FOTO Cum poţi învinge boala prin artă: tânărul care tratează epilepsia prin pictură
0
EVOLUŢIE Până la 28 de ani, Valentin-Bogdan Neagu nu a ieşit niciodată din curtea casei fără însoţitor, riscând în orice moment să facă o criză. Datorită picturii, susţine el, a reuşit să devină un om independent, activ
Bârlădeanul Valentin-Bogdan Neagu suferă de o boală despre care medicii spun că nu poate fi tratată: epilepsia. Totuşi, tânărul de 31 de ani a reuşit să facă progrese semnificative în tratarea afecţiunii neurologice cu ajutorul unei terapii inedite – prin artă, „leac“ pe care l-a descoperit întâmplător.
Valentin a prezentat semne că lucrurile nu merg aşa cum trebuie încă de la vârsta preşcolară. Temerile părinţilor s-au adeverit când el avea 8-9 ani, odată cu diagnosticul de epilepsie.
Potrivit specialistei Marcela Câmpean, medic primar neuropsihiatrie pediatrică de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Sfântul Apostol Ioan“ din Galaţi, epilepsia se numără printre cele mai frecvente boli ale sistemului nervos şi poate debuta la orice vârstă. 70% din formele de epilepsie apar în primele două decenii de viaţă.
Fără prieteni, fără loc de muncă
Vali, cum îi spun apropiaţii, nu a avut niciodată prieteni. Familia a fost singura care l-a sprijinit în cele trei decenii de viaţă şi singurătatea l-a determinat să-şi descopere talente de care nu avea habar că le are în urmă cu câţiva ani. „Nu mi s-a întâmplat să râdă copiii de mine. Dar nu am putut să-mi fac prieteni din cauza bolii. Emoţiile puternice îmi declanşau crize. Tot din această cauză am optat pentru o şcoală profesională de vopsitor şi tinichigiu auto, nu pentru studii liceale şi facultate. Ştiam că nu voi putea niciodată să am o profesie normală“, ne-a mărturisit Valentin-Bogdan Neagu.
În perioada adolescenţei s-au înmulţit crizele de epilepsie de la câteva pe an la patru-cinci crize pe lună. Cele mai chinuitoare erau cele care se petreceau în timpul somnului. Valentin se trezea extrem de slăbit şi cu febră musculară foarte dureroasă.
De atunci, deşi bârlădeanul a încercat să-şi găsească de lucru, nimeni nu a dorit să-l angajeze, fiind un tânăr cu certificat de handicap gradul II (cu dreptul de a lucra cu jumătate de normă). Mai ales că peste tot era însoţit de unul dintre părinţi pentru a-l ajuta în cazul în care făcea o nouă criză.
Tratamentul clasic, insuficient
Desigur, imediat după diagnostic, Valentin a început un tratament recomandat de medicii lui curanţi. Însă anii de tratament nu l-au ajutat să ţină boala sub control sau nu atât încât să-i asigure independenţa. Dimpotrivă, crizele s-au înmulţit şi s-au agravat după pubertate. Atât el, cât şi familia s-au obişnuit cu ideea că este altfel decât ceilalţi tineri. Traseul parcurs până la descoperirea talentului care zăcea în el a fost destul de lung şi anevoios.
Totuşi, viaţa lui Vali a început să se schimbe după vârsta de 25 de ani, când a luat prima dată un penel în mână. Apoi a abordat grafica, modelajul, pirogravura.
Salvat de pictură
La început, Valentin Neagu îşi umplea timpul cosând goblenuri. Curiozitatea şi talentul nedescoperit l-au îndemnat să încerce lucruri mai complexe. „Am căutat informaţii pe internet şi prin cărţi pentru a afla tehnici noi. La început am desenat după instinct, apoi am încercat să fiu tot mai bun“, spune tânărul.
A încercat tot ce ţine de domeniul artei plastice: pirogravură, modelaj în lut, sculptură în lemn. Evident, pictura în ulei pe carton şi grafica îl atrag cel mai mult. În plus, Valentin scrie poezii şi epigrame.
Într-un timp relativ scurt, a ajuns să câştige premii la concursuri naţionale şi internaţionale de profil. Însă adevărata reuşită a acestui demers artistic constă în câştigarea respectului de sine. Asta l-a ajutat ca, abia după 28 de ani, să poată ieşi singur în oraş, fără însoţitor, crizele fiind mult mai rare şi mai slabe ca intensitate.
Ce spun medicii
Terapiile alternative nu sunt recunoscute oficial de o mare parte din lumea medicală din România. Doctorii se axează majoritar pe tratamentul medicamentos. Chiar şi aşa, tot mai mulţi oameni de ştiinţă recunosc influenţa terapiilor prin artă asupra bolnavului cronic.
Medicul neuropsihiatru Marcela Câmpean (foto) spune că „terapia prin pictură şi alte terapii complementare similare, la un pacient cu o boală cronică, un pacient afectat de ideea unui tratament prelungit, afectat de incertitudinea evoluţiei şi a pronosticului, cu o componentă depresivă, uneori, nu poate fi decât benefică. Starea de bine, de echilibru, de satisfacţie şi mulţumire sunt stări necesare procesului de vindecare“.
Fiind specializată pe lucrul cu copii afectaţi de epilepsie, dr. Câmpean este deschisă aplicării terapiilor alternative cu o condiţie: pacientul să nu renunţe la tratamentul medicamentos decât atunci când recomandă medicul. „Orice formă de activitate, în măsura în care este echilibrată, fără excese, nu face decât să crească stima de sine, speranţa de afirmare şi, mai ales, speranţa că efortul de câţiva ani de tratament şi cumpătare nu a fost zadarnic“, subliniază medicul Marcela Câmpean.
Epilepsia, un diagnostic greu
Din practica medicală, dr. Marcela Câmpean (foto) a constatat că familia pacientului, deşi a asistat la una sau mai multe manifestări de tip epileptic, acceptă cu greu un asemenea diagnostic, chiar şi atunci când există confirmarea electroclinică. Într-o primă fază, există o perioadă de negare. Frecvent, medicii sunt puşi în situaţia de a convinge familia că un tratament bine ales şi corect administrat măreşte considerabil şansele vindecării şi că orice apelare la alte mijloace şi refuzul de a lua tratament nu fac decât să crească riscul recurenţei şi al unui pronostic rezervat. „Nu este uşor, însă părinţii trebuie convinşi să-şi trateze copilul normal, fără a-i imprima ideea că este bolnav şi fără să-l împiedice să ducă o viaţă normală, fără a fi marginalizat şi izolat“, a recomandat dr. Marcela Câmpean.
Arta i-a redus simptomele
Viaţa lui Valentin-Bogdan Neagu a luat o nouă turnură pe 1 iunie 2011. Atunci a aflat, prin intermediul internetului, că o asociaţie nou înfiinţată în Bârlad, denumită „Artă, Tradiţie, Cultură“ (ATC), organizează un concurs de desen pentru copii. Deşi avea aproape 28 de ani, s-a prezentat şi el. Aşa a cunoscut-o pe Viorica Ghenghea (61 ani), profesoară de muzică şi desen pensionată, preşedintele asociaţiei.
„Când l-am văzut prima dată pe Vali, era însoţit de mama lui. Din prima secundă am simţit că e ceva aparte la el şi l-am cooptat în organizarea concursului de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Am intuit că are un talent nativ care aştepta să fie şlefuit“, spune profesoara.
Nicio criză de două luni
Sub îndrumarea Vioricăi Ghenghea, cunoscută în oraş drept un bun caricaturist, a luat primele lecţii de grafică şi pictură. „A evoluat foarte mult ca artist“, se mândreşte profesoara.
Ulterior, arta i-a ocupat lui Vali şi timpul, şi mintea. Dorinţa de a ajunge la profesoară acasă pentru a lua noi lecţii de desen l-a ajutat să facă progrese nebănuite, nu doar pe plan artistic. „Acum ies singur în oraş fără probleme şi nu am mai făcut nicio criză de aproape două luni“, a spus Vali. Fiecare colţ al casei părinteşti poartă amprenta lui. Într-o ordine desăvârşită, tablourile
realizate de el decorează fiecare perete şi raft de mobilă.
După ce a devenit membru al ATC, a fost ales director al departamentului Artă Plastică şi se implică în organizarea unor evenimente caritabile, identificarea oamenilor talentaţi care nu au posibilitatea să urmeze o şcoală. Toate acestea prin voluntariat, fără nicio finanţare. Se întâlnesc în locuinţele celor aproximativ 100 de membri, cu vârste cuprinse între 5 şi 83 de ani, şi se ajută reciproc, la bine şi la greu, întocmai ca o familie.
Premiat pentru talent
Pentru câteva creaţii literare şi lucrări de grafică, Valentin a obţinut locuri fruntaşe la diferite concursuri de gen. Cele mai importante premii sunt două locuri I obţinute doi ani consecutiv, în 2012, respectiv 2013, la Concursul Internaţional „Învingător prin artă“, organizat de Asociaţia „Vasile Pogor“ Iaşi. Alte lucrări de grafică au fost premiate (două locuri III) în cadrul Concursului Internaţional „Visând la aştri“, organizat de Asociaţia Astronomică „Sirius“ – Club UNESCO.
„Îmi doresc să am o expoziţie personală de pictură. Să fiu sănătos şi să cunoască oamenii lucrările mele. Am un portofoliu de peste 100 de lucrări“, a conchis Vali.
Venitul familiei este mai mic de 1.000 de lei
În prezent, tânărul trăieşte dintr-o indemnizaţie de handicap gradul II de 234 de lei, dar nu se plânge de lipsa banilor, deşi întregul venit al familiei nu atinge pragul de 1.000 de lei. Totuşi, profesoara Viorica Ghenghea consideră că un om cu talent nu poate fi sărac. „Valentin are talent cu carul. Asta e şi misiunea pe care mi-am prospus să o duc la capăt când am deschis asociaţia. Să le ofer oamenilor cu talent nativ, cu pasiune şi capacităţi intelectuale deosebite, dar fără posibilităţi, şansa să evolueze şi să se autodescopere“, a completat Viorica Ghenghea.
Psihologii, adepţii terapiilor prin artă
Pentru majoritatea psihologilor, arta constituie un bun remediu pentru multiple afecţiuni. „Terapia prin artă presupune, în primă fază, identificarea problemelor fiecărui pacient. Urmează tratamentul prin artă, muzică (meloterapie), teatru (ludoterapie), pictură sau olărit“, explică Iulia Jora (foto), psiholog terapeut în cadrul fundaţiei americane „Cristi’s outreach“.
Potrivit specialistei, terapia prin artă vine în sprijinul terapiei clasice de recuperare, spărgând blocajele emoţionale ale subiectului, modificându-i pozitiv personalitatea şi ajutându-l să se integreze în societate.
„Art-terapia este o oportunitate pentru fiecare de a se exprima spontan şi autentic, o experienţă care în timp duce la împlinire personală, vindecare emoţională şi profundă transformare. Într-o atmosferă degajată, subiectul se simte în siguranţă şi protejat“, a mai spus Iulia Jora.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
