Mănăstirea Corlăţeni este considerată „Athos-ul românesc“. Ce viziune a avut bătrânul care a construit lăcaşul de cult

Mănăstirea Corlăţeni este considerată „Athos-ul românesc“. Ce viziune a avut bătrânul care a construit lăcaşul de cult

Mănăstirea de la Corlăţeni. FOTO Alexandru Losonczy

Mănăstirea Corlăţeni de la Pojorâta a fost ridicată în anul 1927 de un localnic. Comuniştii au desfiinţat lăcaşul de cult, schitul din Pojorâta fiind reînfiinţat în 1990 în vârful munţilor. Cel care a reînfiinţat schitul, părintele Visarion Breabăn, a dorit ca rânduială liturgică şi monahală a schitului să fie fidelă celei de pe Muntele Athos.

Mănăstirea Corlăţeni se află la poalele Muntelui Rarău, în localitatea Pojorâta din judeţul Suceava. Aceasta este o mănăstire de călugări ce are ca hram Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ şi Sfânta Treime.

În interiorul bisericii mănăstirii se află părţi din moaştele mai multor sfinţi, printre care se numără Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic, Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul, Sfântul Mare Mucenic Pricopie şi Sfinţii Mucenici ucişi în pustiul Hozeva, dar şi icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Ridicarea Mănăstirii Corlăţeni de la Pojorâta are la bază o legendă interesantă. În timpul Primului Război Mondial, un localnic pe nume Constantin Corlăţeanu avea un fiu plecat pe front, de la care n-a mai primit nicio veste. Disperat, bărbatul a luat decizia de a posti timp de 40 de zile, sperând ca aşa să afle despre soarta băiatului său. Se spune că, în anul 1917, în locul în care este construită Mănăstirea Corlăţeni, Constantin Corlăţeanu ar fi auzit un înger ce i-a spus că fiul său Ştefan este în viaţă.

La sfârşitul războiului, fiul bărbatului, Ştefan Corlăţeanu, a revenit acasă şi chiar a ajuns primar al localităţii Pojorâta. În anul 1925, a fost începută construcţia Mănăstirii din Pojorâta, Constantin Corlăţeanu ridicând în primă fază o cruce de fier. După abia nouă ani, familia Corlăţeanu a reuşit să construiască un schit vechi, al cărei biserică a fost sfinţită de mitropolitul Nictarie din Cernăuţi.

                        Biserica veche a Mănăstirii Corlăţeni. FOTO Alexandru Losonczy 

„Corlăţeanu Constantin ridică o cruce de fier cu postament de ciment spre lauda lui Dumnezeu, mărturie stă inscripţia de pe tabelele de aramă din postamentul crucii, către anul 1927 a fost sfinţită de către preoţii din împrejurimi. După 3 ani bătrânul Corlăţeanu are o vedenie în care însuşi Maica Domnului i se arată şi îi dăruieşte ca în acest loc să facă un altar de rugăciune, care după un timp scurt, ajutat de fiul său Ştefan şi o parte de credincioşi ridică un schit care a fost sfinţit de Mitropolitul Nectarie în anul 1934, aici au slujit călugări pînă în anul 1962 cînd au fost dimulat şi trasportat în comuna Voroneţ unde a fost ridicată o biserică pentru această parohie, iar o parte din obiectele de cult au fost luate de către mănăstirea Putna. Înainte de dimularea schitului în anul 1957 bătrînul ctitor în vîrstă de 96 de ani pleacă în locul de veci mulţumit în suflet de faptele făcute în slujba lui Dumnezeu. Amin”, este mesajul inscripţionat pe pisania bisercii.

În anul 1962, comuniştii au desfiinţat schitul de la Pojorâta şi un mutat biserica la Voroneţ. Toate icoanele şi obiectele de cult din interior au fost duse la Mănăstirea Putna, la Pojorâta rămânând doar o icoană veche cu Maica Domnului, care există şi în prezent în biserica Mănăstirii Pojorâta.

Patru ani mai târziu, în 1966, localnicii din Pojorâta au construit o capelă în locul în care se afla schitul, iar în anul 1970 a fost o ridicată o nouă biserică, principalul susţinător financiar fiind un anume Ilie Ţîmpău.

                        Biserica nouă a Mănăstirii Corlăţeni. FOTO Alexandru Losonczy 

„După dimularea schitului, populaţia de pe aceste meleaguri, simţind lipsa schitului au ridicat în anul 1966 o capelă împrejmuind crucea care mai rămăsese, cu speranţa că se va putea face cîte o slujbă de preotul parohiei dar fiindcă nu se poate fără a fi un altar sfinţit de a se slujii, ne-am hotărît de a mării încăperea făcînd şi sfântul altar aşa după cum se vede actualul schit şi care s-a înzestrat de către credincioşii care îl vizitează şi rămîne ca cît timp va dăinui acest schit să rămînă deschis pentru toate cultele bisericeşti în spre folosul şi lauda lui Dumnezeu în veci Amin. Vă muţumim şi Dumnezeu să vă răsplătească tuturor acelora care aţi contribuit cu orice fel de ajutoare în spre lauda lui Dumnezeu. Credinţa te va mîntui. Noiembrie 1969. Ilie Ţîmpău”, scrie pe pisania bisericii nou construite.

Schitul de la Pojorâta a fost reînfiinţat la data de 15 iunie 1990 de către părintele Visarion Breabăn. Acesta a dorit ca rânduiala liturgică şi monahală a schitului să fie fidelă celei de pe Muntele Athos. 

Alte ştiri pe această temă:

 

Povestea Mănăstirii Seaca-Muşeteşti, clădirea care rezistă de cinci secole. Cum şi-a rătăcit Tudor Vladimirescu „brâul cu sămne“ în preajma bisericii

Povestea bisericii călătoare de la Jercălăi. Construită în Mureş, a fost mutată la Castelul Bran şi apoi strămutată în Prahova, pentru că devenise bodegă

Mănăstirea de la 1600 desfiinţată de trei ori la ordinul stăpânirii. Ca batjocură, comuniştii au vrut s-o umple cu vaci

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: