Legenda stejarului îngenuncheat din inima Deltei. Cum a reuşit viteazul cazac să îşi salveze mireasa furată de turci

Legenda stejarului îngenuncheat din inima Deltei. Cum a reuşit viteazul cazac să îşi salveze mireasa furată de turci

În anul 1928, savantul I. Simionescu descrie aşezarea de la Crişan, spunând că aici era cea dintâi aşezare omenească, cu case învelite în stuf, cu crâşmă şi o moară de vânt. Stejarul îngenuncheat din Pădurea Caraorman are o legendă pierdută în istoria locului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Satul Caraorman, mica aşezare din inima Deltei Dunării, care aparţine de comuna Crişan, este printre puţinele locuri care şi-au păstrat ceva din farmecul de altădată. 
 
În 1928, savantul I. Simionescu, călătorind cu vaporul de la Sulina la Tulcea, făcea următoarea descriere: „Ajungem la marele M, cu cele două largi coturi ale braţului Sulinei, a cărui drum întortocheat a fost scurtat de canalul drept, ca tras cu condeiul, între Mila 8 şi 18. E lucrarea cea mai grea ce s’a săvârşit, cu ocazia regulării drumului către Mare. 
 
Aici e şi cea dintâi aşezare omenească mai importantă, cu case dese, având acoperişul ca de metal strălucitor, atât de bine e bătut stuhul. În faţa crâşmei e loc de horă numai năsip auriu; drept căruţi servesc lotcile prinse de mal. În jurul caselor sclipesc gutăile mari cât chitrii, dând un aspect exotic. 
 
O moară de vânt înălţată pe partea cea mai râdicată a grindului are înfăţişare fantastică, întinzându-şi aripile pe albastrul spălăcit al cerului, fără un pic de nori. Obeliscul din mijlocul sălciilor e semnul trudei omeneşti cheltuită la tăierea marelui M. Cherhanaua şi gheţăria nelipsită, arată gârla ce se deschide din labirintul ghiolurilor ascunse îndărătul pânzei de trestii.” 
 
Legenda stejarului îngenuncheat 
 
Cine ajunge în zonă poate vizita Pădurea Caraorman, vestită pentru dunele mişcătoare şi stejarii seculari. Unul dintre copaci, denumit Stejarul Îngenuncheat, are o legendă frumoasă, povestită pe site-ul www.black-sea.travel. Legenda spune că, în urmă cu mai multe veacuri, în Crişan, oamenii se pregăteau de nuntă mare. Frumoasa fiică a unui român pripăşit în Deltă se mărita cu un războinic cazac, căruia i se dusese vestea pentru vitejia sa. Era pace şi armonie între neamurile ce vieţuiau împreună la mal de apă…
 
Dar exista şi un mare necaz. Înainte de a-şi da inima viteazului cazac, fiica românului refuzase un turc ce dorise să o ia de soaţă… Supărat, turcul aşteptă vremea potrivită pentru a se răzbuna… Când bărbaţii din Crişan plecară din sat să facă pregătiri pentru cununie, turcul şi câţiva semeni de ai săi au furat viitoarea mireasă.
 
Ştiind că vor fi urmăriţi, ei s-au ascuns în pădure, nu departe de Fântâna Vânătorilor, cum o numesc astăzi localnicii. Chiar şi aşa însă cazacul cel viteaz şi mai mulţi tovarăşi de-ai săi au dat de urma tâlharilor. S-a pornit o luptă pe viaţă şi pe moarte cum nu se mai văzuse vreodată în Pădurea Neagră. Turcii au fost ucişi până la unul, mulţi dintre ei omorâţi în timp ce, îngenuncheaţi, cereau îndurare cazacilor şi lui Allah. 
 
Cazacul  şi-a salvat mireasa şi apoi au făcut o nuntă ca în poveşti. Pe locul în care turcii îşi pierdură vieţile, la scurt timp după acea bătălie a răsărit lăstarul unui stejar. Înmuiat poate sângele tâlharilor, a luat cu timpul forma aceea ciudată, ce i-a dat numele pe care îl poartă şi astăzi: Stejarul îngenuncheat.
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: