Alexandra Aron, victima unui sistem sanitar bolnav
0
Alexandra a învins în lupta cu cancerul, însă are nevoie de suma de 15 mii de euro pentru a putea duce o viaţă normală. Coşmarul Alexandrei Aron a început în urmă cu doi ani şi jumătate pe când era studentă în anul doi la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti.
A căzut pe gheaţă şi din acel moment a început să simtă dureri de cap care în decurs de două săptămâni s-au acutizat. Într-o noapte i s-a făcut atât de rău încât colega sa de cameră a chemat ambulanţa. Medicii de la Spitalul Universitar i-au spus că are o tumoare cerebrală şi că va fi nevoie de o intervenţie chirurgicală, dându-i asigurări că se va recupera rapid.
“După prima operaţie ma numeau minunea de pe secţie pentru că mă refăceam foarte bine. La nici 10 zile însă am făcut un edem cerebral puternic. Aveam dureri groaznice întrucât creierul se extindea şi lovea cutia craniană exercitând o presiune puternică”, îşi aminteşte tânăra.
Starea ei se agrava aşa că medicii au supus-o unei noi operaţii în care i-au extirpat odată cu tumoarea aproape 10 centimetri pătraţi din lobul fontal drept. În timpul intervenţiei, dintr-o eroare, medicul i-a taiat un nerv , iar Alexandra a rămas paralizată pe partea stângă. A sperat că a scăpat doar cu atât, însă după două săptămâni cancerul a revenit şi mai agresiv aşa că doctorul a decis sa o opereze pentru a treia oară.
„La două săptămâni de la a treia intervenţie mi-a spus că fata este în metastază şi că oriunde m-aş duce în lumea aceasta nu o va putea salva nimeni. Mi-a cerut să o iau acasă pentru că mai are de trăit numai 56 de săptămâni şi ar fi mai bine să moară în patul ei”, îşi aminteşte Veronica Aron, mama Alexandrei.
Nu s-au dat bătuţi
Părinţii Alexandrei nu s-au dat însă bătuţi. Au aflat despre o clinică din Istanbul unde fuseseră operate cazuri similare însă nu aveau bani pentru aşa ceva. Le-au sărit în ajutor colegii şi profesorii Alexandrei. Aceştia au iniţiat o campanie puternică de ajutorare a tinerei studente.
“Am dus-o în comă în Turcia. Am mers cu o ambulanţă pe care tot noi am plătit-o. Când au văzut în ce stare este medicii de acolo s-au speriat. Iniţial noi plecasem acolo pentru radioterapie, însă la analize doctorii au văzut că tumoarea recidivase din nou”, îşi aminteşte mama Alexandrei.
O singură operaţie în Turcia i-a salvat viaţa Alexandrei. Au urmat două luni de recuperări iar Alexandra s-a întors în ţară cu un singur gând, acela de a terminat facultatea.
„Mi-am zis că şi dacă e ultimul lucru pe care îl voi face în viaţa asta, eu îmi continui facultatea. Mă trezeam dimineaţa la 7, îmi luam chimioterapia iar la 9 eram la cursuri. În 2010 am luat licenţa cu media 8,70”, a spus Alexandra.
Un vis neîmplinit
Pentru că a terminat specializarea polonă-engleză, tânăra visează să lucreze la Consulatul Polonez. Nu i-ar displăcea nici ipostaza de profesoară de limba engleză. Ceea ce pentru oamenii obişnuiţi intră în sfera normalului, pentru ea rămâne însă la stadiul de speranţă.
Este în totalitate dependentă de părinţii ei. Nu îşi poate folosi mâna stangă, nu poate merge fără sprijin iar vara, anotimpul atât de aşteptat de toţi, pentru ea este un coşmar.
“Pe timpul verii este groaznic. Pentru că am creierul acoperit doar cu o bucată de piele, căldura îmi pătrunde în interiorul craniului şi îmi provoacă arsuri. Simt dureri mari de cap şi ameţeli. Abia dacă pot ţine ochii deschişi”, spune Alexandra.
“Lagărul” Universitar
Pentru a se bucura de o viaţă normală Alexandra ar trebui să suporte o intervenţie de reconstrucţie de craniu. Se teme să mai meargă în spitalele româneşti, iar pentru a se reîntoarce la medicii care au salvat-o din ghearele morţii are nevoie de cel putin 15 mii de euro.
„Îmi este pur si simplu frică de spitalele româneşti.La Spitalul Universitar m-am simţit ca la Auschwitz. Am fost înfometată iar după a treia operaţie m-au lăsat o zi şi o noapte fără apă. Începusem să delirez pentru că imi era sete din cauza anesteziei”, a spus Alexandra.
Alexandra înainte de teribila boală
Părinţii Alexandrei au un venit lunar care nu depăşeste 2 200 de lei şi nu îşi pot permite intervenţia chirurgicală. „Când am ajuns în Turcia medicii m-au intrebat unde este bucata de craniu extirpată. Le-am spus că la Spitalul Universitar într-un borcan. Au rămas surprinşi şi mi-au explicat că ea ar fi trebuit implantată în abdomenul fetei sau deasupra genunchiului pentru a rămîne vie. Vreau să mă înţeleagă toată lumea ca a merge la clinica din Istanbul nu este un moft. Acolo sunt medicii care au salvat-o si numai ei ştiu ce trebuie făcut. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Este singurul meu copil, este viaţa mea şi aerul meu. Nu o mai pot lăsa pe mâna medicilor de aici. Fără ea nimic nu ar mai avea rost”, a spus Veronica Aron, mama Alexandrei.
Operaţia din Turcia ar putea costa chiar mai mult de 15 mii de euro, pentru că, în absenţa bucăţii de craniu extirpate, reconstrucţia este extrem de dificilă. Pentru o viaţă normală, Alexandra ar mai avea nevoie şi de exerciţii de recuperare pentru a-şi trata pareza spastică de care suferă acum din vina unui sistem medical bolnav . Împovăraţi de datorii, părinţii acesteia abia reuşesc însă să îi asigure fetei hrana sănătoasă de care are nevoie zi de zi
Cei care doresc să o ajute pe Alexandra o pot face depunând bani în conturile
Cont RON: RO43BRDE230SV25479242300
USD: RO35BRDE230SV25479402300
EUR: RO39BRDE230SV25479322300
deschise la BRD pe numele Aron Alexandra.
Se încarcă comentariile...
