Călătorie în lumea lui Eminescu: de la Codrii de Aramă în Pădurea de Argint

Călătorie în lumea lui Eminescu: de la Codrii de Aramă în Pădurea de Argint

Padurea de Argint şi Codrii de Aramă sunt situaţi în arealul Parcului Vânători Neamţ. FOTO: D.S.

Cine ajunge în nordul Moldovei, se poate plimba liniătit prin Parcul Natural Vânători Neamţ, unde se gâsesc şi două arii protejate, Codrii de Aramă şi Pădurea de Argint, evocate în poeziile lui Mihai Eminescu

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Turiştii care vor să fugă din marile oraşe, să lase în urmă stresul şi rutina cotidiene pot alege ca destinaţie de vacanţă minunatul ţinut al Neamţului. 

Nu duce lipsă nici de frumuseţi naturale, nici de bijuterii arhitecturale şi, cu atât mai puţin, de itinerare diverse de călătorie. 

Unul dintre cele mai apreciate, care îşi merită cu prisosinţă laudele, este cel care cuprinde zona Târgu Neamţ, cu legendara fortăreaţă medievală ce străjuieşte urbea de pe malul Ozanei, Casa Memorială „Ion Creangă“ din Humuleşti, Zimbrăria de la Vânători, Muzeul „Nicolae Popa“ de la Târpeşti şi staţiunile Bălţăteşti şi Oglinzi. 

La toate acestea se adaugă vestitul lanţ de mănăstiri din Munţii Stânişoarei: Neamţ, Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia şi Văratec, la cea din urmă găsindu-se şi mormântul Veronicăi Micle. O pomenim pe muza lui Mihai Eminescu, căci itinerariul propus cuprinde plimbări prin Codrii de Aramă şi Pădurea de Argint, areale împădurite, aflate în imediata apropiere a Văratecului, neasemuit descrise de poet.

Pădurea de Argint, de văzut la asfinţit

 
Pădurea de Argint l-a inspirat pe Mihai Eminescu. FOTO: ecoromania.ro,
 
 
 
Cele două arii sunt protejate de lege, iar mulţi le confundă, crezând că sunt una sigură. Nu este aşa, deşi sunt foarte aproape una de cealaltă, la câteva sute de metri distanţă. Au, totuşi, istorii diferite. 
 
Pădurea de Argint, care l-a inspirat pe Eminescu în „Călin, file din poveste“, nu poate fi ocolită de turistul abătut prin zonă. Situată pe partea dreaptă a drumului judeţean ce duce la mănăstirea Văratec, fie că vii dinspre Agapia, fie pe drumul care se desprinde din DN15, Piatra Neamţ-Târgu Neamţ, pădurea n-are cum să nu-ţi sară în ochi, datorită coloritului specific al arborilor. 
 
Desigur, există şi semnalizatoare care arată calea către Pădurea de Argint. Rezervaţia forestieră şi peisagistică de tip mixt Pădurea de Argint, care se întinde pe circa 2,5 hectare, este alcătuită din arbori de mesteacăn, a căror vârstă este de vreo 150 de ani, dar sunt şi copaci mai tineri. 
 
Numele a fost inspirat de imaginea mistică a razelor de soare la asfinţit, iar unii spun că şi a lunii, care se reflectă în scoarţa albă a mestecenilor. 
 

La pas prin Codrii de Aramă, prin iarba vântului şi păiuţ roşu

 
Numele Codrii de Aramă vine de la culoarea frunzelor de gorun FOTO: informatii romania.ro
 
 
Foarte aproape de Pădurea de Argint, la o azvârlitură de băţ, se află Codrii de Aramă, care completează incursiunea în cadrul natural de poveste. Locul a fost numit astfel după culoarea de foc, arămie, pe care o au toamna frunzele unei varietăţi de stejar. 
 
Rezervaţia a fost declarată arie protejată în anul 2000 şi reprezintă o zonă împădurită din comuna Agapia, cu rol de protecţie pentru specii arboricole de gorun secular (Quercus petraea). Alături de bătrânii arbori, pe circa zece hectare, mai sunt inventariate vreo 300 de specii de plante. Străbătând la pas zona, dai de pârâul Filioara, care curge pe la poalele dealului şi satului cu aceleşi nume, apoi de pajişti colorate de păiuţ roşu şi iarba vântului, care împrejmuiesc pădurea. 
 

Pădurea de Argint atrage mai mulţi vizitatori, unul dintre motive fiind tocmai poziţionarea lângă drumul spre Văratec. E oricând la îndemână o oprire, preţ de cel puţin o jumătate de oră, din fuga maşinii sau a autocarului. Poate îndrăgostiţii aleg să zăboveasă mai mult, urmând paşii lui Eminescu prin micul codru de poveste. 

Rezervaţia forestieră Codrii de Aramă este preferată mai ales de pasionaţii de drumeţii care cutreieră zona cu rucsacul în spate şi, de asemenea, de cei plecaţi în vacanţă pe biciclete. Totuşi, cele două zone sunt adesea confundate, după cum povestesc localnicii. 

„Turişti din maşini sau biciclişti opresc şi-ntreabă de Pădurea de Argint, Pădurea de Aramă sau Codrii de Argint, înlocuind cuvinte de la una la alta. Nu ştiu că sunt două păduri diferite. Doar cei pe biciclete sau drumeţii, după ce află pe ce drumeaguri pot ajuge la baza Filiorului (n.r. – acesta este numele dealului împădurit cu goruni), o iau într-acolo“, spune Constantin, un sătean din Filioara.

 

Ţinutul Zimbrului, la graniţa dintre realitate şi basm

Prin pădurile Neamţului sunt în libertate 45 de zimbri FOTO parculvanatori.ro

Pădurea de Argint şi Codrii de Aramă fac parte din Parcul Natural Vânători-Neamţ, un teritoriu mai vast, care ascunde multe surprize pentru turişti. Aici este unul dintre puţinele locuri din ţară unde a fost reintrodus zimbrul. 

De nouă ani, administraţia parcului desfăşoară un proiect de punere în libertate a zimbrului, acest lucru aducând un mare plus de vizibilitate naţională şi internaţională zonei, care mai este denumită şi Ţinutul Zimbrului.

Spre finalul anului 2019, Ţinutul Zimbrului a fost promovat pe canalul YouTube, în cadrul unei iniţiative de punere în valoare la nivel internaţional a eco-destinaţiilor din ţară. Proiectul „Descoperă Eco-România“ s-a materializat prin şapte filme despre Ţinutul Zimbrului, Ţara Haţegului-Retezat, Eco Maramureş, Băile Tuşnad şi împrejurimile, Ţara Dornelor, Pădurea Craiului şi Colinele Transilvaniei. 

„Ţinutul Zimbrului este o zonă care adăposteşte o moştenire spirituală şi naturală fără preţ, meleaguri pline de har divin, aflate la graniţa dintre realitate şi basm. Reapariţia zimbrului în libertate, după ani de eforturi, este chiar ca o poveste întrupată. Specificul zonei este dat de împletirea frumuseţilor naturale cu valorile culturale şi spirituale. Comunitatea monahală prezentă aici este a doua ca mărime din Europa, după cea de la Muntele Athos, iar satele monastice Văratec, Agapia şi Neamţ, cu modul lor deosebit de organizare, reprezintă un unicat european“, este descrierea făcută de cei care au pus la cale proiectul de promovare a Parcului Natural Vânători-Neamţ. ;

Ecoturismul din parcul natural: 180 de pensiuni şi 1.700 de kilometri de trasee

Parcul Vânători-Neamţ e o suprafaţă de circa 31.000 de hectare, din care peste 26.000 sunt numai pădure, adăpostind o diversitate de valori culturale, istorice şi naturale. Aici pot fi văzute specii rare de animale, cum ar fi ursul brun, râsul, vidra, pisica sălbatică, cerbul carpatin şi căpriorul.

Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România, declara anul trecut: „Timp de cinci ani am lucrat profesionist la nivelul fiecărei destinaţii, pe infrastructură ecoturistică, calitatea serviciilor, informare şi semnalizare. Aceste destinaţii cumulează o ofertă de 200 de produse şi servicii, care sunt disponibile pentru iubitorii de natură, mişcare în aer liber, taifas cu localnicii şi mâncare gustoasă. Acum, în reţeaua ecoturistică, sunt peste 180 de pensiuni, peste 1.700 de kilometri de trasee de drumeţie, cicloturism şi trasee tematice şi s-a depăşit cifra de 100.000 de turişti găzduiţi, cu peste 250.000 de înnoptări“.

 

La Sihla, sus în munte

Mănăstirea Sihla dăinuie de veacuri în Munţii Stânişoarei FOTO: doxologia.ro

 

Dintr-un periplu turistic pe la mănăstirile Neamţului, n-ar trebui să lipsească o vizită la Sihla, mănăstire situată în Munţii Stânişoarei, la o altitudine de circa 1.000 de metri. Se poate ajunge aici cu maşina, pe drumurile ce pleacă din apropierea aşezămintelor Sihăstria şi Agapia, sau pe jos, pe potecile marcate din păduri. 

La Sihla, deasupra actualei mănăstiri, s-a păstrat intactă sub o imensă stâncă bisericuţa cu hramul „Schimbarea la Faţă“, ridicată în 1763, despre care se spune că a fost construită din lemnul unui singur copac. 

De aici, pe o potecă, se ajunge la un cunoscut loc de pelerinaj şi închinăciune, peştera Cuvioasei Teodora. Aici şi-a petrecut ani din viaţă, în izolare totală şi rugăciune, sfânta numită de Biserica Ortodoxă „Floarea duhovnicească şi de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei“.

Grota este situată într-un spaţiu îngust dintre două stânci înalte, în care a fost creat un altar de rugăciune, luminat mereu de lumânări şi candele. Cuvioasa s-a născut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, la Vânători-Neamţ, dedicându-se vieţii monahale la Schitul Vărzăreşti din Vrancea. 

După o invazie otomană şi arderea mănăstirii vrâncene, sfânta s-a întors în locurile natale, retrăgându-se în Munţii Stânişoarei, într-o peşteră, unde a rămas până la moarte. Moaştele ei se află acum la Mănăstirea Pacerska din Kiev, aşezate într-o raclă pe care scrie „Sfânta Teodora din Carpaţi“.

Rute de acces şi cazare în zonă

Pensiune la Văratec FOTO pensiuneavaratec.com

Accesul spre destinaţiile din Neamţ este facil, drumurile sunt foarte bune, chiar dacă nu vorbim despre autostrăzi. Toate rutele sunt asfaltate, mai puţin cele două care duc la Mănăstitra Sihla, plecând de la Sihăstria şi Agapia, dar inconvenientul e compensat de frumuseţea pădurilor străbătute. 

Iată şi câteva posibile itinerare. Spre Văratec, Agapia, Pădurea de Argint şi Codrii de Aramă: pe DN15C-Piatra Neamţ-Târgu Neamţ, prin comuna Bălţăteşti; altă rută este DN2-Suceava-Fălticeni şi de aici pe DN15 până la Târgu Neamţ.

Spre Zimbrăria de la Vânători şi Mănăstirea Neamţ se urmează traseul DN15B-Târgu Neamţ-Humuleşti şi apoi spre Nemţişor, pe drumul judeţean DJ155C.

Spre mănăstirile Secu, Sihăstria şi Sihla se urmează traseul  DN15B-Târgu Neamţ-Humuleşti şi apoi pe drumul judeţean 157 F, înainte de comuna Pipirig.

În ceea ce priveşte cazarea, nu sunt probleme, la Târgu Neamţ, Agapia, Văratec şi Vânători-Neamţ fiind numeroase pensiuni, dar este recomandată rezervarea din timp a locurilor. Se poate înnopta şi la mănăstiri, toate având locuri special amenajate pentru turişti.

Retragerea la Văratec

Locurile de basm ale Neamţului l-au inspirat pe Mihai Eminescu în scrierea operelor „Călin, file din poveste“ şi „Memento mori“, poetul fiind atras la Văratec de iubirea ce i-o purta Veronicăi Micle, care se retrăgea aici. Adesea, poetul a fost oaspetele micuţei aşezări monahale, închiriind în zonă o cămăruţă.

„Veronica Micle obişnuia să se odihnească în timpul verii la Văratec, să se plimbe în pădurea de mesteceni, imortalizată de poet în «Călin Nebunul» şi «Călin, file din poveste». Aici, în verile lui 1874 şi 1875, Eminescu închiriase de la maica Asinefta Ermoghin o cămăruţă, de unde privea «codrul de aramă» şi «pădurea de argint». La Văratec mai stătuse Eminescu şi peste ani, în gazdă la maica Străinescu“, povesteşte Dan Toma Dulciu în lucrarea „Eminescu şi diplomaţia“.

La mormântul Veronicăi

După popasul la Sihla, turistul poate coborî pe drumul forestier până la Agapia, iar de aici, pe lângă Codrii de Aramă şi Pădurea de Argint, la Văratec. Iar paşii îl vor duce sigur, la fel ca pe toţi cei ce vin pentru prima dată aici, la mormântul Veronicăi Micle, situat în curtea unei biserici. Şi poate vor cugeta la cele scrise pe crucea ce veghează somnul de veci al poetei, versuri din creaţia ei: „Şi pulbere ţărână din tine se alege/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege./ Nimicul te aduce, nimicul te reia/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea“. ;

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: