Istoria podurilor dunărene de la Feteşti şi Cernavodă, megaconstrucţiile pentru care inginerii comunişti au folosit  200.000 de metri cubi de beton

Podurile peste Dunăre de la Feteşti şi Cernavodă reprezintă unele dintre uimitoarele inovaţii ale inginerilor comunişti din România. Ele au fost realizate în aproximativ 10 ani şi inaugurate în aceeaşi perioadă în care s-a deschis Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Prima iniţiativă de a construi un pod peste Dunăre în imediata apropiere a Bărăganului i-a aparţinut inginerului Anghel Saligny.Timp de cinci ani, între 1890 şi 1895, el a construit în apropiere de oraşul Cernavodă un incredibil pod, care se păstrează şi astăzi.

Mult mai târziu, la începutul anilor 1980, comuniştii au încercat să depăşească inovatoarea construcţie a lui Anghel Saligny, apropând construcţia a două noi poduri peste Dunăre, unul la Feteşti, iar celălat la Cernavodă.

Legi speciale, pentru poduri speciale

Iniţiativa comuniştilor de la Bucureşti a fost pusă în practică printr-un amplu proces legislativ. S-au apropat decrete şi s-au înfiinţat instituţii speciale, menite să asigure mentenanţă pentru ingeniosul proiect al geniilor comuniste în materie de inginerie.

În baza unui Decret emis de Consiliul de Stat al R.S.R se creează Întreprinderea de Construcţii Hidrotehnice şi Poduri, cu sediul în municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa.

Primul pod care a fost construit de inginerii comunişti a fost cel de la Feteşti. Şantierul se deschide în anul 1977 şi s-au finalizat 10 ani mai târziu. În 1980 s-au început deja lucrările la cel de-al doilea pod, cel de la Cernavodă.

200.000 de metri cubi de beton

Proiectarea, instalaţiile folosite, dar şi mâna de lucru erau toate din România. Într-un studiu realizat cu privire la construcţia acestor poduri, profesorul ialomiţean de istorie Ioan Gheorghe Stănescu relatează că pentru realizarea celor două obiective s-au folosit peste 200.000 de metri cubi de beton.

De asemenea, „elevaţia s-a  realizat cu moloane de Măcin (cel mai dur granit din România) integrate structurii de rezistenţă, ele constituind  o  puternică  pavăză  în  faţa  agresivităţii şi eroziunii apelor şi sloiurilor de gheaţă.  Forajul  pentru  pilele  podurilor s-a realizat  până  la  adâncimea  de  50  m” scrie profesorul în studiul său, intitulat „Arc peste timp. Noile poduri dunărene”.

Probele de încercare a rezistenţei celor două edificii s-au realizat preţ de o săptămână. În tot acest timp, construcţiile au fost traversate de 38 de locomotive Diese şi 38 de maşini basculante, fiecare dintre ele având o încărcătură de peste 50 de tone. Inaugurarea edificiilor s-a realizat pe data de 21 noiembrie  1987, odată cu deschiderea oficială a Canalului Dunăre – Marea Neagră.