FOTO Cum s-a transformat un sat aproape mort într-o destinaţie turistică. „Iniţial ne spun că nu vor rezista fără televizor. Apoi le place“

FOTO Cum s-a transformat un sat aproape mort într-o destinaţie turistică. „Iniţial ne spun că nu vor rezista fără televizor. Apoi le place“

Lucreţia Grenner ne arată cartea în care sunt povestite istoriile fiecărei case din satul Veseud, scrisă în limba germană

Veseud sau Zied, din germană, este o mică localitate săsească, amplasată pe Podişul Hârtibaciului, despre care se spune că a fost cu mulţi ani în urmă, datorită saşilor, un motor de dezvoltare în zonă.

Ştiri pe aceeaşi temă

După 1989 a început însă să se năruie totul, iar oamenii din micul cătun au ajuns la o subzistenţă constantă, ocupându-se în mare parte de agricultură şi creşterea animalelor.
 
Autorităţile recunosc acum că Veseud se transformă, dintr-un sat mort, într-o resursă strategică. Cum a devenit un sat aproape abandonat o destinaţie turistică? Răspunsul stă în dezvoltarea turismului şi în existenţa unei comunităţi puternice de saşi, care se reîntorc la casele lor.
 
 
La Veseud se poate ajunge fie de pe DN 1, prin Săsăuş, fie de pe drumul judeţean care leagă Sibiul de Veseud, prin Cornăţel, Marpod şi Chirpăr. Noi am ales a doua variantă. Infrastructura nu pare promiţătoare pentru un potenţial turist atunci când intri în comuna Chirpăr, din care face parte satul Veseud – drumul este îngust, spart de gropi şi puţin marcat. La intrarea în localitate case săseşti stau să se prăbuşească, doborâte de timp. Se mai pot observa rămăşiţe de tencuială colorată, spălăcită de timp. Altele, printr-un contrast puternic, sunt restaurate, colorate viu şi transmit viaţă. 
 
 
Ajungem la Veseud11, o pensiune agroturistică despre care şi Direcţia Judeţeană de Cultură recunoştea recent într-un raport că a transformat satul dintr-o ruină într-o destinaţie turistică. O singură investiţie se pare că a fost suficientă ca satul să prindă viaţă, iar exemplul acesteia este servit şi pentru alte localităţi cu potenţial turistic care se sufocă în sărăcie, dar unde e extrem de necesar ca patrimoniul cultural să fie protejat.
 
 

Investiţie privată

Uiţi tot ce ai văzut până la Veseud imediat ce intri în curtea pensiunii. O lume se schimbă cu alta – ne bucură privirea o curte verde, foarte bine îngrijită, umbrită de pomi cu fructe, câteva căsuţe cochete care nu erau decât nişte grajduri şi o terasă largă, amenajată cu bun gust care dă spre pădure şi care nu mai aminteşte nimic de şura care a fost odată. Nu e colţ lăsat neîngrijit.
 
 
Lucreţia Grenner, administrator la pensiune, ne povesteşte istoria casei – este o veritabilă construcţie săsească. Stăpânii acesteia au fost Michael şi Maria Theiss, ambii saşi. Casa este, se pare, din anul 1893, însă s-a păstrat şi o grindă pe care este indicat anul 1790. Urcăm pe scări în prima dintre case. În dreapta e podul casei, unde pe vremuri se afuma slănina în mod natural. Podul s-a transformat într-un cochet dormitor cu pat dublu. Hornul care vine de la cuptorul cu lemne a fost păstrat şi se integrează perfect în designul actual. În dormitor încă mai miroase uşor a fum, dar cei care vin aici nu sunt deranjaţi, deoarece îşi doresc ca totul să fi fost păstrat cât mai autentic.
 
„S-au păstrat până şi preşurile. Geamurile, uşile şi clanţele le vedeţi exact cum au fost. S-a păstrat tot ce s-a găsit în această căsuţă”, explică Lucreţia Grenner. 
 
 
Din cămara unde proprietarii îşi ţineau proviziile, a fost amenajată baia. În cămara unde era ţinută zestrea se află un alt dormitor, dotat cu pat dublu şi unul pentru copii. Deşi sunt dotate cu internet, niciuna din camere nu au televizoare.
 
„Îi întreb – nu-i aşa că aveţi acasă câte un televizor în dormitor, sufragerie şi bucătărie? De ce vă mai trebuie televizor aici? Aici trebuie să comunicaţi unii cu alţii”, ne spune Grenner şi, fără glumă, sunt soţi care recunosc că nu şi-au mai vorbit de ani buni atât de multe lucruri, stând aici câteva zile. „Iniţial ne spun direct că nu vor rezista mai mult de 3 zile. Apoi stau şi 5, şi 6 şi le place că reuşesc să se descopere”. 
 
Lucreţia Grenner
 
Grajdurile au fost transformate şi ele în apartamente, iar coteţele de porc au blocuri sanitare pentru şură, adică pentru fosta şură care este acum un restaurant cu o terasă generoasă ce dă spre pădure. 
 
A fost păstrat până şi un senzor de umiditate natural – este vorba despre o crenguţă de alun, pe care sunt indicate posibilele condiţii meteorologice pe care le prevesteşte nivelul la care coboară sau urcă ramurile. „Dacă este ploaie crenguţele se ridică şi când e soare sunt la maxim coborâte”, ne explică îngrijitorii casei.

Casa, înainte de restaurare
 
Toate investiţiile se ridică la câteva sute de mii de euro şi vin din partea a doi saşi, care au participat la o întrunire a comunităţii saşilor din anul 2014. În câteva zile au decis că vor să investească într-o căsuţă de vacanţă şi numai în 10 luni totul era gata.
 
 
„Saşii revin acasă şi sunt foarte uniţi. Au organizat o întâlnire în 2014 – au copt în cuptor, s-au îmbrăcat în straiele lor populare, a fost foarte frumos. Atunci doi fraţi - Kurt şi Verner Schuster au cumpărat această casă pentru vacanţă care s-a transformat în cele din urmă în una de oaspeţi. S-au făcut investiţii şi la o altă casă similară, care conţinea grajduri şi o şură şi primim oaspeţi şi acolo”, explică Lucreţia Grenner. Tot în 2014 saşii din localitate au făcut o asociaţie, unde adună bani pentru restaurarea bisericii evanghelice şi a şcolii săseşti – au reuşit să schimbe podul şi geamurile, iar ulterior vor lucra la faţadă. „Satul se dezvoltă datorită lor, că sunt foarte uniţi şi le pasă de istoria lor. Mulţi au revenit şi au grijă de casele de aici”, mai spune ea.

 
 
Pentru o noapte de cazare turiştii care aleg să vină la Veseud plătesc 50 de euro pentru un apartament cu două nivele. Suplimentar se poate plăti pentru micul dejun, prânz şi cină, care sunt gătite din produse locale. Pentru apartamentul cu trei dormitoare se plăteşte 100 de euro pentru o noapte. Aici aleg să vină sute de turişti anual, atât din România, cât şi din alte state europene. 
 
Din raportul Direcţiei judeţene de cultură:
 
Localitatea Veseud, comuna Chirpăr, judeţul Sibiu reprezintă o comunitate care însumează sub 300 de numere administrative. Localitatea mediavală a fot atestată documentar pentru prima dată în anul 1337 fiind în legătură cu preotul Jacobus de Wozzodya. (...) Un sat renumit pentru vigoarea gospodăriilor şi hărnicia locuitorilor, a sărăcit după 1989, iar prin plecarea saşilor aprope s-a prăbuşit. Aspectul de ruină al localităţii şi pauperizarea comunităţii a înscris Veseudul în rândul îngroşat al localităţilor în destructurare din Podişul Hârtibaciului, economia fiind redusă la stadiul agro-pastoral de subzistenţă. Şi acum să vobim de bine: începând primii ani ai deceniului doi al acestui secol, s-a întâmplat, spunem noi, „minunea” :
 
Veseudul este un minunat exemplu de revitalizare a unei localităţi prin bunele practici în restaurarea patrimoniului cultural, datorate efortului comun public-privat şi implicarea întregii comunităţi în reconstruirea integrităţii civice, cu rezultate reale resimţite în economie. Lucrul este cu adevărat lăudabil, demonstrând că domeniul culturii merită să ocupe un loc mai important în orice program de guvernare, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.
citeste totul despre: