Înapoi în bănci la toamnă, scenariu imposibil. Profesor: „Când dintr-o clasă intră doar un elev online, ce faci?“

Înapoi în bănci la toamnă, scenariu imposibil. Profesor: „Când dintr-o clasă intră doar un elev online, ce faci?“

Deşi profesorii, elevii şi părinţii îşi doresc să se întoarcă la şcoală, semnalele venite de la minister înclină spre continuarea învăţământului online FOTO: arhiva

Directorii şcolilor caută, la solicitarea inspectoratelor şcolare, soluţia optimă pentru noul an şcolar. Deşi profesorii şi părinţii deopotrivă îşi doresc şcoala faţă în faţă, din ce în ce mai multe semnale vin că învăţământul va continua, în mare măsură, în mediul online - cu toate problemele care decurg de aici.

Ştiri pe aceeaşi temă

De două săptămâni, directorii şcolilor lucrează pe cele trei scenarii puse în faţa lor de către reprezentanţii inspectoratelor şcolare. 

Trebuie să decidă care dintre soluţii se aplică cel mai bine şcolii pe care o conduc: şcoala în sistem clasic, şcoala online sau sistemul mixt - în care elevii vor ajunge la şcoală pe rând, pentru a se respecta condiţia de distanţă unul faţă de celălalt.

Asta în condiţiile în care, de la ieşirea din starea de urgenţă, tinerii se întâlnesc frecvent, fără grija distanţării, şi o vor face cu siguranţă şi pe drumul către sau de la şcoală. 

Directorii trebuie, însă, să-şi asume că vor reuşi să ofere tuturor elevilor aceeaşi şansă la educaţie, indiferent că provin din clase cu peste 40 de elevi sau din săli de clase în care învaţă simultan elevi de a II-a, a III-a şi a IV-a.

„Nu am mai predat simultan, am făcut orele aşa cum trebuie“

Dacă părinţii îşi doresc, cei mai mulţi, redeschiderea şcolilor, mai ales după experienţa stării de urgenţă, profesorii gândesc din două perspective. Sunt, pe de o parte, cei care s-au luptat să-şi aducă elevii în faţa ecranelor, iar pe de alta sunt, mulţi dintre ei, părinţi. 

Aurel Dascălu predă Română şi Matematică în două şcoli din mediul rural. Sunt şcoli cu efectiv de elevi în continuă scădere, în care se predă şi la trei clase simultan, chiar dacă nu este cazul disciplinelor mai sus amintite. Varianta predării online ar fi, într-o oarecare măsură, chiar mai fericită pentru elevii săi, pentru că ar aloca fiecărei clase timpul cuvenit. Doar că nu e de ajuns să-ţi doreşti să predai şi, eventual, să investeşti tu, ca profesor, pentru un anumit standard. Copiii te urmăresc, cei care o pot face  - nu cei care nu „pierd semnalul“ de pe telefoanele mobile.

„Eu, sincer, aş prefera să fiu cu copiii la şcoală, dar în acelaşi timp, m-am gândit, dacă pe mine mă blochează şcolile în care învaţă copiii mei, ce mă fac?! Sunt şi părinte în acelaşi timp. Ce mă fac?

Eu am posibilitatea să predau de acasă, eu am făcut mai multe ore de acasă decât la şcoală. Nu am mai predat simultan, am făcut toate orele aşa cum trebuie, dar nu pot să evaluez. Am făcut orele ca la şcoală, predau la tablă, dar copilul nu pot să-l evaluez şi nu pot să-i scot la tablă. La ora de matematică, jumătate de oră copiii erau la tablă încontinuu. (...)

Prof. Dascălu predă din faţa laptop-ului cât mai aproape de sistemul folosit în clasă FOTO: arhiva personală Aurel Dascălu 

Problema este că nu se loghează copiii. Eu pot să-mi duc ora la un nivel de calitate acceptabil pe online, dar dacă nu se conectează nimeni, sau se conectează un elev din 10, sau din 6... Nu poţi să ceri la nimeni mai mult. Dacă îmi spune: n-am semnal, n-am semnal...

Nu mă mai înţelegeam cu el, copilul îmi spune – nu vă mai aud, nu vă mai... Şi îl vedeam că mai ieşea, se reconecta. 

Când dintr-o clasă de nouă elevi îţi intră online unul sau niciunul, ce să faci?! Eu trebuie să predau, eu predau. La sfârşit, tot ce am lucrat la tablă fac poze şi trimit pe grup, sau pe platformă. Dar la şcoală, în afară de mine şi de Engleză, la una dintre şcoli, n-a mai făcut nimeni lecţii interactive“, arată dascălul. 

„Anul ăsta pur şi simplu a fost pomană

Profesorul Dascălu recunoaşte că ce s-a întâmplat în semestrul al II-lea al anului şcolar încheiat a fost, elegant spus, un compromis.

„Anul ăsta pur şi simplu a fost o pomană. Nu puteai să laşi corigenţi, chiar dacă nu ăsta era, evident, scopul în sine. Dar sunt elevi care n-au făcut o oră şi nu puteai să-i laşi corigenţi, pur şi simplu. Tot trebuia să ai o sesiune pentru el.

Eu îi las fişele la magazin şi trece mama lui şi le ia, adică poveşti din astea. Păi, stai puţin, că eu nu mă înţelegeam cu copilul tău când era la şcoală, şi acuma i le dai tu ca să le rezolve el şi să vedem dacă ştie sau nu ceva?! E foarte greu de lucrat, la ţară mediul a scăzut foarte-foarte mult, e spre dezastru, aşa, dar ăştia sunt copiii, îi creşti cât poţi de mult, dar trebuie să ai concursul copiilor, al părinţilor“, mai spune profesorul.

Pe de altă parte, tocmai pandemia, care a adus cu ea condiţia distanţării sociale, ar putea fi soluţia pentru copiii din satele mici, condamnaţi altfel la învăţământul simultan. Cu cel mult 7-8 elevi la clasă s-ar putea lucra mult mai bine, cu rezultate bune pentru elevi, pentru fiecare clasă s-ar acorda timpul necesar...

Nu ne vor accepta, apar ore, ar fi nebunie mare, pentru toţi profesorii ar fi o fericire, vă daţi seama, dar e imposibil. Nu vor accepta inspectoratele“, e de părere profesorul.

Pe de altă parte, cei care cred că învăţământul online va fi posibil peste tot se înşeală, susţine acelaşi profesor.

„La a VIII-a mă uitam la ecrane goale. Erau acolo, dar dădeau ecran negru, nu-i vedeai. Le-am spus – hai să predau şi eu aşa – şi am dat ecran negru. Cum e? 

Din punctul meu de vedere, toată lumea ar trebui să fie pe laptop, să se vadă în condiţii decente. Online se poate funcţiona foarte bine, dar toţi elevii să aibă tot ce trebuie. Şi cu o perioadă, obligatoriu, de evaluare faţă în faţă, adică mergem o lună în online, dar apoi trebuie să ne întâlnim“, a mai spus profesorul.

„Să ai ore în două schimburi e o nebunie, sincer“

Şcolile mari au probleme şi mai mari. E greu să împarţi clasele care ajung, unele, şi la 38 elevi în grupe astfel încât să fie respectată condiţia de distanţare socială. Cu toate acestea, profesorii îşi doresc cel mai mult să-i aibă pe elevi în faţa lor în realitate.

„Îşi dau seama că totuşi e distanţa prea mare între noi în online. Aş înţelege într-o localitate izolată, unde nu pot să se deplaseze. Dar în condiţiile în care poţi să te deplasezi şi creezi nişte codiţii minime acolo, e cea mai bună varianta clasică. Sunt cei care au venit să se-nscrie la clasa a IX-a, care vor să se-ntâlnească. Şi dorinţa aceea să te vezi om cu om, te saturi de calculator. Parcă nu e comunicarea aia directă. Unii sunt capabili să facă şi lucrul ăsta, dar nu toţi. Eu zic că ne vor lăsa să decidem“, a declarat directoarea Colegiului Naţional „Radu Greceanu“ Slatina, prof. Geanina Pîrvu.

Rămâne însă de rezolvat problema spaţiului. „Sunt clase în anumite şcoli cu 6--10-15 copii, nomal că ei  pot să facă. Eu pun problema mea, unde am minim 23, maxim 38. Ce fac cu majoritatea de 25-28 la clasă? În principiu, poţi să pui 12-13, câte unul în bancă. Nu ştiu dacă are cineva spaţiu să facă la 4 metri între ei, nici la 10 în clasă. Ideea unui orar de genul ăsta, să ai ore în două schimburi, e o nebunie, sincer“, a mai spus directoarea Pîrvu, menţionând că se va studia inclusiv o variantă în care jumătate din efectivul clasei să fie prezenţi fizic, iar ceilalţi elevi în faţa calculatoarelor vor fi alternativ.

„Ideea e dacă ai putea să predai la jumătate online, în timp ce îi ai pe ceilalţi în clasă. Asta-i singura mea soluţie, soluţia ideală în condiţiile în care nu poţi să-i aduci pe toţi a aşcoală. Sau cu o jumătate de oră la clasă şi o jumătte de oră în online“, a mai spus Pîrvu. 

Chiar şi pentru varianta care s-ar apropia cel mai mult de formula clasică de predare rămâne încă să fie testată soluţia tehnică. Deocamdată la nivelul şcolii nu există toate cele 40 de laptop-uri necesare pentru fiecare clasă, dar ar putea fi achiziţionate. Nu se ştie nici dacă vor putea fi conectate în acelaşi timp la internet, astfel încât calitatea transmisiunii pentru elevii de acasă să fie cea optimă.

„La cursuri e fiecare cum vrea şi poate“

Pe de altă parte, profesorii care vor fi obligaţi să predea online nu au toţi deprinderile şi cunoştinţele necesare. Cu toate acestea, nu a fost o preocupare extraordinară a diriguitorilor sistemului de învăţământ pentru a se asigura că şcoala online va fi, din toamnă, altceva decât a fost atunci când pandemia ne-a luat pe nepregătite.

„E greu acolo unde profesorii nu au pus mâna pe un calculator. Convocaţi nu au fost de nimeni, la cursuri e fiecare cum vrea şi poate“, a mai spus prof. Geanina Pîrvu, care este şi formator şi le-a predat colegilor profesori de la gimnaziu în perioada 15 iunie – 30 iulie.

„Ministerul vrea să elimine din numărul de profesori“

Deşi sigur nu este, la această dată, nimic, la urechile profesorilor au ajuns şi altfel de scenarii. Toate susţin mai degrabă cursurile în mediul online, nu ceea ce-şi doresc cu adevărat profesorii şi părinţii.

Felicia Alexandru este profesor de Limba Română, o disciplină de examen. Predă la Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ Slatina, unul de top din Olt, şi spune că varianta şcolii online ar trebui exclusă pentru elevii care urmează să dea examene.

„Clasele I-IV să fie la şcoală, nu poţi să faci cu cei mici acasă, în faţa calculatorului, clasele a V-a neapărat la şcoală pentru că trebuie să-şi cunoască profesorii, e ceva nou, clasele a VIII-a şi a XII-a la şcoală, pentru că au examene. Neapărat la şcoală pentru acele obiecte care sunt discipline de examen“, susţine profesoara.

Pe de altă parte, toţi profesorii sunt conştienţi că în orice moment se poate pune problema revenirii la predarea online. Şi nu sunt pregătiţi, sau foarte puţini sunt, strict cei interesaţi să caute cursuri potrivite.

„Nu toată lumea a făcut orele online aşa cum scrie la carte. Au fost profesori care au folosit Google Classroom, în 5 minute maximum au încărcat lecţia respectivă şi apoi... Şi apoi. Au urmărit sau nu progresul copiilor, le-au corectat sau nu temele... Unii pur şi simplu au încărcat şi atât, şi ca să încarci o lecţie pe Google Classrooom îţi ia câteva minute. (...)  

Oricum, tendinţa ministerului este să facă online, clar, deşi şcoala aia rămâne singură şi trebuie să plătească gaze, să plătească căldură, lumină, în condiţiile în care nu sunt mulţi consumatori acolo. Şi poate vor da câte o tabletă, ici-colo, în mediul rural. 

Şi eu a trebuit să-mi iau un laptop, şi ca să-ţi iei un laptop cât de cât bun este o investiţie. Îmi plătesc abonamentul la Zoom eu, ca să pot să stau cu elevii 2 ore, 3 ore, 4 ore. Gratuit îţi dă doar 40 de minute, şi atunci a fost nevoie să fac asta ca să am nelimitat. 

Unele discipline chiar se pretează pentru Google Classroom, sunt anumite materii care pot merge în online. Dar pentru un copil care se pregăteşte pentru examen, să faci cursuri cu un profesor care nu ştie să folosească whiteboard-ul,  tabla pe care o oferă Zoom-ul... 

Clar, trebuie făcute cursuri cu aceşti profesori. Şi la cursurile astea nu se înghesuie nimeni. A fost un curs de la Casa Corpului Didactic  şi ne-am înscris vreo 40 de profesori, e gratuit. Pentru toţi profesorii care au binevoit să se înscrie“, a mai spus prof. Alexandru, care dă, în schimb, exemplul Republicii Moldova, unde lucrurile sunt avansate. 

A descoperit la colegii de acolo cursuri şi platforme educaţionale absolut extraordinare şi a şi urmat câteva, tot în ideea de a-şi ajuta, indiferent de formula care se adoptă, cât mai mult elevii.

„Ministerul mai vrea şi altă nebunie, pe care chiar o consider ieşită din comun, să nu spun altfel. Vrea să elimine din numărul de profesori, să înregistreze lecţii pe care să le distribuie prin teleşcoală. De unde ştiu eu ca profesor că acel copil copil chiar stă în faţa televizorului şi urmăreşte la televizor lecţiile alea? Cum am eu controlul asupra copiilor?! 

Şi atunci chiar o să devină o generaţie de analfabeţi, pentru că acel copil nu se va trezi să stea în faţa televizorului. Se va trezi la 14,00 – la 15,00, poate îşi va lua lecţiile de la colegi mai conştiincioşi... Lecţiile se vor găsi pe net, e adevărat. Dar copilul ăla nu mai este controlat. Eu 4 ore trebuie să fiu la şcoală. Nu mai e ideea de a fi integrat într-un sistem. Oricum ar fi, şcoala tradiţională oferea un suport şi emoţional şi educaţional“, a mai spus prof. Felicia Alexandru.

CITIŢI ŞI: 

INTERVIU Marian Staş, expert în educaţie. De ce elevii germani se bat pe şcolile profesionale, iar ai noştri fug de ele

Întârzieri nepermise ale ministerului Educaţiei

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările