Fresca unicat de la Mănăstirea Govora: „Maica Domnului cu aripi de vultur şi Sfântul Acoperământ” | FOTO VIDEO
0
O reprezentare mai rară în iconografie o înfăţişează pe Maica Domnului cu aripi de vultur, cea mai cunoscută imagine de acest gen din ţara noastră fiind cea de la Mănăstirea Govora.
Cea mai cunoscută icoană / frescă a Acoperământului Maicii Domnului - cea înaripată - aparţine uneia dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească - Mănăstirea Govora, din judeţul Vâlcea.
Întâlnim însă înfăţişări ale Maicii Domnului înaripată şi în alte lăcaşuri de cult vechi, dar şi noi. Dintre cele vechi am aminti Mănăstirea Sinaia şi Mănăstirea Lainici, ambele însă sunt construite după Mănăstirea Govora. Icoana de la Lainici este mai mică în dimensiuni, iar cea de la Sinaia a suferit mult din cauza trecerii timpului.
GALERIE FOTO CU FRESCA MAICII DOMNULUI CU ARIPI DE LA MĂNĂSTIREA GOVORA
Nu doar în România regăsim această reprezentare, ci şi în Rusia, spre exemplu, Icoana Maicii Domnului Azov.
Nici în Vâlcea, nu este singura icoană veche de acest gen. Ea se mai regăseşte şi într-o biserică din Pârâienii de Mijloc - comuna Livezi, judeţul Vâlcea.
Cu toate acestea, potrivit stareţei Heruvima Covaci, dar şi a maicii – ghid Taisia Ţărmure, icoana „Maica Domnului cu aripi” de la Govora ar fi unică în ţară dar şi în lume.
Specialiştii susţin că reprezentarea de la Govora a Acoperământului Maicii Domnului este considerată ca fiind cea mai frumoasă din întreaga pictură bisericească românească.
Povestea frescăi unice de la Mănăstirea Govora Vâlcea spusă de Maica Taisia - „Maica Domnului cu aripi” (Sursa: Doar România)
În locul Judecăţii de Apoi, Maica Domnului
Pictura bisericii a fost executată în frescă, între 1710 - 1712, de către zugravii Şcolii brâncoveneşti de la Horezu (Hurezi). Chiar deasupra uşii de la intrarea în biserică, în locul scenei cu Judecata de Apoi apare însă Maica Domnului încoronată care poartă aripi de vultur. Nimeni nu ştie ce anume i-a determinat pe zugravi să-i adauge Fecioarei aripi, dar şi Sfântul Acoperământ. Ca o paranteză şi icoana din Livezi - Vâlcea aparţine tot Şcolii brâncoveneşti.
Pridvorul Mănăstirii Govora, executat de preotul Ştefan, include caracteristici ale picturii brâncoveneşti, dar şi structuri iconografice cu caracter singular. Deşi anumite imagini, parabolele lucrătorilor şi bunul samarinean şi textele de pe filacterele profeţilor, duc spre momentul Judecăţii de Apoi, aceasta în mod paradoxal lipseşte. În locul său apare o reprezentare a Acoperământului, în care Maica Domnului poartă aripi şi este încoronată.
„Maica Domnului cu aripi şi cu Sfântul Acoperământ este o scenă unicat, în ţară şi am putea spune şi din lume, care atrage, an de an, foarte mulţi credincioşi. Din câte ştim noi este prima reprezentare la aşa frumuseţe şi măreţie de acest gen. Istoricii spuneau, în perioada interbelică, că este una dintre cele mai valoroase picturi care s-a păstrat din anii 1700. Cei care au realizat această icoană au avut cu siguranţă cunoştinţe vaste din Sfânta Scriptură şi credinţă în Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut realiza o pictură de o asemenea valoare. Sub acoperământ se află clerul - reprezentat prin ierarhi şi poporul - prin domnitori, cu toţii reprezentând de fapt biserica. Inscripţia ne spune: aripile marelui vultur şi sub acoperământul tău, Maica Domnului”, explică stareţa Heruvima Covaci.
Ceea ce se scrie în literatura creştin-ortodoxă sau ceea ce se pictează, mai spune maica - stareţă, are două izvoare: Sfânta Scriptură şi sfânta tradiţie: „Despre aripile marelui vultur scrie Ioan Evanghelistul la Apocalipsă, capitolul 12, este singurul loc unde sunt amintite aripile Maicii Domnului. Ioan Evanghelistul spune că Maicii Domnului i se dau aripile de vultur, ia pruncul şi zboară din faţa balaurului în pustie, pentru un timp. Deci, Maica Domnului este ocrotitoarea pruncului care nu este altcineva decât Domnul Nostru, Isus Hristos”. Prin extensie, Maica Domnului devine astfel ocrotitoarea tuturor celor care cred în Isus, mai spune aceeaşi sursă.
„Cu aripi şi cu Sfântul Acoperământ, prima dată pictată în fresca Mănăstirii Govora”
Legat de acoperământ este amintit secolul al X-lea când în Biserica din Vlaherne a apărut în timpul slujbei Maica Domnului acoperind pe toţi cei care se aflau în lăcaşul de cult.
„Am primit o ilustrată de la Roma unde Maica Domnului era pictată, prin secolul al XV-lea, cu Sfântul Acoperământ. Dar şi cu aripi şi cu Sfântul Acoperământ este pentru prima dată pictată în fresca Mănăstirii Govora, mai târziu, în perioada Sfântului Constantin Bâncoveanu”, mai spune maica - stareţă.
Informaţii despre Acoperământul Maicii Domnului au apărut în secolul al XVII-lea la periferia Constantinopolului, dar pictorii de la Şcoala Brâncovenească de la Horezu au fost cei care au preluat motivul în pictura religioasă, afirmă cele stareţa Heuvima Covaci.
„Afară (în pridvorul bisericii - n.r.), putem observa o pictură unicat, Maica Domnului cu aripi. Maica Domnului apare şi cu Sfântul Acoperământ şi cu aripi ca de vultur. Ea apără ierarhia bisericească, pe toţi credincioşii, până la cei încoronaţi. Dar pentru că Maica Domnului are aripi ca de vultur are semnificaţia că ea nu doar ne acoperă, ci ocroteşte şi ajută pe toţi cei care îi cer ajutorul şi ne înalţă la cer şi face legături între cele două biserici. Biserica luptătoare fiind noi cei de pe pământ şi biserica triumfătoare fiind îngerii din cer”, explică şi ghidul Mănăstirii Govora, maica Taisia, tuturor celor care calcă pragul sfântului lăcaş de cult.
Inspirată din „Apocalipsa” Sfintei Scripturi
Detalii despre icoana de la Govora regăsim şi într-o explicaţie a preotului profesor universitar doctor Vasile Gordon, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, despre diferenţa dintre reprezentarea clasică - cea în care Fecioara Maria întinde vălul (maforionul) asupra credincioşilor - şi cea înaripată: „Merită să ştim că una dintre cele mai impresionante imagini ale Maicii Domnului, în slujirea ei de ocrotitoare a drept-credincioşilor creştini, o găsim la Mănăstirea Govora din judeţul Vâlcea. Icoana se numeşte „Maica Domnului cu aripi” şi se află deasupra uşii de la intrarea în sfântul lăcaş, pictată aproximativ între anii 1700 - 1711 de zugravii Şcolii brâncoveneşti de la Horezu. Imaginea o înfăţişează pe Maica Domnului având pe cap coroană împărătească, îmbrăcată în veşminte împărăteşti, cu aripi larg deschise, iar sub ele o mantie mare întinsă deasupra poporului, reprezentat prin ierarhi, preoţi, domnitorul cu doamna ţării, boieri, oameni de rând… Această compoziţie pare a fi inspirată din capitolul al 12-lea al Apocalipsei, cu deosebire din versetele 1 şi 14: „Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele… / Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie…”
Primul cod de legi în limba română
Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Govora din Vâlcea este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească, databilă (după manuscrise) încă de la constituirea statului feudal. Îşi datorează existenţa celor trei mari ctitori ai săi: domnitorul Radu cel Mare (1492), domnitorul Matei Basarab (1636) şi domnitorul Constantin Brâncoveanu.
Potrivit însă pisaniei (inscripţiei sculptată în piatră deasupra uşii principale la intrarea în biserică), sfântul lăcaş ar fi mult mai vechi. Domnitorul Radu cel Mare recunoştea: „Eu găsesc biserică şi mănăstire lăsată în părăsire de moşii şi strămoşii noştri şi din bun gând al meu o dreg”. În sprijinul cuvintelor sale vine şi clopotul din muzeu datat din timpul lui Vlad Ţepeş, dar şi multe documente care fac referire la alte acte ale vremurilor care din păcate nu s-au păstrat.
În timpul lui Matei Basarab, mănăstire ajunge unul din principalele centre de cultură ale acelor vremuri. În 1637, aici a funcţionat a doua tipografie cunoscută din Ţara Românească. Prima lucrare tipărită în limba română a văzut lumina tiparului la Mănăstirea Govora, în 1640, sub denumirea „Pravila bisericească”, cunoscută astăzi drept „Pravila de la Govora” - primul cod de legi bisericeşti şi civile din Ţara Românească. O lucrare scrisă în română dar cu alfabet chirilic, tradusă din slavonă de călugărul Moxalie - Mihail Moxa. Aceasta cuprinde pedepse pentru încălcarea tradiţiei, obiceiurilor şi datinilor, dar şi a legilor creştineşti. A apărut în două ediţii, una pentru Ţara Românească, semnată de Teofil, mitropolitul Ţării Româneşti, şi una pentru Transilvania, semnată de Ghenadie, mitropolitul. Din aceasta s-au mai păstrat astăzi doar şapte exemplare: la Biblioteca Naţională din Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară de la Iaşi, Muzeul Naţional de Istorie al României, Muzeul din Ploieşti, Muzeul oraşului Lipova - Arad, şi la Mănăstirile Secu -Neamţ şi Brebu - Prahova. Însă nici una la Mănăstirea Govora.
Din 1959, lăcaşul este transformat într-o mănăstire de maici, odată cu aducerea a 21 de călugăriţe de la Mănăstirea Bistriţa - Vâlcea.
Monumentul arhitectonic medieval de o rară frumuseţe se află la doar 18 kilometri de municipiul Râmnicu Vâlcea şi şase kilometri de staţiunea Băile Govora, la poalele dealului Coşul Mare de pe raza comunei Mihăeşti. Complexul Mănăstirii Govora a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din anul 2015, având codul de clasificare VL-II-a-A-09904.
Vă mai recomandăm şi:
Gigi Becali, pus la colţ de biserică: nu are dreptul să interzică accesul femeilor în mănăstire FOTO
Se încarcă comentariile...
