FOTO Suedezii vor să producă energie din deșeuri la Ploiești. Modelul suedez vs. modelul românesc

Compania suedeză Usitall, specializată în construcția și operarea centralelor de ultimă generație pentru transformarea deșeurilor în energie, este interesată de o investiție de până la 200 de milioane de euro pentru realizarea unei astfel de unități în Ploiești

Încălzirea și deșeurile sunt două probleme majore ale României și, la scară mică, și ale Ploieștiului. O dată pentru că prețurile pentru termoficare sunt în creștere, de la an la an, iar presiunea asupra municipalităților de a finanța și de a subvenționa sistemul este constantă. În al doilea rând, pentru că țara se sufocă sub gunoaie. 99% dintre deșeurile produse în România sunt depozitate în gropi neconforme. Ploieștiul este un „model" în domeniu. În 2012, la cinci ani de la intrarea în UE, în Prahova nu există nici un depozit ecologic care să îndeplinească cerințele minimale stabilite de Uniune și chiar de legislația românească.

Două probleme, o soluție

Cele două probleme - încălzirea și deșeurile - sunt rezolvate de suedezi la costuri minime și cu grijă pentru mediu după ce au întors persectiva. Nu au mai văzut în gunoaie o problemă ci un „bun" care aduce profit și, mai nou, o idee care poate fi exportată și în alte state.

Așa au ajuns suedezii de la Usitall să prospecteze piața și să devină interesați de investiții în producerea de energie regenerabilă din valorificarea deșeurilor municipale în Ploiești, în București, Galați, Oradea sau Timișoara.

Compania își are originea în orașul Linkoping, al cincilea ca mărime în Suedia. Plasat în sudul țării, are 120.000 de locuitori, doar jumătate cât Ploieștiul, și este un model de poveste de succes în domeniul energiilor regenerabile. Societatea din care s-a desprins Usitall, Tekniska Verken, a luat ființă în urmă cu 50 de ani din inițiativa municipalității din Linkoping.

Într-o jumătate de secol, Tekniska Verken, compania primăriei locale, a ajuns la o cifră de afaceri anuală de 600 de milioane de euro și 1.000 de angajați în 2010, iar Usitall a fost creată pentru a „vinde" experiența suedezilor către state din Europa Centrală și de Est.

Cum se transformă gunoaiele în căldură la Linkoping

În 1954, municipalitatea din Linkoping și-a pus problema folosirii energiei degajată de gunoaie pentru generarea de căldură și electricitate, în completare cu încălzirea pe bază de petrol, lemn și cărbune. De asemenea, la mijlocul anilor '70, autoritățile și-au pus problema independenței de petrol, iar soluția a fost accentul pe deșeuri, inversând proporția altor combustibili folosiți pentru încălzire.

În 1958, primăria din Linkoping  a construit  primul incinerator de deșeuri din oraș, urmat de trei centrale de co-generare, construite între 1964 și 2005, investiții care s-au concentrat pe tehnologii performante și reducerea emisiilor poluante.

Iar lupta a fost câștigată. Din 1985 și până în 2010, emisiile de dioxine au scăzut cu 99,1%, cele de mercur cu 98,7%, iar cele de dioxid de sulf cu 95,5%.

Toate cele trei centrale sunt funcționale și tratează, anual, în Linkoping, 700.000 de tone de deșeuri, din care se asigură 90% din încălzirea orașului, în timpul lunilor reci, și aer condiționat, în timpul verii.

Prețul pentru căldura livrată populației este cel mai mic din toate sursele posibile în Suedia - costul rezonabil pentru populație a scutit primăria din Linkoping de acordarea subvențiilor la încălzire - și la jumătate din prețul energiei termice produse în România.

Tot din deșeuri, incineratoarele din Linkoping produc energie electrică și biogaz pentru toate mijloacele de transport în comun ale orașului și 7% dintre mașinile locuitorilor. Chiar zgura rezultată din ardere este reciclată ca material de umplutură în construcția de drumuri, sau se sortează și se spală, apoi este depozitată ecologic.

Tot ceea ce se produce peste nevoile populației din Linkoping este vândut pe piața liberă.

Anual, 25 de milioane de euro din profitul obținut de Tekniska Verken se întorc la locuitorii orașului pentru investiții în infrastructură, locuințe sau școli.

Colectarea selectivă

Rezultatele performante de acum nu au fost ușoare nici chiar pentru suedezi. Cel mai greu le-a fost autorităților să educe locuitorii orașului să-și aducă singuri gunoaiele la centrele de colectare, să schimbe mentalitățile. Le-a luat aproximativ 20 de ani, dar au știut exact unde să puncteze, la portofelul locuitorilor.

Fiecare locuință are și pubelă, dar mașina care ridică gunoiul este prevăzută cu un cântar, iar taxarea se face și cu 40 de euro pe tonă. Dacă își duc singuri gunoiul la centrul de colectare, este gratis", spune Mattias Philipsson, CEO al Usitall.

Centrul de colectare este o imensă platformă prevăzută cu sectoare pentru zeci de tipuri de deșeuri, de la elecronice până la rigips, becuri sau mobilă. Fiecare știe foarte bine ce are de făcut. Oamenii își aduc gunoaiele în mașini și le aruncă pe sortimente în recipientele speciale.

Dar nu toate gunoaiele se ard. 49% din deșeurile produse în Linkoping sunt reciclate, iar o proporție de 50% ajunge în incineratoare pentru a fi transformate în energie. Doar 1% ajunge în depozite ecologice de deșeuri. Adică exact invers față de România, unde deșeurile ajung în proporție de 99% în gropi de gunoi, iar 1% este reciclat.

Pentru a asigura fluxul necesar funcționării incineratoarelor, municipalitatea din Linkoping importă deșeuri solide din 30 de orașe, inclusiv din Norvegia, de la 300 de kilometri.



Click pe imagini pentru o fotogalerie cu circuitul gunoaielor în Linkoping

Cum funționează un incinerator

Cel mai nou incinerator de deșeuri din oraș, construit în 2005, tratează anual 200.000 de tone de deșeuri. Este o investiție de 200 de milioane de euro, în care nimic nu-ți lasă senzația de contact cu gunoaiele.

Dintr-un buncăr imens, plin cu gunoaiele orașului, o macara mobilă le ridică și le așează în boiler, unde are loc un proces de incinerare la o temperatură minimă de 850 de grade Celsius. În boiler, căldura este transferată pereților umpluți cu apă. Această apă se transformă în abur fierbinte care pune în mișcare o turbină care, la rândul ei, operează un generator ce produce electricitate. Odată ce aburul a trecut prin turbină, conținutul de energie rămasă este utilizat într-un condensator de căldură și apoi distribuit ca apă caldă prin rețeaua de termoficare.

Gazele trec din boiler într-o secțiune de curățare, iar apoi reziduurile decontaminate - constând în special din vapori - sunt evacuate pe coș.

Cenușa este preluată pentru procesare și extracție de metale, iar funinginea este tratată ca deșeu periculos. Este printre puținele deșeuri care se depozitează în Suedia, ecologic, iar dispariția gropilor de gunoi a dus la câștigarea de spațiu valoros.

Comparații Suedia - România - Europa

În Suedia, o țară cu 9 milioane de locuitori, funcționează 32 de uzine pentru producerea de energie din gunoaie, care asigură 20% din necesarul de energie. În Europa sunt 400.

În România sunt 0 (zero) astfel de centrale, dar nu suntem singurii. Cantitățile de deșeuri municipale tratate termic în UE și alte țări vest-europene sunt foarte diversificate, pornind de la 0% în Grecia și 95% în Luxemburg. Tradiție în domeniu au și cehii, danezii, norvegienii sau finlandezii.

Comparativ, un suedez produce anual 520 de kilograme de deșeuri pe an, în timp ce un român 400 de kg. La nivel național, Suedia produce 4,7 milioane de tone, iar România 8 milioane de tone, astfel că „materia primă" oferă premise suficiente pentru construcția de incineratoare.

De ce ne vor suedezii

De ce au ales suedezii România? În primul rând, pentru ajutorul de stat acord de Guvern prin certificatele verzi, şi pentru bonusul acordat pentru cogenerarea de înaltă eficienţă, potrivit lui Mattias Philipsson.

Sistemul de certificate verzi reprezintă un ajutor pe care statul îl acordă pentru stimularea producţiei de electricitate din surse regenerabile.

Introducerea schemei de sprijin prin certificate verzi are ca scop atingerea ţintelor asumate de România ca până în 2020 un procentaj de 24% din energia consumată să provină din surse alternative.

De asemenea, potrivit angajamentelor asumate faţă de Comisia Europeană, România trebuie să închidă gropile de gunoi neconforme normelor de mediu şi să amenajeze altele noi, în caz contrar riscând sancţiuni financiare.

Totodată, producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare beneficiază de o schemă de sprijin, care este acordată în intervalul 2010-2023. Bonusurile sunt acordate pentru energia produsă pe bază de combustibil solid şi gaze.

Care este situația în Ploiești

Usitall nu vine pentru prima dată în Ploiești. În 2010, conducerea de atunci a primăriei a aprobat un protocol de colaborare între municipiu și Usitall, care își anunțase intențiile de construire a unei stații de transformare a deșeurilor în energie termică și electrică prin procesarea deșeurilor.

Iar implementarea sistemului chiar este un proiect realizabil, după cum a arătat-o și un studiu de fezabilitate realizat de Usitall în Ploiești.

Circuitul gunoaielor

Potrivit studiului realizat de Usitall în Ploiești, cei peste 200.000 de locuitori din municipiu generează anual aproximativ 70.000 de tone de deșeuri municipale solide, care sunt depozitate în proporție de 99%, iar în județ vorbim de 300.000 de tone anual.

În Prahova nu există nici un depozit ecologic și sunt doar două funcționale pentru deșeuri municipale, care dețin autorizație, la Vălenii de Munte și Bodești - Scăeni, dar și alte 5 neconforme, care au fost închise pentru ecologizare la Urlați, Ploiești, Mizil, Câmpina și Băicoi. De asemenea, sunt și 7 depozite de deșeuri periculoase, Prahova fiind județul cu cele mai numeroase din țară.

Tarifele pentru salubritate sunt colectate de operatorii care se ocupă de acest serviciu, ei fiind și cei care decid unde se vor elimina/trata deșeurile. Și, cum nu există nici o metodă de tratament disponibilă în România, alegerea este simplă - 99% dintre deșeuri sunt depozitate.

Până în 2025, se preconizează că va fi introdusă o taxă de depozitare a deșeurilor care va crește, treptat, de la 20 de euro/tonă până la 100 de euro/tonă.

De asemenea, cerințele impuse de UE prevăd o țintă de reciclare a deșeurilor de 35% până în 2030, iar pentru tratarea termică a deșeurilor cu recuperare de energie obiectivul este de 40%, în timp ce un maximum de 10% din deșeuri va fi permis la depozitul de gunoi, tot până în 2030.

Cum se încălzește Ploieștiul

Termoficarea orașului se realizează pe bază de combustibili fosili, gaze și păcură, care se adaugă la generarea efectului de seră. Soluția este imprevizibilă de la an la an, o dată prin creșterea prețurilor la încălzire și, pe de altă parte, prin eforturile tot mai mari ale municipalității de a suporta subvențiile către populație.

Într-un sezon rece, subvenţia din bugetul local se ridică la peste 40 de milioane de lei la nivelul oraşului, iar anul trecut operatorul de termoficare anunța că primăria întră în iarnă cu o datorie de 24 de milioane de lei la Dalkia, din subvențiile pentru căldură.

Înainte de iarna 2012 - 2013, peste 500 de asociaţii de proprietari din Ploieşti au datorii la plata facturilor la agent termic de aproape 2,4 milioane de lei. Mulți dintre ei au fost debranșați pentru neplată, autoritățile purtând tratative pentru eșalonarea datoriilor și rebranșarea acestora la sistemul centralizat.

La fel de adevărat este, însă, faptul că ploieștenii plătesc una dintre cele mai ieftine gigacalorii din țară. Însă doar pentru faptul că primăria suportă diferența de peste 80 de lei între prețul de producție al gigacaloriei la Dalkia, de 244,33 lei în prezent, și cea livrată către populație, de 160 de lei. Lucrurile s-ar putea schimba de la 1 ianuarie 2013, când autoritățile din Ploiești ar putea micșora sau chiar renunța la subvenție.

„Concurența pe această piață este oricând binevenită și trebuie să fim deschiși ofertelor", ne-a spus Iulian Teodorescu, viceprimarul Ploieștiului.

Chiar și în condițiile liberalizării prețurilor, un impediment pentru un concurent pe această piață în Ploiești este contractul de concesiune încheiat în 2004, pentru o perioadă de 15 ani, între municipiu și Dalkia Termo Prahova, potrivit căruia Dalkia exploatează, până în 2019, sistemul integrat de alimentare cu energie termică a orașului (producție - transport - distribuție).

„Termenii în care putem vorbi despre o altă soluție de încălzire în Ploiești sunt, deocamdată, în strânsă legătură cu cei stabiliți în contractul de concesiune încheiat cu Dalkia", ne-a spus și Iulian Bădescu, primarul Ploieștiului.

Avantaje și dezavantaje

O centrală care să producă energie din gunoaie are două avantaje evidente: eliminarea deșeurilor şi utilizarea acestora pentru producţia de energie termică și electrică.

O intrare pe această piață a celor de la Usitall, ca dezvoltator al proiectelor, ar echivala cu o soluție „la cheie". Suedezii ar asigura integral finanţarea și toate activitățile necesare dezvoltării centralelor și ar suporta și cea mai mare parte a riscurilor finaciare care ar reveni în mod normal sectorului public.

Pe partea ecologică, tehnologia curată în domeniul deșeurilor ar duce la atingerea obiectivelor naționale și europene de mediu, și a celor de recuperare de energie stabilite de Guvern și va reduce gazele cu efect de seră. De asemenea, o instalație de transformare a gunoaielor în energie ar produce locuri de muncă și va dezvolta un mediu propice pentru noi afaceri în zonă.

Un contract ferm pentru un astfel de proiect amplu de tratare a deșeurilor are, însă, clauze de risc foarte clare. Acestea se referă la posibilitatea de investiții și concesiunea contractelor de tratare a deșeurilor și livrare de energie pe o perioadă de lungă durată (15-20 ani). Municipalitatea gazdă va plăti o taxă de poartă la incinerator, similară cu cea de la groapa de gunoi, și va trebui să asigure un flux constant de deșeuri, în caz contrar fiind nevoită să plătească pentru pierderile economice.

Pentru construcția și punerea în funcțiune a unei instalații de transformare a deșeurilor în energie este nevoie de 4 până la 7 ani, dar, cum dezvoltatorul suportă toate costurile, iar veniturile nu pot să apară decât atunci când instalația este operațională, este în interesul acestuia de a face pregătirea și faza de implementare cât mai scurtă posibil.

Usitall prospectează piața românească de mai mulți ani și sunt interesați de o prezență pe termen lung în România. Discuțiile cele mai avansate sunt cu administrațiile din Capitală și Galați, unde suedezii ar putea investi, până la sfârșitul acestui an, între 200 și 400 de milioane de euro pentru construcția a două centrale.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: