FOTO Povestea sinagogii ortodoxe din Timişoara, singurul loc din capitala Banatului în care se mai roagă evreii
0Comunitatea evreilor din Timişoara se adună în Sinagoga ortodoxă din cartierul Iosefin, pentru rugăciunile săptămânale. Pe lângă aceste momente importante, sinagoga este plină ochi şi în zilele de sărbătoare.
În perioada interbelică, comunităţile evreieşti din Timişoara numărau aproximativ 12.000 de suflete. Asta însemna mai bine de 10 la sută din populaţia oraşului. Ca atare, în capitala Banatului funcţionau trei sinagogi mari (în cele trei cartiere istorice: Cetate, Fabric şi Iosefin), două mici şi mai multe lăcaşe de rugăciuni.
„Apogeul înfloririi comunităţilor evreieşti, atât ortodoxe, cât şi neologe şi sefarde, este atins abia după anul 1867 (anul reconcilierii austro ungare), prin construirea a şase sinagogi, în primul rând a celei «mari», neologe, în cartierul central Cetate, între anii 1863 şi 1864, o construcţie impunătoare executată în stil maur. Urmează, în anul 1899, ridicarea sinagogii din cartierul Fabric, de asemenea neologă, care se înfăţişează ca o veritabilă perlă arhitecturală, şi a celei ortodoxe din cartierul Iosefin, între anii 1906 şi 1910“, spune profesorul Oscar Schwartz.
Cele trei sinagogi măreţe stăteau mărturie unei vieţi comunitare evreieşti înfloritoare altădată şi bunăstării materiale a elitei evreieşti timişorene din epocă.
„La începutul administraţiei româneşti, în oraş existau cinci congregaţii evreieşti permanente: o comunitate neologă în jurul sinagogii din centrul oraşului, una urmând statutul celei cunoscute ca ritul status quo ante, care se aduna în Templul din Fabric, o comunitate ortodoxă cu o sinagogă tot în cartierul fabric, considerată a respecta cu mai multă stricteţe tradiţiile religioase în comparaţie cu cea din cartierul Iosefin, şi o comunitate mică de sefarzi, cu o mică sinagogă în Fabric. La 18 aprilie 1928, a fost promulgată Legea cultelor. Conform cu important prevedere a acestei legi, doar o singură comunitate de acelaşi rit ca denumire putea fi recunoscută oficial în cadrul unei unităţi administrative, cum ar fi un oraş. În Timişoara existau două comunităţi ortodoxe cu unele ritualuri diferite, aflate în Fabric şi Iosefin, ca şi o mică adunare de rugăciuni în Mehala. Aceste comunităţi ortodoxe trebuiau acum să fie unificate, deşi fiecare dintre sinagogile respective puteau rămâne cu propriul său sistem de reguli şi ritualuri“, a scris Tiberiu Schatteles în volumul „Evreii din Timişoara – în perspectivă istorică“.
Sinagoga ortodoxă din Iosefin, construită între 1906-1910
Evreii au început să părăsească în număr mare România începând din anii ‘50-‘60, cât şi pe întreaga perioadă a comunismului lui Ceauşescu. Sinagogile au rămas fără credincioşi, iar cu timpul au ajuns să se degradeze. Sinagogile mari din Cetate şi Fabric au fost desacralizate, iar cele mici au ajuns să îşi schimbe întrebuinţarea.
O singură sinagogă mai este funcţională în Timişoara, frecventată de cei aproximativ 600 de evrei care mai trăiesc în capitala Banatului. Este vorba de sinagoga ortodoxă din cartierul Iosefin, utilizată în special cu ocazia festivităţilor comunitare.
Sinagoga a fost construită între 1906-1910, în stil maur. La inaugurarea lăcaşului de cult a fost prezent şi Carol Telbisz, primarul Timişoarei. Templul este realizat pe două registre, excelând la capitolul îndindere, nu şi înălţime, aşa cum este cazul sinagogilor din Fabric şi Cetate.
Sinagoga din Iosefin are un parter masiv, dar scund şi un etaj mai înalt, cu ferestre de forme şi mărimi diferite.
În primii ani de existenţă, în curtea sinagogii funcţionau o şcoală şi o grădiniţă, care mai târziu nu şi-au mai găsit rostul. Printre rabinii cunoscuţi care au oficiat aici de-a lungul timpului au fost Barnat Schuck, tatăl şi fiul.
La ora actuală, sinagoga din Iosefin este utilizată numai vineri seara, sâmbătă dimineaţa şi în zilele de sărbătoare. Tot aici este găzduit un eveniment deosebit în rândurile comunităţii evreieşti din Timişoara, şi anume Bar Mitzvah, ceremonialul de confirmare a băiatului de 13 ani la adult. Aici se oficiază şi marile slujbe ale anului nou sau Ros Hasana. Sărbătoarea începe în prima zi a anului nou după rit mozaic şi se încheie, zece zile mai tîrziu, cu postul de Ion Kipur.
Citiţi şi:
Evreii din Timişoara, o comunitate cu trecut prestigios
Cea mai veche piatră funerară din Timişoara aparţine unui evreu care a trăit în Banatul Otoman FOTO
Se încarcă comentariile...
