Meşteşugul care le ajută pe bunici să-şi ţină nepoţii în facultate

Meşteşugul care le ajută pe bunici să-şi ţină nepoţii în facultate

Gela Drăghici spune că bănuţii pe care-i câştigă îi sunt de mare ajutor şi le poate oferi nepoţilor sprijin FOTO: Alina Mitran

În localitatea Cezieni din judeţul Olt zeci de femei, cele mai multe dintre ele în vârstă, nu au încetat niciodată să coasă ii, pe care le vând la preţuri din ce în ce mai mari în ultimii ani, de când tradiţionala cămaşă românească a câştigat inimi pe întreg mapamondul.

Ştiri pe aceeaşi temă

În satul în care zeci de femei, în special cele foarte în vârstă, cos neobosite ii după modele vechi, sau, la comandă, după modelul clienţilor, preţul celor mai apreciate cămăşi româneşti ţine mult de cât de bine negociezi. Cămăşile pentru copii, cu modele nu foarte elaborate, pleacă de pe la 150-200 lei, dar pot ajunge, costumaşele, şi la 800 lei, în timp ce iile cu modele vechi, respectând toate canoanele, pot ajunge şi la 2.000 lei, bani pe care-i plătesc fără să discute artiştii de muzică populară, în special.

Pentru femeile din Cezieni este o meserie care le rotunjeşte binişor pensiile mici, „de colectiv», şi le permite să-şi ajute familia. Printre comezi mai pun şi în lada de zestre câte o cămaşă cusută special pentru copii sau nepoţi, dar mai şi renunţă la cele pe care şi-au cusut povestea copilăriei amărâte.

Gela Drăghici este o femeie trecută de 70 de ani, care coase mult pentru clienţi (deşi în Cezieni multe femei cos, nu toate vând). Anul trecut a vândut peste 10 ii, anul acesta, şapte-opt, unele cu preţ bun, consideră femeia – 500 lei, în medie. Sărbătoarea Iilor, programată în jurul datei de 24 iunie, este ocazia ideală, an de an, pentru a prelua comenzi, iar tanti Gela şi-a scos la vânzare şi una dintre puţinele ii rămase din tinereţe. Avea 16 ani când a cusut-o şi povesteşte că, în acei ani, mai lua şi bătaie de la bunica, atunci când greşea. Spune că a fost un copil amărât, părăsită de mamă la 6 luni şi crescută de bunica din partea tatălui. „Punea lapte de vacă pe piept şi aşa sugeam, până când m-am făcut mai mărişoară şi când venea vaca de la câmp, spăla ţâţa şi sugeam direct de la vacă. Amărâtă, fără mamă...“, a povestit femeia.

Fiecare cămaşă cusută în acea perioadă are o poveste, dar,  „de ce să le mai ţîn, că, uite, acu’ iasă altele. Şi cosăm, şi s-adună... Am trei copii şi  cinci nepoţi. Le-am cusut la toţi, mai încales la ăştia de la Bucureşti, cămăşuţe, izmănuţe... (...) Acuma am o comandă de la o doamnă din Craiova. Un costumaş de copil e 8 milioane, cusătura e numai pe două fire. Când o termen, o pun pă Fan Curier. Am trimes la Bucureşti, astă-iarnă, trei. Or cu altiţă, or cu fire, mai încărcată...

Câte unii trimet modelul, alţii le-aleg de la noi. De la octombrie încoace am cusut două de fete, două de băieţi, patru, şase..., şapte, şi cu a după poartă – opt. De când am învăţat să cos, peste sută am făcut cred. 10 le-am vândut numa’ anul trecut“, a povestit femeia, mărturisind că a încercat să coasă cu lupă, nu s-a descurcat, aşa că şi-a cumpărat ochelari ieftini, din piaţă.

O bunică (centru) mândră tare că le-a cusut tuturor nepoatelor ii

„Pensie am şapte milioane. Dacă n-aş face asta.... Că copiii ăştia de-abia se descurcă, trebuie să ţie şi ei copiii la facultate... Înainte mai aveam vacă, mai aveam cal, da’ acu’ nu mai poate omu’ mieu, are cataractă, cu ochiu drept nu mai vede dăloc, şi am vândut tot“, şi-a povestit femeia, în câteva fraze, întreaga viaţă.

Femeia care a dat şi cu 2.000 lei o ie

Nu mult mai departe, o altă vecină de asemenea coase la comandă. Vinde iile cu preţuri foarte bune. „Eeee, coase de copil, la 16 ani am luat-o eu! Vine lumea în poartă şi ţi-e şi ruşine să-i spui nu, iei comanda, ce să-i faci! A învăţat de mică, da’ e migăleală, e muncă multă, nu e plătite, încă, pentru cât se munceşte“, apreciază soţul femeii care a intrat cu o clientă în curte, să-i mai prezinte ce are de vânzare.

„Cos şi acum, dar n-am vândut niciodată, le-am făcut la copii şi la nepoţi“, ne-a spus tanti Victoria

Clienţii care vin de ani buni deja ştiu cine vinde în sat şi cine doar se mândreşte, de Drăgaică, arătându-şi cămăşile cusute în ultimii ani sau moştenite.

 

citeste totul despre: