Tătăneasa, planta cu efecte tămăduitoare miraculoase. Zece feluri în care o poţi utiliza ca remediu naturist

Tătăneasa, planta cu efecte tămăduitoare miraculoase. Zece feluri în care o poţi utiliza ca remediu naturist

Datorită substanţe active cu efecte benefice organismului, planta stă la loc de cinste în topul ierburilor tămăduitoare folosite de români

Planta ierboasă şi păroasă pe care dacii o numeau “prodiarnela”, cunoscută de noi drept tătăneasă, este apreciată în fitoterapie pentru substanţele sale active cu proprietăţi astringente, anti-inflamatorii, de proliferare a celulelor, emoliente, care ajută în vindecarea rănilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

“Efectele terapeutice pe care le are tătăneasa sunt date de: alantoină, o substanţă activă care se găseşte în principal în vârfuri cu flori, ce favorizează creşterea de noi celule, având efect cicatrizant şi anticancerigen; mucilagii, care se găsesc în principal în fructe, care calmează ţesuturile inflamate având efect cicatrizant; nutrienţi (vitaminele A, B12, C, protein, calciu, potasiu, fosfor); acizi fenolici (rozmarinic - anti-inflamator); saponine steroidice; taninuri; inulină  şi alcaloizi ”, explică, pentru Adevărul, fitoterapeutul Elena Badea.

Datorită acestor substanţe active cu efecte benefice organismului, planta stă la loc de cinste în topul ierburilor tămăduitoare folosite de români. 

Cum se utilizează 

Tătăneasa poate fi folosită atât în uz intern, în afecţiuni ale aparatului respirator, bronşite, boli ale sistemului digestiv, colită, diaree, dizenterie, enterită, demoptizii, metrorargii, ulcere sau chiar tuberculoză, când  se utilizează sub formă de infuzie, decoct, tincturi sau ulei, dar şi în uz extern. 
“În acest din urmă caz, planta este folosită sub formă de compresă, cataplasmă, gargară şi băi locale, în caz de arsuri, escare, fisuri, fracturi osoase, leziuni, ulceraţii cutanate, dureri reumatice, artrite, hemoroizi, ulcere varicoase, discopatii, inflamaţii articulare, fisuri mamelonare sau anale, echimoze, flebite, salpingite, vaginite, entorse, gută, înţepături de insecte, metrite, stomatite, gingivite, eczeme, psoriazis, zona zoster, dureri dentare”, mai spune specialistul. 

Există mai multe modalităţi de folosire a acestei plante. 

Tinctura de tătăneasă se obţine din rădăcina plantei, bine cutăţată şi marunţită, care se acoperă cu rachiu de secară sau de fructe, lăsându-se două săptămâni la soare sau în apropierea unei surse de căldură. “Tinctura este recomandată sub formă de comprese puse pe leziuni, răniri, contuzii, hematoame şi fracturi, dar şi pentru tratarea reumatismului şi a inflamaţiilor articulare”, explică fitoterapeutul.

Maceratul la rece este un preparat ce poate fi folosit intern în bronşite, pleurezii, afecţiuni ale aparatului digestiv şi hemoragii stomacale. Specialistul în fitoterapie arată cum se obţine şi cum se administrează. 
“Seara se pun la macerat două linguriţe de rădăcini tăiate mărunt în 250 ml de apă. Se lasă până dimineaţă. Se încălzeşte uşor şi se strecoară. Se bea înghiţitură cu înghiţitură circa două-patru ceşti din acest preparat”, explică Elena Badea.

Comprese de frunze proaspete de tătăneasă. Se aleg câteva frunze, se spală bine şi se zdrobesc. Se pun direct pe locurile afectate şi se bandajează. Fitoterapeutul recomandă ca atunci atunci când utilizăm tătăneasă pe rana deschisă, aceasta trebuie curăţată foarte bine. De reţinut este că nu se utilizează pentru răni profunde întrucât capacitatea plantei de a vindeca rănile se rezumă doar la cele de suprafaţă, rana rămânând nevindecată în profunzime.

Comprese de frunze opărite. Se iau câteva frunze de tătăneasă, se pun în apă clocotită, după care se scurg, se lasă să ajungă la o temperatură suportabilă şi se pun, calde, pe locurile afectate.
Comprese cu terci de rădăcini se prepară prin amestecarea rădăcinilor uscate şi mărunţite ale plantei cu o ceaşcă de apă foarte fierbinte şi câteva picături de ulei alimentar. 

“Compozitia obţinută se întinde caldă pe o pânză şi se aplică imediat pe zonele afectate. Este recomandată în ulcer varicos, tumefieri reumatice ale muşchilor, noduri de artrită, umflături, dureri în ceafă, în inflamaţii ale pielii piciorului. Preparatul calmează inclusiv durerile de după amputări”, mai spune Elena Badea. 

Adaos la băile complete. Specialistul recomandă utilizarea sub o astfel de formă, în caz de dureri reumatice, artrită, dureri de oase, discopatie şi tulburări ale irigaţiei sangvine. 
“Se iau cca. o jumătate de kilogram de frunze proaspete sau uscate de tătăneasă şi se pun noaptea la rece în cca. 5 litri de apă. Se lasă până a două zi, după care se pune la fiert. Produsul rezultat se adaugă în apa băii”, precizează Elena Badea. 

Adaos la băile de şezut. În acest caz este nevoie de numai 200 grame de frunze cu care se urmează aceiaşi paşi ca la preparatul anterior. Specialistul îl recomandă pentru tulburări ale irigaţiei sangvine a picioarelor, în caz de varice şi pentru tratamentul suplimentar al fracturilor. 

Pulbere de tătăneasă. Acest preparat se obţine din rădăcini uscate de plantă, măcinate fin cu râşnita de cafea. 

“Pulberea rezultată se foloseşte astfel: la adulţi, câte o linguriţă de trei ori pe zi, ţinută sub limbă, timp de 10-15 minute. La final, se înghite cu puţină apă. Pentru copiii între 2 şi 12 ani, doza se înjumătăţeşte, iar la copiii sub 2 ani, se reduce la o treime”, precizează fitoterapeutul. 
Un asfel de tratament se administrează cel mult două luni, după care se face o pauză de 14-21 de zile. Este o regulă valabilă pentru orice tratament intern cu această plantă. 

Vinul de tătăneasă. Pentru a obtine acest produs e nevoie de un litru de vin alb natural, în care se adaugă 2-5 rădăcini proaspete de plantă, bine spălate, tăiate fin. Se lasă 5-6 săptămâni şi se obţine preparatul terapeutic. "Vinul de tătăneasă este un excelent mijloc în tratarea bolilor de plămâni”, explică Elena Badea. 

Alifia de tătăneasă are aceleaşi efecte ca şi terciul de rădăcină, rezultatele în tratarea rănilor fiind spectaculoase. 

“Alifia se prepară astfel: se iau 6 rădăcini proaspete de plantă (sau 4, dacă sunt mai mici) se spală, se taie foarte fin şi se prăjesc la foc puternic în cca. 250 grame de untură curată din intestine de porc. Se lasă peste noapte, iar a două zi, preparatul se încălzeşte, se presează şi se filtrează printr-o bucată de pânză. Se păstrează la frigider în recipiente mici. 

Atenţie la contraindicaţii! 

Este interzis tratamentul cu tătăneasă în timpul sarcinii şi alăptării. Iar în cazul celorlalţi pacienţi, trebuie administrată cu prudenţă, fără a depăşi dozajul indicat, neapărat sub supravegherea unei persoane specializate pentru a evita efectele adverse.

“Planta se administrează doar sub supravegherea medicului deoarece o administrare neadecvată poate genera hepatotoxicitate, toxicitate pancreatică şi renală. Trebuie precizat că în ultimii ani s-a încercat naturalizarea ideii că tătăneasa are efecte cancerigene. Totuşi, Mark Mayell afirma în <<Ghid naturist de prim-ajutor>> că <<în cercurile fitoterapeutice internaţionale, se sugerează că potenţialul cancerigen al unei ceşti de ceai de tătăneasă este mai scăzut decât al unui suc îndulcit cu zaharină>>”, încheie Elena Badea.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările