„Decreţeii“, copiii născuţi din obligaţie patriotică în România comunistă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În 1966, în România comunistă era adoptat Decretul - Lege 770 prin care avorturile erau interzise. Impactul actului normativ asupra societăţii a fost covârşitor, din cauza cotelor alarmante ale natalităţii. Cifrele oficiale spun că în perioada celor 23 de ani în România s-au născut peste două milioane şi jumătate de copii, supranumiţi şi „decreţei”.

Sub comanda lui Nicolae Ceauşescu, autorităţile din România comunistă au încercat să declanşeze un plan de creştere a natalităţii. Astfel, în anul 1966, a fost adoptat Decretul – Lege 770 prin care practicarea avorturilor a fost total interzisă. Iată ce prevedea actul normativ:

„Având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii natalităţii şi sporului natural al populaţiei, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Art. 1 Întreruperea cursului sarcinii este interzisă

(...)

Art. 7 Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiţii decât cele prevăzute în acest decret constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului Penal” , se arăta în respectivul decret. 

Cifre alarmante 

Politica de interzicere a avorturilor promovată de Nicolae Ceauşescu a făcut ca rata natalităţii să cunoască cifre alarmante. Astfel, potrivit statisticilor, între 1967 şi 1972, în  România aveau să se nască peste două milioane de copii. Alte cifre vorbesc despre faptul că rata fertilităţii a crescut de la 1,9 copii/femeie, la 3,7  copii/femeie. Actul a fost desfiinţat imediat după Revoluţia din 1989, însă copiii născuţi în urma Decretului, cunoscuţi în cultura populară drept „decreţei”, sunt astăzi oameni mari care trăiesc cu amintirea copilăriei sub comunism.

image

Alexandru Ispas (45 de ani) este din Slobozia şi  s-a născut în decembrie 1970. După el, la şase ani distanţă, au venit pe lume şi fraţii săi gemeni. Bărbatul îşi aminteşte de discuţiile care aveau loc în casă între părinţii săi cu privire la modul în care familia va supravieţui cu trei guri de crescut. 

„Aveam vreo 6 ani când am auzit-o pe mama că este însărcinată din nou şi că ar vrea să facă avort. A încercat, dar nu a reuşit. Era tot timpul deprimată şi se certa cu tata din cauza neajunsurilor. Am reuşit totuşi să trecem cu bine şi să ne facem mari”, povesteşte bărbatul. Acum lucrează la o bancă în Bucureşti, iar fraţii săi gemeni sunt plecaţi în străinătate. 

Poveşti cu „Şoimii Patriei”

Născuţi pe bandă rulantă, din obligaţie patriotică, „decreţeii” au beneficiat de o atenţie sporită din partea statului. A fost creat un sistem prin care să le permită acestor copii accesul la sănătate şi educaţie. În fiecare şcoală sau grădiniţă copiii beneficiau de manuale şi materiale didactice gratuite, iar în cazul accidentelor învăţătoarele, educatoarele sau profesoarele riscau să ajungă la închisoare. 

Pentru a-i familiariza cu doctrina comunistă şi a putea asimila mai uşor valorile socialismului, în 1976, în România se înfiinţează organizaţia „Şoimii Patriei”. Toţi copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani din ţara noastră au beneficiat de acest statut. Alexandra Iacob ( 44 de ani) a fost la rândul său unul dintre „Şoimi”. „Abia mai târziu am aflat şi eu ce înseamnă cuvântul «decreţel» şi am fost mişcată să ştiu că sunt unul dintre aceşti copii. Am fost şi «Şoim al Patriei» am purtat acea eşarfă şi uniforma portocalie”, îşi aminteşte femeia. 

Interzicerea avortului a distrus vieţi

Adoptarea Decretului – Lege 770 un impact negativ asupra modului în care femeile erau percepute în societate. Ioana Gegiu (63 de ani), fostă asistentă medicală la un dispensar rural din Ialomiţa, povesteşte faptul că toate cadrele medicale erau obligate să supravegheze fiecare femeie gravidă din comunitate. De asemenea, toţi copii nou-născuţi până la vârsta de un an trebuiau supravegheaţi zilnic. Datele din teren erau culese şi introduse într-un registru. În cazul în care vizitele nu erau efectuate, cadrele medicale erau ameninţate cu închisoarea. 

„A fost o perioadă de care nici nu vreau să-mi amintesc. Eram văzute cu ochi nu tocmai buni pentru că femeile aveau impresia că le urmărim ca să le dăm pe mâna Poliţiei. Multe dintre ele refuzau să ne primească în casă, iar apoi riscam noi, ca asistente, să fim trase la răspundere. A fost destul de greu în anii aceia. Eu le înţeleg perfect pe fiecare dintre ele”, spune fosta asistentă. Datele statistice arată faptul că, între 1966 şi 1989, în România, peste 10.000 de femei au murit în încercarea de a-şi provoca singure avortul.

Slobozia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite