Supravieţuitorii din vest luptă cu voia sorţii

Supravieţuitorii din vest luptă cu voia sorţii

Andreea Cazacu a învăţat să îşi trăiască viaţa, chiar şi după accidentul de tren

Victime, oameni săraci, bolnavi sau singuri, cu toţii au învăţat să treacă peste greutăţi. O tânără în scaun cu rotile a învăţat să fie fericită. O alta, născută fără palme şi degete, este extrem de talentată tocmai la desen.

Andreea Cazacu, de 23 de ani, a rămas fără picioare şi o mână în urma unui accident de tren. În scaun cu rotile, tânăra din Timiş şi-a finalizat studiile, şi-a găsit un loc de muncă, are un iubit stabil şi vrea să ajungă la altar.

Andreea recunoaşte că de multe ori s-a simţit ca pe o margine de prăpastie şi s-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa să mai lupte.

„Şi acum, când stau şi mă gândesc la acele momente groaznice, tot nu îmi vine să plâng. Răul se întâmplă şi atunci când eşti prudent. Chiar dacă sunt într-un scaun cu rotile, eu continuu să mă bucur de viaţă, aşa cum pot”, a spus Andreea Cazacu.


Pictură tămăduitoare


Roxana Irimia desenează folosindu-şi ambele braţe

Hunedoreanca Roxana Irimia, o pictoriţă fără mâini, a semnat până acum trei expoziţii de pictură, a vândut tablouri, iar cu banii câştigaţi îşi satisface dorinţele. Primele amintiri ale Roxanei Irimia sunt lingura şi furculiţa pe care mama ei i le prindea cu elastice de braţe. „Pentru că m-am născut fără palme şi degete, a trebuit să parcurg o instruire aparte pentru a mă putea descurca. O parte din ea au fost şi tacâmurile pe care mama mi le prindea de braţe ca să pot mânca  singură”, şi-a amintit Roxana.

Astăzi, pare o  magie abilitatea pe care o are Roxana în a-şi folosi braţele. „Un singur lucru nu pot face cu mâinile mele. Câteodată nu reuşesc să mă închei la fermoarul gecii”, se confesează pictoriţa. Pentru că este o supravieţuitoare, nu acceptă compasiunea nimănui şi vrea să facă totul singură. 


Poezia l-a salvat


Iulian Petrescu a supravieţuit singur, printre străini

Arădeanul Iulian Petrescu a lansat un volum de poezii, îşi doreşte să devină actor şi luptă pentru visele lui. Şi-a pierdut tatăl la vârsta de patru ani, iar mama când trebuia să intre în primul an de şcoală. S-a născut în Iaşi, însă mama lui a hotărât să se mute în Arad, cu tot cu fraţii mai mari, zece la număr. După pierderea părinţilor şi a unuia dintre fraţi, fiecare dintre ei a luat-o pe un alt drum. Tânărul lucrează pentru lansarea altor două cărţi. Iulian munceşte şi ca fotograf-reporter pentru o fundaţie din Germania care are scopul de a ajuta persoanele defavorizate. „Mi-am tămăduit sufletul prin poezie, prin imagini de basm”, a mai spus Iulian Petrescu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările