Obscenităţile din spatele unor măşti hidoase. Cum au denaturat colindătorii obiceiurile sfârşitului de an

Obscenităţile din spatele unor măşti hidoase. Cum au denaturat colindătorii obiceiurile sfârşitului de an

Tradiţionalele costume ale cetelor de uratori au fost înlocuite cu unele ce imită personaje lugubre. FOTO: D.S.

Obiceiurile de Anul Nou încă se mai păstrază prin zona rurală a judeţului Neamţ, dar în oraşe acestea sunt înlocuite cu false manifestări de folclor popular

Ştiri pe aceeaşi temă

Conform tradiţiei, în ultima zi a lunii decembrie, deghizaţi în tot felul de costume, urătorii merg din casă în casă şi transmit prin cele spuse în fel de fel de scenete sănătate, belşug şi prosperitate pentru anul care vine. 
 
În zona rurală a judeţului Neamţ, aceste obiceiuri se păstrează relativ intacte, dar, odată cu trecerea anilor, în mediul urban acestea au început să se piardă sau să fie înlocuite cu false manifestări de folclor popular, care nu mai au aproape nimic comun cu datinile şi obiceiurile de iarnă ale românilor. 
 
Pe 31 decembrie 2019, străzile oraşului Piatra Neamţ au fost invadate de o mulţime de urşi, capre, babe, moşnegi şi urători, mascaţi în fel şi chip. Ceea ce intriga în mod deosebit era faptul că, fără nici o jenă, acompaniaţi de sunetul tobelor, fluierelor, goarnelor şi petardelor aprinse cu nemiluita, colidnătorii  „cântau“ urături de o obscenitate ieşită din comun, care nu pot fi reproduse din cauza trivialităţii lor extreme. 
 
Nici costumele nu aveau nimic în comun cu măştile tradiţionale, acelea din cordele, bucăţi de covoare cu motive naţionale, iţari, cămăşi populare sau haine militare adaptate costumaţiei specifice scenei interpretate. 
 
Printre mărgele, oglinzi, franjuri, pene şi haine mai mult sau mai puţin rupte, urătorii aveau lipite poze cu femei aproape dezbrăcate, în ipostaze provocatoare. 
 
Unii urători au găsit că este la modă să îmbrace diverse costume aduse de prin străinătate, care întruchipau personaje din desene animate, strigoi sau alte personaje lugubre. În ton erau şi măştile cu
chipuri monstruoase. 
 
Alcoolul nu putea lipsi şi, cu cât numărul paharelor golite era mai mare, urăturile căpătau o
doză crescută de trivialitate, urletele şi ţipetele marcând „trăirile“ şi „extazul“ momentului. 
 
În spatele măştilor, impertinenţa unora depăşea orice limită, trecătorii fiind înconjuraţi fără voia lor şi nu scăpau de insistenţele mascaţilor până nu le era oferită o sumă de bani.
 

Urături „pe bune“ şi pentru cei ce ţin la „glume“

 
Unele cete de mascaţi erau pregătite cu două tipuri de urături. Una „pe bune“, pentru lume serioasă, cu referiri la zăpada bogată şi belşugul dorit în noul an, şi alta „la mişto“, pentru cei care ţin la „glume. 
 
Astfel, după ce urau celor ce le-au deschis uşa viaţă lungă, sănătate şi noroc, urătorii schimbau, la cerere, registrul, cu versuri fără perdea. 
 
Urăturile de genul „Aho, aho, şi bună-seara/ Daţi un foc s-aprind ţigara“, considerate îndrăzneţe nu cu mult timp în urmă au fost înlocuite de afirmaţii mult mai tranşante, în ton cu muzica pe care o ascultă băieţii de cartier. 
 
Urşi sau capre, care nu până demult cădeau la pământ răpuşi de boală, se zvârcoleau acum de mama focului, bolnavi de boli lumeşti, stârnind în mod neaşteptat şi penibil hohote de râs. 
 
La modă au fost şi urăturile care conţineau aluzii politice, semn că pentru contemporanii noştrii Bădica Traian din cunoscutul pluguşor a devenit mai puţin interesant decât Bădica Iliescu, Bădica Dragnea, Bădica Dăncilă (sic!) şi alte nume politice ale momentului. 
 
La Piatra Neamţ, ceva din atmosfera obiceiurilor de iarnă a fost salvată pe 1 şi 2 ianuarie 2020, când în oraşul străjuit de culmea Pietricica au sosit bande de jieni, arnăuţi, capre, urşi şi arapi din satele şi comunele învecinate. 
 
Acompaniaţi de lăutari, aceştia au dansat printre blocuri, în timp ce spectatorii de la geamuri şi balcoane îi răsplăteau cu cât credeau de cuviinţă. 
 
Aceste scenete cu haiduci, arnăuţi, capre, urşi şi ursari parcă au reînviat speranţa că obiceiuri şi tradiţii moştenite din moşi-strămoşi nu se vor pierde.
 
 

 „Aici este vatra tradiţiilor, la noi, în Moldova...“

 
În a doua zi a anului, toate drumurile din judeţ au dus la Târgu Neamţ, acolo unde se organizează un mare festival al obiceiurilor şi tradiţiilor de Anul Nou. 
 
Manifestarea adună mii de spectatori din oraşul de sub Cetatea Neamţ şi localităţile învecinate, mulţi dintre ei români plecaţi în străinătate, atraşi de parada trupelor de mascaţi. 
 
Acestea vin aici din mai toate judeţele Moldovei, pentru că festivalul este jurizat de profesionişti, sunt oferite premii destul de consistente iar parada şi spectacolul sunt transmise de posturi de televiziune centrale şi locale. 
 
De altfel, organizatorii manifestării spun că ea este „una dintre cele mai frumoase şi zgomotoase manifestări de început de an, dar cu un mare conţinut istoric şi adevăr de necontestat al tradiţiilor şi obiceiurilor poporului român, în special din zona Moldovei“. 
 
În ceea ce priveşte acordarea premiilor, misiunea juriului, format din profesionişti (scriitori, critici literari, profesori universitari, referenţi culturali etc) este una destul de dificilă. Asta pentru că formaţiile sunt foarte bine pregătite, punându-se accent pe autenticitate, costumaţie şi modul de prezentare, distincţiile fiind pentru trei secţiuni - ansambluri, solişti-urătură, solişti-colind.
 
„Cred că este unul dintre cele mai mari festivaluri, dar ca şi public, nu neapărat ca şi formaţii. Ar trebui să capete o şi mai mare amploare, având în vedere publicul. Festivalul ar putea fi unul naţional. Organizatorii pot să invite din Maramureş, din Ardeal, din alte părţi ale ţării. Oricum, aici este vatra tradiţiilor, la noi, în Moldova, cu Neamţ, Suceava, Botoşani, Bacău“, opina Sergiu Dascălu, instructorul Ansamblului de copii Poieniţa şi director al Căminului Cultural Vorona, judeţul Botoşani.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările