Povestea bătrânei care citeşte cărţi la 94 de ani fără ochelari. Trimisă în copilărie „la stăpân“, a făcut doar 4 clase primare

Povestea bătrânei care citeşte cărţi la 94 de ani fără ochelari. Trimisă în copilărie „la stăpân“, a făcut doar 4 clase primare

Maria Cazacu FOTO Doina Ţandără

O dată la câteva săptămâni, pe uşa bibliotecii din oraşul tulcean Măcin intră o bătrânică de 94 de ani târându-şi agale picioarele obosite de ani, şi pleacă cu o sacoşă de rafie plină de cărţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Maria Cazacu, o femeie în vârstă de 94 de ani din oraşul Măcin, este cea mai fidelă clientă a bibliotecii din localitate. Bunica intră pe uşa instituţiei de două ori în fiecare lună de vară şi-şi alege singură cărţile pe care doreşte să le citească. Iarna însă, îl roagă pe ginerele său să-i aducă romane.

Bibliotecara Doina Ţandără spune că bunica este abonată la cărţile bibliotecii din vremuri imemoriale: „Eu lucrez la bibliotecă de 15 ani şi aici am găsit-o, dar am înţeles că de foarte mult timp vine să-şi ia cărţi pe care să le citească“. De-a lungul timpului, Maria Cazacu s-a delectat cu romanele lui Liviu Rebreanu, dar a cunoscut şi dramele din scrierile lui Marin Preda. Acum, s-a axat pe romanele poliţiste care îi plac foarte mult, dar nu se dă în lături nici de la romanele de dragoste ale zilelor noastre, savurând cărţile lui Danielle Steel.

Ginerele, pe post de curier iarna
 
Bătrâna nu se grăbeşte niciodată. Se duce singură la raft, se uită pe titluri, răsfoieşte cărţile şi-şi alege câteva. Nu ratează nici cărţile puse în rafturile de jos. Îşi lasă sacoşa de rafie jos, se aşeză în genunchi şi nu se ridică până când nu are braţul plin de volume.

Atunci când bătrâna nu poate veni personal la bibliotecă, îl trimite pe ginerele său. „Eu îi dau cam cinci-şase cărţi, iar domnul îmi zice: «Mai pune câteva acolo, că iar ajung acasă şi mă ceartă că i-am adus prea puţine». Şi atunci, eu îi fac o listă de cam 15 - 20 de cărţi de fiecare dată“, se destăinuie Doina Ţandără. Au fost şi situaţii când, povesteşte bibliotecara, i-a trimis bătrânei cărţi pe care le citise deja, iar ginerele a fost trimis din nou la bibliotecă pentru a le schimba.

Bibliotecara a observat că, în ultimul timp, femeia alege cărţile în funcţie de grosimea lor, preferându-le pe cele subţiri, din cauza muşchilor de la mâini care i s-au atrofiat. În schimb, citeşte fără ochelari la cei 94 de ani ai săi. „Am întrebat-o: «Bunico, porţi ochelari?» şi ea ne-a spus că vede şi fără ei“, râde bibliotecara.

Trimisă în copilărie „la stăpân“

Bătrâna nu vrea să vorbească cu străinii despre pasiunea sa. „Probabil, din cauza faptului că nu prea aude bine şi se simte jenată“, ne explică nepoata sa, Felicia Rusu, care este profesoară la nivelul învăţământului primar în oraşul Tulcea. Nepoata povesteşt că bunica ei a avut o copilărie foarte grea. A fost trimisă din copilărie „la stăpân“, la boierii din Brăila şi Măcin. Cu greu a reuşit să facă patru clase primare, şi acelea mai multe la „fără frecvenţă“, dând examenele, dacă putea, în timpul verii.

Anii au trecut şi pasiunea femeii pentru carte a trebuit să mai aştepte, Maria Cazacu a dat naştere la trei copii pe care a trebuit să-i crească şi să-i trimită la şcoli. Iniţial, povesteşte nepoata sa, femeia n-a vrut să-şi lase fata cea mare să urmeze şi liceul. „Bunica a fost mai conservatoare şi, pe fata cea mare, pe mama mea, n-a vrut s-o lase să facă şi liceul. Apoi şi-a dat seama că va avea o soartă mai bună dacă învaţă mai multă carte şi, astfel, mama a terminat şi liceu“, spune profesoara.

De când a căpătat bunica ei pasiunea pentru citit? Nimeni nu ştie. „Eu aşa mi-o amintesc pe bunica: mereu cu o carte în mână. Nu i-a plăcut niciodată să se uite la televizor, ci doar să citească, poate pentru a recupera ceea ce i-a lipsit toată viaţa: învăţătura. Din păcate, pasiunea ei nu a fost moştenită“, râde cadrul didactic.

Carmolul, cel mai bun medicament

Bătrâna este conservatoare şi în ceea ce priveşte medicina. Deşi de mai mulţi ani nu vede cu un ochi pentru că are cataractă, nu vrea să meargă la medic. „Nu am reuşit s-o convingem să meargă la un consult. Nici la spital nu vrea. Mai demult, am dus-o şi a fugit de acolo. Bunica ne-a spus că a fost doar de trei ori în spital, doar când a născut. Crede că cel mai bun medicament este carmolul“, povesteşte nepoata sa.

Biblioteca cu 55.000 de volume

Biblioteca „Profesor Ion Buzea“ din Măcin a fost înfiinţată în 1948, iar din anul 1977 funcţionează în actualul sediu. În incintă se găseşte o colecţie impresionantă de cărţi, totalizând aproximativ 55.000 de volume. Majoritatea sunt donate, după ce fondul vechi de carte a fost distrus de condiţiile de păstrare. „Majoritatea cărţilor sunt donaţii, pentru că în ultimii ani n-am primit niciun ban de la primărie pentru achiziţionarea de cărţi“, spune Doina Ţandără, singura angajată. La bibliotecă au loc mai multe activităţi: cluburi de şah, şcoli de vară pentru copii, dar şi vernisaje de pictură.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: