De ce a fost achitat fostul preşedinte CJ Arad într-un nou dosar de corupţie. „Remarcăm atitudinea denunţătorului“

De ce a fost achitat fostul preşedinte CJ Arad într-un nou dosar de corupţie. „Remarcăm atitudinea denunţătorului“

Fostul preşedinte al CJ Arad a fost achitat într-un dosar de trafic de influenţă

Condamnat definitiv la patru ani de închisoare într-un dosar de corupţie, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Arad, Nicolae Ioţcu, a fost eliberat din închisoare în toamna anului trecut. Judecat într-un al doilea dosar, tot pentru corupţie, Ioţcu a fost achitat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Eliberat în toamna anului trecut după doi ani de detenţie, într-un dosar în care a fost condamnat la patru ani de închisoare, fostul preşedinte al CJ Arad a fost achitat la începutul lunii februarie într-un dosar în care a fost acuzat că a luat de la doi oameni de afaceri suma de 35.000 de mii de lei pentru a face trafic de influenţă.

Cel de-al doilea dosar în care Ioţcu a fost acuzat a fost trimis în judecată în septembrie 2017. În acest dosar, Ioţcu a fost acuzat că „în perioada mai-iunie 2015, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean (C.J.) Arad, printr-un intermediar, a pretins şi primit de la  doi oameni de afaceri suma totală de 35.000 lei (25.000 lei de la Faur Ioan-Teodor şi 10.000 lei de la Adrian Ionescu – Marius), bani ce urmau a fi folosiţi pentru realizarea unei campanii de imagine a preşedintelui C.J.”.

Sumele respective au fost pretinse şi primite de inculpatul Ioţcu Petru Nicolae pentru a-şi exercita influenţa asupra funcţionarilor din subordine, în legătură cu derularea în bune condiţii a contractelor încheiate de Consiliul Judeţean Arad cu societăţile reprezentate de inculpaţii Faur Ioan-Teodor şi Adrian Ionescu-Marius (recepţia şi plata la termen a lucrărilor executate, asigurarea în bugetul de venituri şi cheltuieli al Consiliului Judeţean Arad a sumelor necesare plăţii lucrărilor contractate/executate precum şi facilitarea atribuirii altor contracte de achiziţii publice)”, se mai arăta în rechizitoriul DNA prin care Ioţcu a fost trimis în judecată în cel de-al doilea dosar.

Denunţat de un apropiat

Dosarul în care Ioţcu a fost trimis în judecată a fost deschis în urma unui denunţ al fostului administrator public al judeţului Arad Cristian Drăgan. Acesta a depus la DNA un denunţ în care a arătat că Ioţcu l-a chemat la el în birou şi i-a cerut să ia legătura cu patronul unei firme cu care Consiliul Judeţean avea un contract de lucrări pentru a face rost de banii necesari unei campanii de promovare a lui Ioţcu.

Drăgan a arătat în denunţul de la DNA că patronul la care l-a trimis Ioţcu nu a fost dispus să plătească, dar a luat legătura, din propria iniţiativă, cu Ioan Teodor Faur şi cu Adrian Ionescu Marius, patroni ai altor firme cu care Consiliul Judeţean avea contract.

Judecătorul care i-a achitat, atât pe Ioţcu, cât şi pe cei doi oameni de afaceri pe care DNA i-a acuzat de trafic de influenţă, a arătat că procurorii DNA au făcut un rechizitoriu foarte subţire, probele strânse nefiind în măsură să arate vinovăţia celor trei. Astfel, judecătorul a arătat că, pe lângă faptul că există contradicţii între denunţul depus de Cristian Drăgan la DNA şi raportul întocmit în calitate de colaborator al DNA, procurorii nu au adus în sprijinul acuzaţiilor alte probe decât denunţul lui Drăgan.

Contradicţii în declaraţiile denunţătorului

„În declaraţia dată în faţa instanţei, martorul arată că a formulat denunţ la DNA împotriva inculpatului Ioţcu, prin care arăta că inculpaţii Faur şi Adrian Ionescu au dat sume de bani pentru o campanie de imagine a inculpatului Ioţcu, ori în realitate denunţul viza doar remiterea unei sume de către inculpatul Faur. În denunţ, în declaraţiile în calitate de colaborator şi martor în faza de urmărire penală, acesta (Drăgan) a precizat că inculpatul Faur a predat în două tranşe suma solicitată respectiv …. lei, pe care i-a dat martorei I. pentru a fi remisă inculpatului Ioţcu şi … lei pe care i-a remis personal inculpatului Ioţcu, în data de 29 mai 2015.  În faţa instanţei, acest martor a susţinut că, inculpatul Faur a venit la biroul său şi i-a adus suma de ….lei într-un plic, nu reţine dacă suma a fost dată o singură dată sau în două tranşe şi plicul primit l-a dat martorei I, care cunoştea despre ce este vorba”, a arătat judecătorul două dintre punctele în care denunţătorul se contrazice.

Provocarea inculpaţilor

Pe lângă asta, în sentinţa de achitare au cântărit greu şi interceptările, din care judecătorul a reţinut că denunţătorul i-a provocat pe oamenii de afaceri trimişi în judecată să vorbească despre banii daţi pentru trafic de influenţă, deşi aceştia nu doreau să discute pe această temă. „Instanţa remarcă atitudinea martorului denunţător (colaborator la acea dată ) care încearcă să-l determine pe inculpatul Faur să discute despre suma pretinsă a fi dată inculpatului Ioţcu. Se observă că inculpatul Faur nu face nicio precizare expresă cu referire la suma de bani, ci se exprimă cu privire la contractul în discuţie. În continuare, discuţia celor doi vizează aspecte privind derularea contractului. Remarcăm atitudinea martorului denunţător care după cele menţionate de inculpatul Faur, reia discuţia despre suma de bani remisă. (…) Relevant este faptul că, inculpaţii Ioţcu, Faur, Adrian Ionescu, de fiecare dată, deşi provocaţi de denunţător, nu au exprimat în vreun mod, remiterea respectiv primirea pretinselor sume de bani”, se mai arată în sentinţă.

Judecător: fapta nu există

Judecătorul Tribunalului Arad care i-a achitat pe Ioţcu şi pe cei doi oameni de afaceri trimişi în judecată de DNA a mai arătat că există suspiciuni cu privire la cei trei inculpaţi, dar acestea sunt insuficiente pentru a fi condamnaţi. „Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). (…) Instanţa reţine că din toate probele administrate în cauză reiese că organul de urmărire penală, pe baza denunţului şi a declaraţiilor martorului denunţător a construit întreaga acuzaţie, coroborând cele declarate de acesta cu împrejurările în care s-au derulat contractele între Consiliul Judeţean Arad şi cele două societăţi . Chiar dacă, pe baza acestor elemente se pot formula unele supoziţii şi eventual suspiciuni asupra conduitei inculpaţilor, în lipsa unor probe care să creeze convingerea că inculpatul Ioţcu a primit de la inculpaţii Faur şi Adrian Ionescu suma totală de 35.000  lei, pentru ca acesta să îşi trafice influenţa pe lângă funcţionarii din cadrul Consiliului Judeţean Arad, în favoarea celor doi, nu se poate conchide că a fost săvârşită fapta de trafic de influenţă şi respectiv cumpărare de influenţă”, se arată în sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad, care i-a achitat pe motiv că fapta nu există.

Sentinţa Tribunalului Arad nu este definitivă, putând fi atacată cu apel la Curtea de Apel Timişoara.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările