Cum a ajuns cea mai veche rafinărie din România să fie vândută bucată cu bucată. A rezistat peste 100 de ani, chiar şi ploii de bombe nemţeşti din Războiul Mondial

Cum a ajuns cea mai veche rafinărie din România să fie vândută
bucată cu bucată. A rezistat peste 100 de ani, chiar şi ploii de bombe nemţeşti din Războiul Mondial

Cea mai veche rafinărie din România, Steaua Română, la apus FOTO citr.ro

În iulie 2010 s-a auzit în Câmpina, pentru ultima dată, sirena care anunţa finalul schimbului de zi la Rafinăria „Steaua Română“. A fost ziua în care ultimii salariaţi, 334 de persoane, primeau notificare de concediere colectivă. Ceea ce nu au reuşit bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a reuşit statul român: să pună pe butuci un colos care timp de mai bine de 100 de ani a rafinat petrol fără încetare.

Ştiri pe aceeaşi temă

În iulie 2010 s-a auzit în Câmpina, pentru ultima dată, sirena care anunţa finalul schimbului de zi şi începera turei de noapte la Rafinăria “Steaua Română”. A fost ziua în care ultimii salariaţi, 334 de persoane, primeau notificare de concediere colectivă. Rafinăria din Câmpina, cea mai veche din România, îşi închidea porţile.

Ceea ce nu au reuşit bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a reuşit statul român: să pună pe butuci un colos care timp de 113 ani a rafinat petrol aproape fără încetare.

Dacă în anii 90, la Steaua Română lucrau 1.200 de persoane, acum au mai rămas doar 50 de angajaţi cu tot cu paznici, ultimii mohicani, aşa cum singuri se amăgesc. Rafinăria din Câmpina este în insolvenţă de doi ani, şi mai produce atât cât să nu moară de tot, doar combustibil pentru centralele termice, iar viitorul este incert.

În anii ’90 muncitorii plecau de bunăvoie

Rafinăria Steaua Română din Câmpina nu a avut niciodată un număr foarte mare de personal angajat, dacă este să comparăm cu alte instituţii cu profil similar din ţară. În anii 80, aici lucrau sub 1.000 de persoane. Odată cu preluarea secţiei chimice – cunoscută în oraş drept Fabrica de Acid Sulfuric sau FAS-ul – numărul angajaţilor a crescut undeva la 1.200 de persoane, susţine Gheorghe Sandu, liderul sindicatului Rafinorul.

“Prin ‘95 numărul muncitorilor a început să scadă pe cale naturală. Se pleca cu viză sau fără viză, dacă înţelegeţi, în Italia, Spania….apoi, imediat după privatizare (pachetul majoritar de acţiuni - 82,45% -  a intrat în posesia firmei Omnimpex Chemicals în anul 1997, n.r.) a fost o primă restructurare, dar de atunci şi până în 2000 nu au mai avut loc concedieri colective. Îmi aduc aminte că atunci, la începutul anului 2000, eram aproximativ 600 de angajaţi, ” susţine Sandu.

Declinul

Declinul Rafinăriei Steaua Română începe odată cu anii crizei economice, astfel că în octombrie 2008 s-a interupt aprovizionarea cu ţiţei, o lovitură grea pentru societate, pentru ca la începutul anului 2009 Petrom să sisteze complet alimentarea cu materie primă, în februarie fiind reziliat contractul de vânzare – cumpărare între cele două părţi.

Devenise deja o certitudine pentru ultimii 400 de angajaţi că vor fi nevoiţi să-şi caute un nou loc de muncă. Activitatea principală – rafinarea ţiţeiului – fusese întreruptă, iar oamenii nu puteau fi plătiţi în continuare doar pentru că asigurau mentenanţa instalaţiilor.

"Aceasta situaţie a fost generată de neplata la timp a ţiţeiului, din cauza lipsei lichidităţilor băneşti, ca urmare a nerambursării de către ANAF a sumei de 40.810.082 lei, reprezentand TVA aferentă perioadei august 2007 - decembrie 2008. Neîncasarea acestei sume a afectat grav fluxul de numerar şi capacitatea de plată a societăţii în relaţiile cu furnizorii săi", a explicat Sandu la acea vreme, presi locale.

Blejnar audiat în Parlament

În ciuda protestelor muncitorilor care au pichetat la acea vreme sediul Guvernului, în ciuda lobby-ului făcut de o parte dintre parlamentarii prahoveni pe lângă cei care puteau rezolva din punct de vedere financiar această criză, Steaua Română a fost obligată să-şi dea afară oamenii în urma unei concedieri colective.

Totul a culminat cu monetul în care Sorin Blejnar, preşedintele de atunci al  Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, a fost audiat în parlament din cauza situaţiei de la Câmpina.

Toată lumea a căzut de acord că pentru această criză trebuie identificată o soluţie. Şi a fost. Soluţia a fost instanţa de judecată, iar Rafinaria Steaua Romana S.A. câştigă, în vara aului 2009, printr-o decizie definitivă dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procesul împotriva ANAF, care a fost obligată să ramburseze cele 10 milioane de euro reprezentând TVA aferentă perioadei august 2007-decembrie 2008.

Răul fusese făcut, rafinăria câmpineană nu şi-a mai revenit de atunci, iar în anul 2014 intră în insolvenţă.

Ce terenuri vinde rafinăria

La începutul acestui an pare că se intră într-o nouă etapă a istoriei zbuciumate a celei mai vechi rafinării din România, administratorul judiciar al societăţii a decis să vândă activele neperformante.

Comnform site-ulu Casei de Insolvenţă Transilvania, Rafiăria Steaua Română din Câmpina a scos la vânzare 12 terenuri situate în intravilanul şi extravilanul municipiului Câmpina, inclusiv terenul de fotbal aflat la intrare în localitate.

Printre activele scoase ce urmează a fi valorificate se află secţia Chimică (Fabrica de Acid Sulfuric), clădirea unde a funcţionat tâmplăria, construcţiile unde au funcţionat garajul, chioşcul alimentar, arhiva etc. Pe baza sportivă a rafinăriei, în suprafaţă de 28.795 mp a pus ochii Primăria Câmpina, doar că preţul de pornire este considerat mult prea mare - 1,9 milioane de euro – pentru posibilităţile financiare ale administraţiei publice locale.

De asemenea, alte două terenuri în suprafaţă totală de 4.000 de metri pătraţi, situate în centrul oraşului (pe străzile Calea Doftanei şi I.H. Rădulescu) ar putea fi achiziţionate de Primărie. Aici, autorităţile locale intenţionează să amenajeze un parc, în cazul în care se va cădea la o învoială cu vânzătorul. Preţul solicitat pentru cele două terenuri este de 178.744 euro, respectiv 48.915 euro, la care se adaugă TVA.

Primăria vrea baza sportivă şi terenurile din centrul oraşului

Pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Local, din luna  septembrie, s-a aflat un proiect prin care s-a cerut consilierilor aprobarea  mandatări executivului Primăriei Municipiului Câmpina de a demara negocierile în vederea cumpărării bazei sportive situată la intrare în oraş, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, dar şi a celor două terenuri anerior menţionate.

Proiectul a fost aprobat, iar negocierile urmează să se poarte cu CITR Group - FiliaIa Bucuresti SPRL, în calitate de administrator judiciar al S.C. Steaua Romana S.A. Câmpina.

Directorul general neagă finalul

Deşi scoaterea la licitaţie a acestor active a fost interpretată pe paln local ca fiind finalul societăţii, Ion Bucur, directorul general al rafinrăriei câmpinene dezminte acest zvon.

“Sunt nişte active care produc doar costuri şi care nu au legătură cu activitatea de producţie. Sunt doar nişte hale vechi, nişte terenuri şi baza sportivă, nu instalaţii implicate în producţie,” a declarat Bucur.

Chiar şi aşa, un lucru este cert. Cea mai veche rafinărie din România, şi una dintre cele mai vechi din Europa este în insolvenţă, iar producţia, atât cât a mai rămas, este asigurată de câteva zeci de muncitori. Steaua Româna a apus şi nimeni nu se încumetă să prezică un viitor luminat.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: