologul.

”Nu învăţăm pentru examen, dar mergem la biserică să ne rugăm să îl luăm; sau mergem la vrăjitoare pentru a ne asigura că totul decurge aşa cum vrem noi - am avut şi cazuri celebre în acest sens” Camelia Burghele, antropolog

Un al treilea aspect semnalat de Camelia Burghele se referă la tendinţa de reîntoarecere la rădăcini, manifestată cu precădere în ultimii ani.

”Am început să ne redescoperim tradiţiile şi obiceiurile locale, ascunse, oarecum, sub preş în anii de după Revoluţie. Tot acum, asistăm la reorientarea către ofertele de manipulare a destinului date de magie şi de religie: nu învăţăm pentru examen, dar mergem la biserică să ne rugăm să îl luăm; sau mergem la vrăjitoare pentru a ne asigura că totul decurge aşa cum vrem noi - am avut şi cazuri celebre în acest sens”, explică antropologul.

Distracţia de ieri şi de azi

Nimic din ceea ce însemna, înainte de 1989, distracţie în Zalău, nu se mai regăseşte azi. Începând cu tradiţionalul loc de picnic de la Brădet, unde se întâlnea la sfârşit de săptămână tot oraşul, loc ocupat acum de construcţii private, şi continuând cu cinematografele pline ochi în weekend, închise de ani buni, totul pare acum rupt dintr-o altă lume.

Azi, weekend-urile sunt prilej de odihnă după săptămâna de lucru istovitoare. Atunci când nevoia de odihnă este mai mică şi este completată cu o oarecare disponibilitate financiară, zălăuanii aleg excursiile - dovadă stând fotografiile care validează în mod obligatoriu, experienţa trăită, pe reţelele de socializare.

Citeşte şi Declinul unui colos: cum a ajuns cel mai mare angajator din Zalău să piardă 7.000 de angajaţi

Cum au schimbat comuniştii numele oraşului reşedinţă de judeţ a Sălajului. Era „prea ţărănească“