Revoluţionarul Ion Marcu, condus pe ultimul drum. A intrat în istorie după negocierile cu premierul comunist Dăscălescu
0
Ion Marcu, figură marcantă a revoluţiei de la Timişoara, a trecut în nefiinţă joi, 18 noiembrie la vârsta de 72 de ani. La înmormântarea care a avut loc astăzi în Cimitirul Eroilor, au participat mulţi dintre manifestanţi zilelor fierbinţi din decembrie 89.
GALERIE FOTO
În 20 decembrie 1989, Ion Marcu era muncitor la Uzina Mecanică, una dintre marile fabrici timişorene. În acea zi, toate uzinele din oraş au intrat în grevă ca urmare a evenimentelor violente care au avut loc începând cu 15 decembrie. Ion Marcu şi-a făcut apariţia în fruntea unei coloane de muncitori îmbrăcat într-un cearşaf alb pe care scrie, printre altele, “Libertate”. Aşa a intrat pe scena istoriei Ion Marcu.
“În 20 decembrie, veneam, în jurul prânzului, cu coloana care a plecat din Calea Buziaşului, de la Optica. În zona gării l-am remarcat pe Marcu, Dumnezeu să-l odihnească, era cu un cearşaf alb. Eram o coloană imensă, zeci de mii de muncitori. S-a lipit şi el în fruntea coloanei. Pe bulevardul Republicii, unde erau tribunele pentru defilări de 1 mai şi 23 august, a urcat şi a vorbit oamenilor. Apoi, o parte a mers în centru, o parte la Consiliul Judeţean”, îşi aduce aminte Ioan Savu, unul din camarazii lui Marcu din 1989.
„Grele momente au fost, dar înălţătoare"
Manifestanţii care au plecat spre comitetului judeţean al PCR - acum, clădirea Consiliului Judeţean Timiş, au participat la discuţiile cu prim-ministrul comunist Constantin Dăscălescu, căruia i-au citit primele revendicări. Aici, Ion Marcu, era unul dintre cei mai curajoşi revoluţionari care s-a adresat autorităţilor comuniste alături de Ioan Savu şi alţi revoluţionari
“Doamne, Doamne, grele momente au fost, dar înălţătoare. Am intrat în sală prima dată cinci, apoi am fost vreo 13 revoluţionari. Am dus tratativele cu Dăscălescu. Au fost multe ore de discuţii. Erau momente de mare dramatism, nici ca la un gunoi nu se uitau la noi. Până în momentul în care am spus, la un moment dat, <staţi un pic, nu înţelegeţi că puterea nu mai este în mâinile dumneavostră, puterea e afară!>”, a mai povestit Ioan Savu.
„Ion Marcu a fost a fost unul din spiritele străzii”
După episodul balconului de la Judeţeana de Partid, în care şi-au făcut apariţia revoluţionarii în frunte cu Ion Marcu şi au scandat lozinci anticomuniste şi anticeuşiste, revoluţionarii şi-au mutat sediul în centrul Timişoarei, în clădirea Operei. În 21 decembrie, când încă nu se întrezărea cu claritate căderea regimului Ceuşescu, manifestanţii şi-au asumat un mare risc.
“Ion Marcu a fost a fost unul din spiritele străzii, a ieşit în faţă şi a ajuns portavocea ei. A fost printre cei care au discutat cu primul ministru Dăscălescu, cerând primele revendicări ale revoluţionarilor, printre care şi demisia lui Ceauşescu. Riscul a fost foarte mare după ce revoluţionarii s-au mutat la Operă. În acea noapte de 20 spre 21 decembrie, în Piaţa Operei au rămas foarte puţini oameni. De ordinul zecilor. Autorităţile pregăteau ceva foarte sângeros. Din fericire nu s-a întâmplat, istoria a demonstrat că acea presiune a oamenilor a fost cea care a shimbat regimul”, a spus Constantin Duma, cunoscut şi ca fotograful revoluţiei de la Timişoara.
„A fost unul din cei mai importanţi lideri începând cu data de 20 decembrie 1989. El a condus coloana de muncitori de la UMT la sediul Judeţenei de Partid, iar la îndemnul nostru a făcut parte din delegaţia revoluţionarii la negocierile cu Dăscălescu. Revendicările le-am scris pe o hârtie”, a spus revoluţionarul Corneliu Vaida.
„Credea în valorile revoluţiei”
În decembrie 1989, fiul lui Ion Marcu, Alex, era un adolescent de 17 ani. Povesteşte că nici el nu a putut sta în casă.
„Am fost foarte aproape de evenimente, am fost foarte aproape de el, am trăit din plin, îmi aduc aminte aproape fiecare clipă. Eu n-am avut merite deosebite, dar făceam ce făceau toţi timişorenii. Scandam. Jos dictatura! Jos comunismul! Tata a trăit fiercare clipă la intensitate maximă. Credea în valorile revoluţiei, credea că lumea va fi mult mai bună, societatea mai bună, că oamenii o vor duce mai bine. S-a necăjit foarte mult pe treaba asta, s-a şi retras o perioadă la o mănăstire”, a afirmat Alex Marcu.
A lansat expresia: „mesele mă vrea pe mine”
Istoria a reţinut că în 12 ianuarie 1990, Ion Marcu a susţinut demonstraţia prin care s-a obţinut demisia liderului Frontulului Democrat Român Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş. Marcu a încercat să prea el conducerea, lansând expresia: „mesele mă vrea pe mine”.
“Toţi revoluţionarii sunt controversaţi, inclusiv eu, pentru că există o doză mare de invidie în rândul revoluţionarilor, plus că sunt tot felul de interese. Atunci erau tot felul de grupări şi grupuleţe. Fiecare a făcut ce a crezut de cuvinţă, ce e mai bine pentru el în acel moment. În mod idealist sau interesat. Nu discut opţiunile politice ale revoluţionarilor. Nici nu e momentul să discutăm despre astea. Cert este că Marcu a avut una din cele mai mari merite în 20 decembrie. Rămânem tot mai puţini, sunt uitate şi faptele noastre”, a afirmat Corneliu Vaida.
Parlamentar în trei legislaturi
După Revoluţie, Ion Marcu a rămas alături de noua putere. A devenit vicepreşedinte al CFSN filiala Timişoara. A fost parlamentar timp de trei legislaturi. A fost senator FSN între 1992-1996 şi PDSR între 1996 şi 1997, când a părăsit partidul şi a rămas independent în perioada 97-2000. Între 2000 şi 2004 a ajuns din nou în parlament, ca senator PRM.
Vă mai recomandăm să citiţi:
Lorin Fortuna a fost condus de camarazii săi pe ultimul drum: „Cozile de topor ale Securităţii au câştigat din nou“
Moartea unui revoluţionar: faţa nevăzută a lui Lorin Fortuna, inventatorul robotul care dădea ora exactă în România
FOTO Primul primar al Timişoarei de după Revoluţie, omul care a reuşit interzicerea reînfiinţării Partidului Comunist Român, a fost înmormântat
Se încarcă comentariile...
