Nunta boierească ce l-a ucis pe vestitul cronicar român, Miron Costin

Nunta boierească ce l-a ucis pe vestitul cronicar român, Miron Costin

Miron Costin a fost o victimă indirectă a unei nunţi din cauza fratelui său

În tradiţiile poporului român, nunţile au avut întotdeauna o însemnătate aparte, fiind, practic, momente de manifestare ale unei întregi comunităţi cu un mare impact social.

Ştiri pe aceeaşi temă

Primele relatări despre astfel de venimente le datorăm lui Dimitrie Cantemir, originar din arealul actualului judeţ Vaslui, din ţinutul istoric al Fălciului. În „Descriptio Moldaviae“, acesta descrie în amănunţime ritualul nunţii, ritual care, în linii mari, era cam acelaşi şi la boieri şi la ţărani. Exista, totuşi, o mare deosebire, deoarece nunţile ţăranilor ţineau trei zile şi aveau o importanţă locală, pe când nunţile boiereşti ţineau două săptămâni şi aveau implicaţii de ordin politic pe lângă alianţele dintre familii. Desfăşurarea lor era fastuoasă şi, pe măsură ce pătrundea influenţa orientală, la nunţile boierilor cântau, pe lângă lăutari, şi acele fanfare împrumutate din tradiţia turcească.

Aşa s-a întâmplat şi la nunta lui Ion Palade, care a avut loc la Băcani, lângă Bârlad, în anul 1691, petrecere care a avut, însă, urmări deosebit de tragice. Acestea s-au datorat lui Velicico Costin, fratele mai mic al marelui cărturar Miron Costin. Despre acest Velicico se spune că era un original în felul său. Cronicarul ion Neculce ne face un amplu portret al său: era năbădăios, cutezător, viteaz şi se amesteca în tot felul de conflicte. Cu o naivitate, probabil, disimulată, Neculce se miră de „norocul său cel prost“ fiindcă „pe unde se duce mereu îl băte“. Ni se mai prezintă şi o situaţie hilară când, înconjurat de câţiva mercenari nemţi, Velicico se salvează ţinându-se de coada calului unui căpitan care se numea Decuseară şi care „dă viteză calului“.

Faţă de domnitorul Constantin Cantemir, Velicico era o persoană foarte arogantă. Se ştie că acesta nu ştia carte, putea doar să se iscălească şi, tocmai de aceea, Velicico rostea mereu în prezenţa sa că8omul fără carte este asemenea dobitocului“. 

La nunta lui Ion Palade, Velicico s-a îmbătat şi, în conversaţiile cu ceilalţi boieri, pe lângă jignirile la adresa domnitorului, a adăugat şi ameninţări ce sugerau existenţa unui complot. Ca de obicei, la noi românii s-a găsit şi un turnător. Acesta a fost spătarul Ilie Ţifescu, poreclit „Frige Vaca“. Acesta i-a adus la cunoştinţa lui Constantin Vodă Cantemir spusele lui Velicico stârnind mânia domnitorului. Chemat la curtea domnească, Velicico a fost decapitat pe loc, deoarece Vodă era convins de existenţa unui complot, ceea ce nu s-a aflat nici până azi cu siguranţă. 

Dacă tragedia lui Velicico a fost una umană, cea care a urmat a căpătat dimensiuni istorice şi culturale. Vătaful Macri este trimis să îl aducă la curte pe Miron Costin, cel care, alături de Nicolae Milescu Spătarul şi Dimitrie Cantemir, a ilsutrat în cel mai înalt grad umanismul românesc medieval. Când a fost ridicat de vătaf, acesta din urmă, dintr-un fel de comoditate criminală, a ajuns la Roman şi l-a executat pe Miron Costin ca să nu mai fie nevoit să îl ducă până la Iaşi. 

Astfel începe şi tirul uciderii intelectualilor români, direct sau indirect, pe lista celor morţi fiind trecute nume precum Bălcescu sau Iorga, pleiada celor care au murit în închisorile comuniste. 

Căinţele lui Constantin Vodă Cantemir au fost dureroase când a conştientizat ceea ce a înfăptuit. Rămâne, Nunta lui Ion Palade rămâne, deci, ca fiind cea mai tragică din istoria noastră, precedată de cea de la Reuseni când a fost ucis Bogdan Vodă, tatăl lui Ştefan cel Mare. 

Articol realizat cu ajutorul istoricului vasluian, profesorul Dan Ravaru.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: