EXCLUSIV Asistentul personal al lui Freddie Mercury, dezvăluiri în premieră despre viaţa superstarului rock: „După ce-a murit, ajunsesem la două sticle de vodcă pe zi“

EXCLUSIV Asistentul personal al lui Freddie Mercury, dezvăluiri în premieră despre viaţa superstarului rock: „După ce-a murit, ajunsesem la două sticle de vodcă pe zi“

Freddie Mercury FOTO Getty Images

Asistent personal al lui Freddie Mercury în ultimii 12 ani ai vieţii marelui artist, britanicul Peter Freestone (63 de ani) a fost probabil omul care l-a cunoscut cel mai bine pe legendarul solist al trupei Queen. Peter Freestone a acordat un amplu interviu în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, interviu în care face dezvăluiri în premieră despre viaţa şi cariera lui Freddie Mercury.

Ştiri pe aceeaşi temă

Peter "Phoebe" Freestone s-a născut în Surrey, Anglia, pe 8 ianuarie 1955. Şi-a petrecut primii ani de viaţă în sudul Londrei, dupa care a fost mutat la o şcoală cu internat din sudul Indiei.

În 1973, dupa revenirea în Marea Britanie şi finalizarea studiilor, a lucrat câţiva ani în lanţul de magazine Selfridges din Londra, după care a fost angajat cu jumătate de normă la Royal Opera House. În 1977 s-a angajat garderobier cu normă întreagă la Royal Ballet. Aici l-a întâlnit prima oară pe Freddie Mercury, în octombrie 1979. Între cei doi s-a legat în scurt timp o strânsă prietenie.

Peter Freestone a locuit cu Freddie Mercury la Londra, Munchen şi New York, fiindu-i alături inclusiv în momentul morţii, în noiembrie 1991. Peter Freestone a fost martor al multor momente importante din viaţa lui Freddie Mercury, el fiind cel care a mers cu marele artist la reşedinţa lui Michael Jackson în 1983, acolo unde cei doi titani au înregistrat trei cântece. Tot Peter Freestone este cel care a făcut posibilă întâlnirea lui Freddie Mercury cu Montserrat Caballe.

Peter Freestone locuieşte în prezent în Cehia şi călatoreşte în toată lumea pentru a susţine cauza conştientizării SIDA, dar şi pentru a participa la întrunirile cluburilor de fani Queen.

Peter Freestone a fost şi consultant timp de peste cinci luni la filmul ”Bohemian Rapsody”, ce este în fruntea box office-urilor din toată lumea la ora actuală şi are şanse mari la mai multe premii Oscar, inclusiv pentru interpretarea memorabilă a lui Rami Malek.

Am vorbit cu Peter Freestone mai bine de o oră la telefon legat de amintirile lui privindu-l pe Freddie Mercury, de la prima întâlnire şi concerte, până la întâlnirile cu mari vedete şi ultimele ore ale marelui artist. O conversaţie emoţionantă cu un om cu o poveste de viaţă ieşită din tipare. Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Freddie Mercury.

Peter Freestone a fost asistentul personal al lui Freddie Mercury între 1979 şi 1991 FOTO arhiva personală

Cum l-aţi cunoscut pe Freddie Mercury?

În octombrie 1979, lucram la Royal Ballet, la Royal Opera House în Londra. Cei de la Royal Ballet organizau un mare eveniment caritabil şi Freddie Mercury era invitatul special ca star la finalul evenimentului. A cântat atunci Crazy Little Thing Called Love şi Bohemian Rapsody. A dansat înconjurat de dansatorii de la Royal Ballet. L-am întâlnit după spectacol şi i-am spus că total a fost minunat: evoluţia sa, dansul, muzica Queen. Mi-a mulţumit pentru complimente, iar apoi mi-a spus: „Te-am văzut la Royal Opera House când făceam repetiţii. Cu ce te ocupi?”. Şi i-am explicat că eu lucram la departamentul de costume al Baletului Regal şi aveam grijă de costume după spectacole. Aceasta a fost prima mea conversaţie cu Freddie, una scurtă. Însă după o săptămână, cineva din managementul Queen l-a sunat pe şeful meu de la Baletul Regal, şeful garderobierilor, şi l-a întrebat dacă aş fi dispus să merg într-un turneu de şase săptămâni cu Queen în Marea Britanie şi să am grijă de costumele lor. Şi aşa a început totul.

Freddie Mercury şi Peter Freestone

Care a fost prima dumneavoastră impresie despre Freddie Mercury?

Nu era un tip foarte înalt. Avea cam 1,75-1,76 metri. Iar eu aveam 1,87 metri. Legat de vedetele rock, percepţia legată de ele mereu este că sunt înalte, pentru că aşa par pe ecrane. Freddie nu era înalt, însă era ceva legat de el care te făcea imediat să îi acorzi atenţie. Putea de exemplu să intre într-o cameră plină de oameni şi toţi ochii se întorceau asupra lui.

Aţi fost prezent în mai multe momente în care Freddie creiona primele idei pentru cântece noi. Cum au fost acele momente?

Au fost momente ciudate. Şi spun asta deoarece Freddie compunea cântecele în procent majoritar în studio. Nu se gândea la muzică şi la a crea muzică în afara studioului de înregistrări. Revenind la acele momente când l-am văzut creând, iată cum erau ele. Intra în cameră, se aşeza la pian şi îşi lăsa degetele să se joace pe clape, să lucreze şi spunea că a auzit ceva ce îi place. Freddie avea mintea plină de idei minunate legate de muzică şi de cântece.

Freddie Mercury a fost un star mondial. Dar care erau vedetele lui favorite?

Interesantă întrebare. Îi plăceau foarte mult Elvis Presley şi John Lennon, Michael Jackson, Jimi Hendrix. Adora creaţiile lui Quincy Jones. Şi unul dintre artiştii lui preferaţi, deşi din alt registru, a fost bineînţeles Montserrat Caballe.

”Îi plăcea mai mult să danseze în cluburile de noapte”


Peter Freestone şi Freddie Mercury înainte de un eveniment

Aţi fost la multe petreceri cu Freddie Mercury. Cum era el la petreceri?

Depinde de tipul de petrecere. Dacă era o petrecere organizată de el, era peste tot, şi asta pentru că trebuia să aibă grijă de oaspeţii lui, ca ei să se simtă bine. Mereu îi plăcea să aibă grijă de musafirii lui, voia să se asigure că au mereu tot ce le trebuie.

Dacă era vorba de o petrecere la care era invitat, atunci în general stătea într-un loc şi prietenii şi cunoştinţele veneau la el să stea de vorbă. Freddie se aşeza pe un scaun, pe un fotoliu sau pe o canapea de unde putea vedea cât mai mult din acea încăpere. Nu prea dansa la acele petreceri, era mai liniştit. Îi plăcea mai mult să danseze în cluburile de noapte, asta însă doar dacă acele cluburi erau aglomerate, şi asta pentru ca oamenii să nu se uite la el.

Cât a fost zvonistică şi cât a fost realitate legat de viaţa lui privată?

Depinde pe cine asculţi. Freddie era un tip liniştit, timid, nu îi plăcea să întâlnească necunoscuţi. Ieşea în fiecare seară. Şi bea în fiecare seară. Uneori ieşea cu un grup de prieteni doar ca să fie departe de locul unde stătea, să se bucure de compania lor. Şi asta pentru că în cele mai multe cazuri, când nu era acasă, locuia în hoteluri. Şi mergea în cluburi de noapte pentru că erau în afara hotelurilor. Ieşea mereu cu prieteni, cu oameni pe care îi cunoştea. Putea să aibă o noapte nebună, cu multă băutură şi distracţie. Însă nu era mereu aşa, nu erau mereu petreceri nebune, aşa cum cred unii oameni. Îi plăcea să se bucure de compania prietenilor lui, fie că era vorba de 2, de 10 sau de 200 de prieteni.

Au fost şi zvonuri că Freddie a avut relaţii cu vedete precum Rock Hudson...

Nu e adevărat. În general, relaţiile lui Freddie erau unele foarte private. Şi dacă ar fi avut o relaţie cu o altă vedetă, atunci acea relaţie nu ar mai fi fost privată.


Freddie Mercury şi Peter Freestone într-o pauză de filmări

Care este cea mai specială amintire pe care o aveţi cu Freddie Mercury?

Ştiu că poate suna cumva ciudat, dar mereu când mă gândesc la Freddie, prima imagine este cea a lui Freddie răzând acasă la el. Îl puteţi vedea pe Freddie în multe filmări, inclusiv la interviuri, cum îşi acoperă adesea dinţii cu buza de sus sau chiar cu palma. Şi asta pentru că nu îi plăceau dinţii lui, îi ura. Dar nu vrea să îşi schimbe dinţii, pentru că se temea că asta ar putea schimba sunetul vocii lui. Însă acasă, când era cu prietenii, pur şi simplu deschidea gura şi râdea fără nicio teamă. Şi lui Freddie îi plăcea foarte mult să râdă. Avea un simţ al umorului minunat. Acesta era pentru mine adevăratul Freddie, cel care râdea acasă cu gura până la urechi.

Apropo de râs, ce amintire nostimă vă vine în minte legat de Freddie Mercury?

Într-o noapte eram într-un club din New York cu Freddie şi încă patru prieteni. Eram la bar, după care ne-am amestecat printre oameni. La un moment dat, Freddie a spus: „Trebuie să merg la toaletă”. Aşa că a plecat. Însă au trecut mai multe minute şi Freddie nu mai venea înapoi. M-am dus să îl caut. La un moment dat, unul dintre prieteni mi-a spus: „Trebuie să vii să îl iei pe Freddie!”. Însă acest prieten nu era neliniştit, ci pur şi simplu râdea în hohote. Aşa că am înţeles că lui Freddie nu i se întâmplase ceva rău. Şi am mers să îl văd. În acel club din New York erau containere mari de metal, ceva asemănător cu cuştile, unde se aruncau cutiile şi paharele după ce clienţii le goleau. Iar Freddie era într-unul dintre aceste containere şi tot sărea, spunând: „I am trash! I am trash” (n.red. - „Sunt gunoi!”). Iar oamenii râdeau şi încercau să îl scoată de acolo.

Cum a fost pentru dumneavoastră experienţa de a lucra cu un asemenea star? Cum era Freddie Mercury ca „angajator”?

Era uimitor. Ştiu că era un job, pentru că banii îmi intrau în cont în fiecare lună. Dar în esenţă era ca şi cum trăiam viaţa lui Freddie Mercury alături de el. Slujba mea era să am grijă în fiecare zi de tot ce avea el nevoie: răspundeam la telefon, deschideam uşa, făceam cumpărături, găteam, făceam curăţenie, îi eram sfătuitor şi multe altele. Făceam lucrurile normale pe care toţi le facem zilnic, pentru ca Freddie să se poată concentra asupra muzicii şi asupra muncii sale, inclusiv în turneele de pe tot globul. Asta era slujba mea zilnică de asistent personal al lui. Şi el se asigura că tu faci totul foarte bine şi că în timp ce îţi faci slujba nu răneşti pe cineva emoţional sau fizic. Şi era bucuros cu ceea ce făceam.

Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus au fost: «Îţi mulţumesc!»”

Peter Freestone (stânga sus, în bluză mov), cu Freddie şi mai mulţi prieteni la Ibiza

Cum era în linii mari programul zilnic al lui Freddie Mercury?

Depinde ce făcea în acea zi. Indiferent la ce oră se ducea să se culce, fie că adormea la 2.00 sau la 5.00 dimineaţa, vrea ca în fiecare zi să aibă o ceaşcă cu ceai la ora 9.00 dimineaţa lângă patul său. Dacă lucra la studio, ajungea acolo în jurul orei 14.00. Uneori stătea la studio timp de 2-3 ore şi apoi, dacă simţea că nu mai are idei, pur şi simplu se întorcea acasă. În caz însă că avea inspiraţie, putea rămâne în studio şi pentru 12-14 ore.

În zilele când nu lucra, se trezea după ora 9:30 dimineaţa, se îmbrăca şi mergea să ia prânzul cu prietenii, se ducea la cumpărături sau prin galerii de artă sau la licitaţii de artă.

Când eram în turnee, programul era foarte agitat: zburat cu avionul, mers la hotel, repetiţii, spectacol, hotel, trezirea dimineaţa, apoi înapoi la avion şi îmbarcarea pentru un nou oraş şi un nou spectacol. Fiecare zi era diferită. Fiecare zi era diferită, în funcţie de ce aveam de făcut.

Care a fost cel mai frumos compliment pe care vi l-a făcut Freddie Mercury pentru ceea ce făceaţi pentru el?

(Râde) Nu mi s-a pus niciodată întrebarea asta... Freddie mi-a spus de mai mult ori pur şi simplu ”Mulţumesc!”. Dacă e un job, nu trebuie să te aştepţi ca şeful tău să îţi spună ”Mulţumesc” de fiecare dată când faci ceva. Au fost câteva ocazii în care Freddie mi-a mulţumit pentru ceea ce făcusem în ziua respectivă şi asta m-a făcut să mă simt bine. Şi în noaptea de dinaintea morţii lui, ultimele cuvinte pe care Freddie Mercury mi le-a spus au fost: ”Îţi mulţumesc”. Şi nu ştiu dacă mi-a spus asta pentru că stătusem cu el şi avusesem grijă de el pe parcursul acelei nopţi sau dacă mi-a mulţumit pentru cei 12 ani în care i-am fost alături pentru că ştia că mai are foarte puţin de trăit.


Peter Freestone, Michael Jackson şi Freddie Mercury

Cât de dificilă a fost acea ultimă noapte pe care aţi petrecut-o alături de Freddie Mercury având grijă de el înainte să moară?

Nu ştiam că avea să fie ultima noapte din viaţa lui. Am stat lângă el timp de 24 ore, făceam ture de 24 de ore cu alţi doi prieteni. În ultimele două săptămâni din viaţă, Freddie nu a fost singur nici măcar un minut. Iar în acea noapte era rândul meu. Freddie era în pat, televizorul era deschis, mai adormea, se mai trezea. Eu stăteam pe pat şi vorbeam cu el, ca să ştie că cineva e lângă el tot timpul. În ziua dinainte fusese dată acea declaraţie oficială legată de faptul că el are HIV. Aşa că Freddie nu mai avea niciun stres. Aşa că Freddie s-a simţit mult mai relaxat în acea noapte şi a dormit mult mai bine. Când se trezea, vorbeam despre lucruri simple, nu vorbeam însă despre viitor sau despre trecut. Noaptea aceea nu a fost diferită de nopţile în care fusesem alături de el în ultimele două săptămâni. Nu aş putea spune că a fost o noapte dificilă. Eram pur şi simplu alături de el şi asta era.

Avea dureri mari din cauza suferinţei?

Da. Avea constant dureri, dar nu vorbea niciodată despre asta. Îi administram constant calmante, îi dădeam chiar şi morfină. Însă nu tolera morfina foarte bine, deoarece îi făcea rău. Avea dureri, dar nu îi era teamă şi nu se plângea niciodată.

Cum a murit Freddie Mercury?

Freddie dormea, iar la un moment dat, duminică dimineaţa în jurul ore 5, a intrat în comă. A murit în timp ce era în comă, după aproximativ 14 ore.

Cât de greu v-a fost să vă reveniţi după ce Freddie Mercury a murit şi după ce aţi stat 12 ani alături de el​?

Credeam că sunt OK până în clipa în care un prieten mi-a spus că viaţa e mai bună dacă nu te uiţi la ea printr-un pahar gol. După ce Freddie a murit, beam zilnic, ajunsesem să beau uneori şi două sticle de vodkă pe zi. Şi nu eram OK. Nu am plâns timp de două zile după ce Freddie a murit pentru că am avut mult de lucru în acele zile. Freddie a murit într-o duminică, iar eu am început să plâng miercuri, după funeralii.

Dacă nu aş fi fost eu, întâlnirea dintre Freddie şi Montserrat Caballe nu s-ar fi produs niciodată”

Barcelona” a fost unul dintre cele mai spectaculoase şi ambiţioase proiecte ale lui Freddie Mercury. Cum a fost prima lui întâlnire cu Montserrat Caballe? Cum a început colaborarea lor minunată?

A fost ceva uimitor. E ciudat, dacă nu aş fi fost eu, întâlnirea dintre Freddie şi Montserrat Caballe nu s-ar fi produs niciodată (Râde). O să vă explic şi cum s-a întâmplat. Freddie iubea opera şi asculta constant albumele lui Pavarotti. Iar într-o zi l-am întrebat: ”De ce nu îl asculţi pe Pavarotti la un concert live?” Iar Freddie m-a întrebat: ”Wow, ar fi tare! Dar când să mergem?” Şi i-am spus că săptămâna următoare era un spectacol la Royal Opera House. Pavarotti cânta şi la un moment dat, de undeva din spatele scenei, s-a auzit vocea minunată a unei soprane, şi Freddie s-a îndrăgostit de acea voce. Soprana era Montserrat Caballe şi era pentru prima oară când Freddie o auzea şi vedea. Freddie mi-a mai cerut să îl mai duc la alte câteva spectacole unde cânta Montserrat Caballe. Însă nu îşi dorea să o întâlnească, îi era teamă că visul său ar putea fi spulberat cumva. Apoi, înainte de Crăciunul anului 1986, a primit un mesaj de la Jim Beach, managerul Queen, mesaj în care i se spunea că Montserrat Caballe doreşte să lucreze cu el. Niciodată nu l-am văzut pe Freddie mai emoţionat ca în clipa aceea. Freddie a avut trei luni la dispoziţie în care să creeze o compoziţie pentru a i-o prezenta lui Montserrat Caballe. Iar Freddie şi compozitorul Mike Moran au lucrat foarte mult, inclusiv câteva nopţi fără pauză.

Iar pe 24 martie 1987, Freddie s-a întâlnit în sfârşit cu Montserrat la Hotelul Ritz din Barcelona. Freddie a zburat la Barcelona cu mine, managerul Jim Beach şi compozitorul Mike Moran. Freddie îşi luase cu el o casetă audio pe care se afla un cântec scris special pentru acea ocazie.

Niciodată în cei 12 ani în care am lucrat cu el nu l-am văzut pe Freddie mai agitat ca în acea zi. Şi pentru prima oară de când eram asistentul lui personal, Freddie a ajuns la întâlnire cu 10 minute mai devreme (Râde). În mod normal, el întârzia la întâlniri cu 10 minute. Şi în cele 10 minute înainte de ora întâlnirii Freddie a fumat fără pauză. La ora 13 şi 3 minute, Freddie se gândea deja că Montserrat Caballe nu mai vine la întâlnire. Însă la ora 13 şi 4 minute Montserrat a intrat în încăpere. Şi când s-au întâlnit şi şi-au dat mâinile, mâna lui Freddie era mai rece decât cea a lui Montserrat, marea soprană avea să ne spună ulterior. Aşa că Montserrat şi-a dat seama că Freddie era mai emoţionat decât ea. Au fost câteva momente de tăcere, apoi Freddie i-a spus lui Montserrat că a compus un cântec pentru ea. Şi gheaţa s-a spart. De îndată ce au început să îşi vorbească, nu s-au mai oprit din conversaţie timp de 4 ore. A fost o chimie specială care i-a unit. A fost ceva minunat. Şi Montserrat a fost cea care a decis că va face împreună cu Freddie un album. Iar Freddie şi-a dat seama că anul 1988 va fi unul foarte ocupat pentru el, deoarece urma să lucreze la acel album, la cea mai bună muzică din viaţa lui pentru cea mai bună voce din lume.

Peter Freestone (al doilea din stânga), într-un moment de relaxare alături de Freddie Mercury şi doi prieteni

La un moment dat aţi fost cu Freddie Mercury la reşedinţa lui Michael Jackson din Encino, California. Cum a fost acea vizită din 1983?

Freddie şi cu mine am petrecut 8 ore cu Michael Jackson în casa sa din Encino. Freddie şi Michael au lucrat la trei melodii, State of Shock, a lui Michael, unde Freddie a pus o parte vocală, la melodia lui Freddie-There Must Be More To Life Than This, unde Freddie a cântat la pian şi Michael a cântat cu el. Al treilea cântec trebuia să fie un duet cu titlul provizoriu Victory. A fost foarte puţin înregistrat din acest cântec, dar undeva în arhive sunt imagini şi înregistrări cu mine creând partea de bass şi lovind uşa unei toalete timp de 5 minute!

În această toamnă a fost lansat în cinematografe mult aşteptatul film biografic ”Bohemian Rapsody”, film la care aţi fost consultant. Care au fost sentimentele dumneavoastră văzând un film despre Freddie Mercury şi Queen?

Au fost făcute atâtea documentare despre Queen, cu multe informaţii eronate. Eu îmi doream ca publicul să vadă adevărul. Filmul este un film în stil Hollywood, bineînţeles. Şi în mod cert nu este un film care să spună adevărul minut cu minut. Este şi un film cu lucruri spuse altfel decât au fost în realitate. Însă au fost mulţi fani care mi-au spus că văzând filmul, dincolo de greşeli, au văzut adevărul din spatele lui. Şi asta pentru mine a fost cel mai important lucru.

Freddie Mercury cu pisicile lui Miko şi Delilah în 1981

Aţi ţinut legătura cu componenţii formaţiei Queen după ce Freddie a murit?

Vorbesc destul de des cu Brian şi cu Roger. Pe John nu l-am mai văzut şi nu am mai vorbit cu el din 1997. Asta a fost dorinţa lui şi respect asta. Mă văd cu Brian şi Roger de fiecare dată când ajungem în aceeaşi ţară, când ei sunt în turnee. Eu trăiesc în Cehia, iar ei în Marea Britanie.

Cât a fost faimă şi cât a fost durere în povestea vieţii lui Freddie Mercury?

Nu poţi avea faimă fără durere. Dar Freddie le-a acceptat pe ambele. Voi cita din Freddie: ”Nu voi fi o vedetă rock. Voi fi o legendă”. Şi chiar asta îşi dorea: să fie recunoscut. Îşi dorea de asemenea să fie recunoscut ca muzician, ca artist. Şi asta i-a adus faima. Atunci când ai faimă, îţi pierzi o parte din intimitate. Dar Freddie a acceptat că acesta era preţul pe care trebuia să îl plătească pentru celebritate. Şi lumea a respectat în general faptul că Freddie era în spatele zidurilor cel care voia să fie, Freddie Mercury pe care fanii nu îl cunoşteau. Când ieşea pe uşa casei, el devenea acel Freddie Mercury pe care lumea îl ştia. Când era în casă, putea să se îmbrace cum dorea, putea să stea în papuci sau să îşi facă părul cum dorea. Dar de îndată ce îşi părăsea habitatul, ieşea în geacă de piele, blugi, ochelari de soare şi adidaşi. Freddie a realizat cele două extreme. Da, a fost şi dureroasă faima pentru Freddie, în sensul că nu a putut avea acea viaţă obişnuită pe care toţi ceilalţi o aveau. Şi asta pentru că el ştia că mereu când apărea în public era proprietate publică.

Am vorbit la un moment dat despre România”

Freddie Mercury, suflând într-un tort inedit la ziua lui de naştere

Care este în opinia dumneavoastră cântecul ce îl reprezintă cel mai bine pe Freddie Miercury dintre toate creaţiile sale?

Sunt de fapt două cântece. Cântecul lui preferat este bineînţeles Somebody to Love. Dar cel mai autobiografic cântec cred că este Don't Stop Me Now.

Aţi vorbit vreodată cu Freddie Mercury de România sau de vreun potenţial concert Queen în România înainte de 1989?

Am vorbit la un moment dat de România, referindu-ne la ţările de dincolo de Cortina de Fier unde astfel de concerte nu erau posibile înainte de 1989. Şi lui Freddie îi părea rău. Freddie era pasionat de istorie şi auzise că România are o istorie bogată. Managementul celor de la Queen era reticent legat de susţinerea unor concerte în ţări despre care nu ştiau prea multe şi de unde nu puteau obţine prea multe informaţii. Iar managementul Queen nu ştia cum era situaţia în România.

CV Peter Freestone

A lucrat ca garderobier pentru Baletul Regal din Londra

Numele: Peter Freestone

Data şi locul naşterii: 8 ianuarie 1955, Surrey, Marea Britanie.

Studiile şi cariera:

- A petrecut primii 6 ani de viaţă în Londra, după care a făcut şcoala primară la Lushington Hall, în sudul Indiei.

- În 1975 s-a angajat cu jumătate de normă la Royal Opera House din Londra.

- În 1977 a fost angajat garderobier la Baletul Regal din Londra.

- A început să lucreze pentru Queen în noiembrie 1979, iar după câteva săptămâni, a devenit asistentul personal şi confidentul lui Freddie Mercury, pentru care a lucrat până la moartea acestuia, pe 24 noiembrie 1991.

- După 1991, a lucrat la Guy’s Hospital din Londra, a condus un mic hotel din Londra şi a fost administratorul unei companii de operă.

- În 2001 a publicat la editura Omnibuss Press din Marea Britanie biografia lui Freddie Mercury. Cartea a fost tradusă în zeci de limbi.

- Din 2007 face parte din asociaţia Montreuxmusic, care continuă să promoveze memoria şi strânsele legături dintre Freddie Mercury şi oraşul Montreux, în care a trăit şi înregistrat o bună perioadă, în special în ultima parte a vieţii.

- A fost consultant timp de cinci luni la filmul „Bohemian Rhapsody“.

- Călătoreşte în fiecare an câteva luni pe tot globul pentru a susţine cauza conştientizării SIDA, precum şi pentru a participa la întrunirile fan cluburilor Queen.

Locuieşte în: Praga, Republica Cehă.

citeste totul despre: