Controversata moarte a scriitorului Mihail Sadoveanu. Ar fi murit în tren, în urma unei răzbunări, sau acasă - după un infarct

Controversata moarte a scriitorului Mihail Sadoveanu. Ar fi murit în tren, în urma unei răzbunări, sau acasă - după un infarct

Mihail Sadoveanu

Scriitorul Mihail Sadoveanu a fost unul dintre liderii masoneriei din România, dar, după instalarea comuniştilor la putere, a părăsit organizaţia, deposedând-o şi de o parte a averii.

Mihail Sadoveanu a intrat în masonerie în anul 1927, devenind într-un timp scurt unul dintre cei mai importanţi lider. Scriitorul a încercat chiar şi o unificare a mişcărilor masonice existente.

„Sadoveanu a fost iniţiat de bunul său prieten Grigore Ghica, care l-a introdus, în ianuarie 1927, în loja ,«Dimitrie Cantemir», constituită la Iaşi, avându-i alături, printre alţii, pe scriitorii Mihai Codreanu şi Păstorel Teodoreanu. În anii 1928-1929 a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, străbătând într-un timp foarte scurt ierarhia internă. Într-un singur an, din februarie până în mai 1929, a trecut de la gradul 18 la gradul 33, cel maxim, devenind membru activ al Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România.

Prezenţă pregnantă în viaţa masonică din România, Sadoveanu s-a dedicat cu pasiune politicii de unificare a francmasoneriei din România, în condiţiile în care Marea Lojă Naţională din România avea în cealaltă lojă, Marele Orient al României, o concurentă de temut. În acest proces complicat s-au cheltuit multe energii şi s-au născut numeroase adversităţi, fiecare lojă având susţinătorii ei de peste hotare. În pofida aprigelor lupte interne, Sadoveanu a avut timp de trei ani ani (între 1934 şi 1937) satisfacţia de a conduce, ca Mare Maestru Federal, Francmasoneria Română Unită, deţinând în continuare şi demnitatea de Mare Maestru în Marea Lojă Naţională din România“, arată publicistul Gabi Gomboş. 
 

Activitatea organizaţiilor masonice a fost suspendată

 
În anul 1937, activitatea organizaţiilor masonice a fost suspendată.
„Deşi în februarie 1937 toate organizaţiile politice şi masonice au fost suspendate de către guvern pentru a pregăti dictatura regală, Mihail Sadoveanu a rămas, în anumite cercuri, la fel de detestat pentru acţiunile lui de unificare sau federalizare a lojilor masonice, ajungându-se, după cum se spune, la «arderea în efigie» a portretului său de către conservatorii neobedinenţi Federaţiei“,
mai arată Gabi Gomboş.

Masoneria a fost condamnată, în anul 1937, şi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
 

Savodoveanu a virat către socialism 

 
Mihail Sadoveanu a început să manifeste o înclinaţie către socialism. Imediat după preluarea puterii de comunişti, masoneria a redevenit la viaţă, dar, după numai câţiva ani, a fost suprimată. „Pe fondul acestor ciocniri, nu o dată violente, între liderii masoneriei româneşti, Mihail Sadoveanu (...) a început să manifeste tot mai vădit înclinaţii socialiste, considerate în epocă "împotriva firii". (...) Nu mai puţin interesant e faptul că, la începutul epocii comuniste, imediat după evenimentele de la 23 august 1944, masoneria a ieşit din adormire. În decembrie 1944, după căderea lui Antonescu, a fost deschis primul Conveni al Marii Loji Naţionale din România, iar la 11 martie 1945 a fost reconstruit Supremul Consiliu din România, a cărui activitate nu a durat prea mult, noul regim comunist neagreând masoneria. (....)

Comuniştii, deşi nu erau interesaţi de procese şi scandaluri internaţionale, deciseseră suprimarea activităţii masonice, iar cum cei patru şefi masoni, Mihail Sadoveanu, Mihai Ralea, N.D. Cocea şi Victor Eftimiu, trecuseră de partea comuniştilor, există posibilitatea ca aceştia să-i fi convins pe şefii securităţii şi Partidului Comunist Român că se vor ocupa personal de stingerea masoneriei româneşti în linişte. Cert este că în iunie 1948, urmare a trădării venerabilului Mihail Sadoveanu, care, odată reabilitat în faţa stăpânilor sovietici prin cartea de reportaje «Lumina vine de la răsărit» şi romanul «Mitrea Cocor», a pus la dispoziţia acestora întreaga structură şi organigramă a reţelei masonice române, controversata societate a încetat să mai existe“, a mai menţionat Gabi Gomboş.
 

Reacţii după trădarea lui Sadoveanu

 
Trădarea lui Sadoveanu a născut o reacţie virulentă a fraţilor masoni, care şi-au continuat activitatea la Paris, unde ar fi avut loc diferite ritualuri de condamnare a scriitorului. „Trădător cu diplomă, răsplătit pentru «serviciile» făcute bolşevicilor cu funcţii onorante, care I-au propulsat în ierarhia comunistă până pe locul 4 al aparatului de stat, Mihail Sadoveanu - cel căruia conducătorul statului, Gheorghe Gheorghiu Dej, i se adresa cu "excelenţă"- nu avea cum să scape nepedepsit de cei pe care îi vânduse cu atâta uşurinţă pe 30 de arginţi. Arginţi, vorba vine, pentru că, se pare, «tovarăşul» fugise şi cu valuta şi leii fraţilor, pe care îi avusese până atunci în păstrare, având şi funcţia de mare casier. (...)

Se pare că soarta scriitorului a fost pecetluită la Paris, unde, conform istoricilor contemporani, masoneria română şi-a continuat activitatea chiar din 1948, printr-o reprezentantă a Marii Loji Naţionale Române care a funcţionat sub obedienta Marii Loji din Franţa. Nu lipsit de importanţă este şi faptul că în unul dintre ateliere, România Unită, condus de evreul Jean Pangal, nu fusese recunoscută niciodată autoritatea lui Mihail Sadoveanu. Se pare că, după reorganizarea, în exil, a Supremul Consiliu de 33 din România şi a Ordinului Masonic Român, a cărei conducere a fost preluată de evreul Marcel Shapira, (...), s-a procedat, la fel ca în 1937, la «arderea între coloane» a (numelui/ portretului) scriitorului, eveniment echivalent cu o sentinţă“, mai arată Gabi Gomboş. 
 

Versiuni despre moartea scriitorului

 
Cu toate că varianta oficială a morţii lui Sadoveanu este că decesul s-a produs după un infarct suferit acasă, o serie de versiuni circulă cu privire la modul în care a încetat din viaţă. „Dacă este adevărat ceea ce nimeni nu a scris încă negru pe alb, se pare că la 19 octombrie 1961, «excelenţa sa» Mihail Sadoveanu, a fost găsit în comă în compartimentul unui tren care-I transporta spre Iaşi, lovit în cap cu o piatră învelită într-o hârtie care purta însemne masonice, la puţin timp după plecarea garniturii din gară. A decedat aproape imediat, făcând inutil efortul marilor doctori bucureşteni, semn cert că «gâdele» masonic trimis de la Paris îşi îndeplinise misiunea“, arată publicistul Gabi Gomboş. 
 
O altă versiunii plasează evenimentul tot într-un compartiment de tren, dar că moartea ar fi survenit după ce scriitorul, care avea o vârstă înaintată, ar fi îngurgitat o substanţă afrodisiacă, pentru a face faţă unei propuneri care i-a fost făcută chiar în tren. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: