Fostul viceprimar al Timişoarei, devenit tată adoptiv al unei fetiţe părăsite: „E un sentiment înălţător să primeşti de la Dumnezeu în grijă un astfel de copil”

Fostul viceprimar al Timişoarei, devenit tată adoptiv al unei fetiţe părăsite: „E un sentiment înălţător să primeşti de la Dumnezeu în grijă un astfel de copil”

Fostul viceprimar al Timişoarei şi fetiţa sa Tia, care este pentru familia Orza „centrul Universului” FOTO Arhiva personală Adrian Orza

Viceprimar al Timişoarei timp de 12 ani, în prezent consilier independent, Adrian Orza trăieşte o frumoasă poveste de viaţă după ce a devenit tată adoptiv al unei fetiţe abandonate. Adrian Orza a evitat să vorbească public până acum despre gestul său, pentru a nu fi interpretat ca unul de imagine. Fostul viceprimar a acceptat să îşi deschidă sufletul pentru cititorii „Adevărul” în speranţa că şi alţii vor fi încurajaţi să adopte un copil.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prezent la Timişoara la o conferinţă pe tema adopţiilor, un cercetăror american de orgine română a arătat că este foarte important ca familiile care adoptă copii să vorbească despre succesul adopţiei, în peste 90 la sută din cazuri adopţiile fiind un succes. Asta îi va determina şi pe alţii să adopte, spunea cercetătorul american, prezent la Timişoara. La solicitarea „Adevărul”, fostul viceprimar al Timişoarei, Adrin Orza, a acceptat să vorbească despre cazul fetiţei sale, Cristina.

Tia, aşa cum îi spune Adrian Orza fetiţei, a fost părăsită, la naştere, în urmă cu cinci ani. Viceprimar al Timişoarei la vremea respectivă, Orza a văzut-o pe fetiţă la doar câteva zile de la naştere şi s-a decis pe loc că vrea să o adopte. „A fost dragoste la prima vedere”, mărturiseşte Adrian Orza, care a parcurs procedurile cerute de lege şi a finalizat procesul de adopţie când Tia avea doi ani. Era chiar înainte de campanie electorală din 2012, când Orza a candidat pentru funcţia de primar al Timişoarei.

Pentru a o feri pe fetiţă de „răutăţile din ADN-ul politicii” şi pentru ca gestul său să nu fie interpretat ca unul de imagine, Orza nu a vorbit niciodată despre adopţia Cristinei. A acceptat să o facă acum şi doar pentru a-i încuraja şi pe alţii să adopte un copil. În ceea ce o priveşte pe Tia şi sentimentele care s-au născut în tatăl ei adoptiv, acestea pot fi descrise cu greu în cuvinte. „A fost un sentiment spontan faţă de micuţa Cristina pe care o văzusem în momentul respectiv şi sentimentul ăsta e absolut special. Atât de special încât în clipa de faţă, dincolo de faptul că ea reprezintă pentru mine şi familia mea centrul Universului, a născut în mine ideea că e fiica mea 101 la sută. Eu nu o privesc ca pe o adopţie, ci ca pe un dar de la Dumnezeu. Am vorbit după aceea cu toţi prietenii mei care au copii, spunându-le cât de înălţător sentimentul de a primi de la Dumnezeu în grijă un astfel de copil. Dincolo de frumuseţea şi fericirea întâmplării în sine, e şi o mare responsabilitate pentru că aceşti copii au o sensibilitate aparte şi trebuie să ai o mult mai mare iubire decât dacă ar fi copilul tău”, a declarat fostul viceprimar.

Adrian Orza susţine că Tia e un copil special, cu o sensibilitate specială şi cu o personalitate specială. „Ne străduim să îi oferim în primul rând iubire. Tot Universul meu s-a schimbat de când i-am văzut ochişorii prima dată. Nu aş fi sigur că dacă aş mai avea un copil aş putea să îl iubesc la fel de mult cât o iubesc pe ea”, a mai mărturisit Orza.

Pe lângă frumuseţea gestului şi a sentimentelor pe care le implică, adopţia aduce cu sine şi o serie de provocări. Una dintre ele o reprezintă respectarea procedurilor, destul de greoaie. „Eu am adoptat pe vechea lege. Procedurile, deşi am înţeles că s-au mai simplificat, încă sunt complicate pentru că cel mai important lucru pentru un copil născut este să simtă imediat dragostea unei familii, indiferent cât de perfecţionate sunt serviciile statului care au în grijă aceşti copii părăsiţi, ele nu pot înlocui căldura pieptului unei mame sau mângâierea unui tată. Ar trebui găsite soluţii legislative care să scurteze timpul în care copilul stă în grija statului, nu neapărat pentru că e neperformant, ci pentru că nu poate înlocui această dragoste sufletească şi lipsa acestor sentimente lasă în sufletul acestor copii urmele acestei sensibilităţi aparte, care se va descoperi mai târziu. E nevoie ca aceste proceduri să dea cât mai repede o familie acestor copii. Vedeţi, noi suntem preocupaţi de câinii comunitari, de tăierea animalelor pentru hrană şi vorbim foarte puţin despre subiectul ăsta. Eu am constatat că există o reticenţă de a vorbi despre acest subiect, dar intrând în spiritualitatea gestului şi a întâmplării o să constaţi că acel copil pe care îl adopţi seamănă de fapt cu tine şi e o chestiune extrem de spirituală şi o legătură cu Dumnezeu aproape intrinsecă”, a explicat fostul viceprimar.

O altă mare provocare a părinţilor adoptivi este alegerea momentului în care copilului i se spune adevărul. Secretul adopţiei trebuie dezvăluit, dar momentul trebuie pregătit. „Nu am ajuns încă în faza asta (n.r. a dezvăluirii secretului). Urmează în  curând poveştile pregătitoare pe care le-am învăţat de la specialişti, în sensul că îi povesteşti despre o răţuşcă care a avut grijă de un pui de găină. Din punctul meu de vedere e obligatoriu să îi spui adevărul pentru că iubirea se bazează în primul rând pe adevăr. Am studiat mult chestiunea asta şi am fost impresionat să constat că sunt foarte multe personalităţi în Timişoara care au fost adoptate. Problema trebuie abordată cu sinceritate şi cu deschidere. Trăim într-un timp în care informaţiile nu pot fi ascunse şi nu e cazul. Am fost şi eu lămurit de importanţa spunerii adevărului şi de liberul arbitru pe care copilul trebuie să îl aibă. Cred că majoritatea doresc să îşi cunoască părinţii naturali, dar asta nu înseamnă că părinţii adevăraţi nu sunt cei care au crescut-o. De fapt asta îmi şi doresc, ca fetiţa mea să simtă că dragostea pe care i-o oferim este 101 la sută naturală şi sinceră”, a mai declarat Adrian Orza.  

Tatăl Cristinei a spus că în societate încă există reticenţă cu privire la adopţie. Chiar şi aşa, Orza încearcă să le explice prietenilor apropiaţi, cu care îşi permite să aibă astfel de discuţii, cât de importantă este adopţia. De altfel, fostul viceprimar a reuşit să îşi convingă un vecin, reticent la ideea de adopţie, să înfieze un copil. „Reticenţa pleacă de la ADN şi eu le tot explic că cel mai puternic ADN e sufletul, nu datele din cromozomi. Rămâne ca fiecare să se lămurească singur de lucrul acesta. E atât de important să arăţi că sufletul şi iubirea sunt mai importante decât datele dintr-o celulă, care dacă e să vorbim din punct de vedere ştiinţific reprezintă doar 25 la sută din ceea ce suntem noi”, a mai spus Orza.

La provocarea „Adevărul”, Orza le dă şi un sfat celor care ar vrea să adopte un copil, dar nu au avut puterea să facă pasul sau celor care sunt reticenţi ideii de adopţie.  „Vor încerca sentimente extrem de rare dacă fac lucrul acesta. Cel mai important ADN e sufletul. Dacă au copii, îşi vor da seama că până la urmă dincolo de lucrurile astea care ne înconjoară în fiecare zi, cu câinii, cu natura, cu copacii, până la urmă cel mai important e sufletul unui copil. Cine are vreo îndoială, să se ducă la Protecţia Copilului şi acolo vor găsi pe un perete, pozele copiilor adoptaţi. Cine o să se uite la acele poze, o să rămână înmărmurit. Sunt extrem de frumoşi. Sunt nişte îngeri”, a punctat fostul viceprimar al Timişoarei.  

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările