Iubire de sine versus egoism. Exemplul impresionant al unui psiholog nevăzător pentru a explica diferenţele esenţiale
0
Multă lume defineşte egoismul ca fiind o iubire de sine ceva mai mare decât ar fi normal sau confundă, pur şi simplu, cele două noţiuni. Este vorba despre o abordare superficială, spun specialiştii, pentru că, în realitate, diferenţa dintre cele două sentimente este foarte mare. Psihologul Hajar Owrang explică de unde vine această diferenţă pornind de la definiţiile celor două noţiuni şi încheind cu exemplul personal.
"Iubirea de sine este definită ca un sentiment de afecţiune faţă de propria persoană, în timp ce egoismul este o titudine exagerată, preocupare pentru interesele personale şi de nesocotire a intereselor altora, o trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale, deci o iubire excesivă de sine", explică, pentru Adevărul, psihologul Hajar Owrang.
Specialistul face o analiză nu doar a celor două noţiuni, ci şi a avantajelor pe care le presupune iubirea de sine în antiteză cu dezvantajele pe care egoismul ni-l aduce propriei persoane.
"Există multe discuţii legate de diferenţa dintre egoism şi iubirea de sine şi, de multe ori, am întâlnit, în diverse discuţii, confuzia între cele două noţiuni. Egoismul fiind fondat pe sentimentul interesului personal, pare foarte dificil a-l extirpa în întregime din inima noastră, dar, pe măsură ce ne vom lumina, vom descoperi lucrările spirituale şi vom pune mai puţin preţ pe lucrurile materiale. Trebuie desfiinţate instituţile omeneşti care întreţin şi excită egoismul. Iar aceasta depinde de educaţie", mai spune specialistul.
"Dacă un orb din naştere nu a văzut niciodată culoarea albastru, în zadar vei încerca să-i explici despre frumuseţea acesteia"
Potrivit psihologului, iubirea de sine înseamnă că dacă te accepţi pe tine cu bune şi cu mai puţin bune, îi vei accepta şi pe ceilalţi la fel. Dacă nu, le vei găsi nod în papură aşa cum îţi găseşti şi ţie.
"Iubirea de sine înseamnă că vei ierta în mod autentic, pentru că vei înţelege natura umană cu adevărat. Înseamnă că vei iubi natura umană, pentru că tu o vezi clipă de clipă în tine. Înseamnă a avea curaj să te priveşti în oglindă. Şi ţine minte: oamenii din jurul tău sunt oglinzile tale! Priveşte lumea din jurul tău şi te vei vedea pe tine! Înseamnă că vei iubi autentic. Obişnuiesc să mă folosesc de un exemplu pentru a explica mai bine: dacă un orb din naştere nu a văzut niciodată culoarea albastru, în zadar vei încerca să-i explici despre frumuseţea acesteia. Astfel că dacă tu nu te-ai iubit pe tine cu adevărat, cum poţi iubi pe altcineva cu adevărat? Vei iubi, dar în mod egoist dorindu-ţi să controlezi acea persoană, fiind gelos (geloasă) şi supărându-te de fiecare dată când aceasta nu-ţi va confirmă aşteptările. Aşa te iubeşti şi pe tine. De aceea suferi aşa mult. De aceea te învinovăţeşti. De aceea te ascunzi. De aceea foloseşti măşti. Înseamnă că celălalt te va preţui în măsură în care tu te preţuieşti pe tine. Fiecare om are un preţ. Chiar dacă acesta se măsoară în iubire. Iubirea de sine", mai spune Hajar Owrang, ea însăşi o persoană nevăzătoare.
Pe scurt, psihologul arată că a te iubi pe tine însuţi înseamnă acceptare, iertare şi, mai ales, autenticitate. A fi egoist, în schimb, nu înseamnă nimic din toate astea.
"Iubirea de sine nu face rău nimănui. Iubirea de sine nu este echivalentă cu egoismul. Iubirea de sine poate suna narcisistic...însă pentru majoritatea oamenilor are sensul de respect pentru sine, încrede în sine, acceptare şi apreciere. Spre deosebire de narcisişti, persoana care se iubeşte pe sine face diferenţa dintre realitate şi fantezie (mai ales când vine vorba despre imaginea de sine), are capacitatea de a empatiza şi poate să îi iubească şi pe ceilalţi", arată psihologul.
În opoziţie, egoismul nu are în spate nici empatie, nici apreciere, nici încredere, nici respect şi nici iertare.
"Egoismul nu presupune respect, sau cel puţin e unul cosmetizat în dorinţe care nu iau în calcul pe celălalt din apropiere. Frica este rădăcina egoismului. Omul este dominat de gândul că lui nu îi vor ajunge resursele pe care le are... Astfel că se îndepărtează de ceilalţi în încercarea de a se proteja. Egoistul are grijă doar de propria persoană şi caută să îşi împlinească doar dorinţele sale fără a lua în calcul pe altcineva", spune psihologul.
Egoismul şi iubirea de sine se confundă doar la nivel superficial, pentru că, în detaliu, sentimentele se anulează, de fapt, unul pe altul.
"În egoism e o întreagă fugă, uneori disperată, pentru a ajunge... unde? În acelaşi loc, întrucât e un cerc vicios... Şi rareori cineva se va opri şi va spune: << îndeajuns>>. Egoismul e un pahar care nu acceptă decât cel mai bun vin şi cel mai fin degustător. Iubirea de sine e un pahar care, de dragul experienţei, primeşte orice vin şi împărtăşeşte cu oricine apreciază şi are nevoie de opicătură de licoare", mai spune psihologul.
"Iubirea de sine ne permite să avem o sănătate mintală bună"
Potrivit specialistului, iubirea de sine presupune a te ierta şi a încerca să mergi mai departe.
"În momentul în care renunţi la acestea şi te devalorizezi, când îţi doreşti răul şi nu te mai interesează de cei din jur, acel moment se numeşte egoism. E atât de simplu să treci linia dintre iubirea de sine şi egoism... Dar, atât de greu să nu mai fii egoist. Asta pentru că ceea ce câştigăm prin egoism e, de obicei, de ordin material, observabil, controlabil şi apare destul de repede. Însă ceea ce oferă iubirea de sine nu e nici controlabil, uneori nici observabil (mai ales pe termen scurt), dar ne permite să avem o sănătate mintală bună, să ne simţim bine cu noi înşine, să fim deschişi către ceilalţi şi să apreciem ceea ce este în jurul nostru", încheie specialistul.
Se încarcă comentariile...
