VIDEO Petrache Lupu, descris de săteni: „Era sfânt, l-a văzut pe Dumnezeu. Apoi minuni n-a mai făcut, că a îmbătrânit şi nu i-au mai dat voie”
0Petrache Lupu, ciobanul căruia în tinereţe i s-ar fi arătat însuşi Dumnezeu, este considerat un sfânt de către bătrânii din Maglavit. În satul de pe malul Dunării unde s-ar fi petrecut miracolul, Petrache Lupu are statuie în faţa primăriei, loc de veci la mănăstire, iar o uliţă îi poartă numele. Localnicii povestesc cu patimă despre minunile pe care le-a săvârşit fostul lor consătean.
Bătrânii din Maglavit, un sat al Olteniei bătut de arşiţa verii, în care deseori seceta şi grindina sunt considerate „pedepse de la Dumnezeu”, recunosc că abia dacă au auzit de Arsenie Boca şi de minunile sale. Unii dintre ei confundă chiar numele călugărului de la Mănăstirea Prislop cu cel al mai cunoscutului pentru ei Gigi Becali, ctitor al mănăstirii din sat, cu portret pictat în biserică.
„A făcut minuni, dar apoi nu I s-a mai dat voie”
Localnicii au în schimb propriul lor sfânt, născut, crescut şi desăvârşit pe uliţele înfundate de ţărână ale Maglavitului.
Se numeşte Petrache Lupu (1907 - 1994), iar la mijlocul anilor 1930, datorită lui, satul a devenit loc de pelerinaj pentru milioane de români. „Petrache Lupu a făcut mari minuni. La el veneau oameni şoimăniţi şi se vindecau, veneau orbi şi oameni cu tot felul de copii bolnavi. Pe urmă nu mai făcea el minuni, că îmbătrânise. Şi nici nu i se mai dădea voie, el fiind persecutat de comunişti. L-au ţinut şi prin puşcărie”, spune Elisabeta, o bătrână din sat, care l-a cunoscut în carne şi oase pe ciobanul căruia i-a atribuit puteri miraculoase.
„A fost un om sfânt căci lui i s-a arătat Dumnezeu. Aproape de Dunăre, unde este o cruce mare, acolo i s-a făcut lui un chip de umbră albă şi acela a fost Dumnezeu. L-a văzut la faţă şi i s-a dus vestea. Apoi el a spus lumii să se pocăiască şi să fie cinstită, să se înţeleagă oamenii”, adaugă Elisabeta. Vasile, un alt vârstnic din Maglavit, oferă o versiune diferită poveştii lui Petrache Lupu.
„De mic copil, nu sugea vinerea la mamă-sa. Aşa a fost, de la Dumnezeu. I s-a arătat Dumnezeu în vale, la biserică şi de atunci i-a rămas numele ca sfântul”, spune Vasile. Pentru Aurel Florea, apariţia divină a fost una mult mai spectaculoasă. „Petrache mulgea oile la stână şi a venit un nor aşa negru, iar el a fugit. A vărsat şi găleata cu lapte şi a fugit prin pădure, strigând: „Uite e Dumnezeu, uite e Dumnezeu”. I s-a arătat Moşul lui, căci aşa îi spunea. După aceea a plecat prin sat şi i-a rămas denumirea de sfânt”, spune Aurel.
Locuri pustii
La opt decenii de la întâmplările miraculoase prin care a trecut Petrache Lupu, Maglavitul şi-a pierdut faima locului de pelerinaj din anii 1930. Petrache a murit în urmă peste două decenii în satul în care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii, iar locul său de veci este la mănăstirea a cărui piatră de temelie a pus-o. Aşezământul înconjurat de o pădure de salcămi este mai tot timpul pustiu. Oferă, totuşi, un sentiment liniştitor şi o energie puternică, spune Daniela, venită din Bucureşti la Maglavit, pentru a vizita mănăstirea.
Femeia, îmbrăcată în costum popular de sărbătoare, a luat din pădurea de la Maglavit câteva ghinde, pentru a le planta la întoarcerea acasă. Alţi pelerini au ales ca amintiri fotografiile care îl înfăţişează pe Petrache Lupu, oferite de maici alături de cadourilr religioase, icoanele cu sfinţi şi portretele duhovnicului Arsenie Boca.
Petrache Lupu atrage atenţia amatorilor de suveniruri dintr-o imagine alb-negru, în care a fost înfăţişat alături de un personaj diafan. Scena întâlnirii celor doi s-ar fi petrecut la câteva sute de metri de mănăstire.
Sătenii despre Petrache Lupu: A făcut multe minuni, dar apoi a îmbătrânit
Acolo, „la buturugi” s-au petrecut multe miracole, spune o călugăriţă, care îi îndrumă pe turişti. La capătul potecii prin pădurea de salcămi, într-un luminiş, o salcie bătrână, înconjurată cu un gard de fier, marchează locul apariţiei divine. În urmă cu opt decenii, zeci de mii de oameni veneau aici în căutarea vindecării şi cu speranţa unor minuni făcute de omul „căruia i-a apărut Dumnezeu”. La salcie, câteva lumânări şi candele arse şi bancnotele de un leu aruncate la rădăcina buturugii susţinută cu pietre şi ciment, arată că locul n-a fost cu totul părăsit.
În sat, Petrache Lupu are o statuie în vecinătatea primăriei, iar o uliţă îi poartă numele. A rămas însă amărât, povestesc oamenii, până la sfârşitul vieţii, deşi ar fi putut profita din plin de celebritatea dobândită în tinereţea sa.
Pădurea minunilor
Povestea prin care Petrache Lupu a devenit cunoscut a început în primăvara anului 1935. Ciobanul peltic, suferind de o formă de debilitate, avea 28 de ani şi păştea oile la marginea satului Maglavit de pe malul Dunării. „În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă”, scria medicul Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit”, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.
Personajului misterios i-ar fi apărut de trei ori lui Petrache Lupu, potrivit mărturiei ciobanului, şi l-ar fi îndemnat să le spună sătenilor să se îndrepte în credinţă, altfel „va fi foc”. Vestea s-a răspândit repede, după ce a fost mediatizată în ziarele vremii. La scurt timp după mediatizarea poveştii lui Petrache Lupu, satul său natal şi pădurea unde i s-ar fi arătat Dumnezeu au devenit locuri de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni. Pelerinii se îndreptau spre Maglavit pentru a-l vedea pe cioban, devenit un personaj important al vremii.
„De-alungul şoselei, câteva zeci de mii de oameni se închinau înşiraţi pe două rânduri. Mii de bărbaţi şi femei îi aşteptau în genunchi trecerea, Mergea drept şi se lăsa atins ca în vis de către o mână scăpată printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoraţii mistice, care la schilozi şi bolnavi ia forme de delir”, scria Gheorghe Marinescu, autorul volumului „Lourdes şi Maglavit”, publicat la Tipografia ziarului Universul în 1936.
Vindecări miraculoase
Ziarele de la mijlocul anilor 1930 şi celelalte publicaţii relatau despre vindecările miraculoase petrecute la Maglavit. „La buturugi, se găseau o întreagă serie de bolnavi vindecaţi la Maglavit. Cu acest prilej, printre mulţimea de suferinzi era Alexe Stroe Militaru, fost primar din Satulung, care este orb de cinci ani. Venise să se roage şi el cu credinţă, pentru sănătate. Cu lacrimi în ochii limpezi dar fără vedere. Militaru a povestit unui ziasrist despre următoarele cazuri de vindecare întâmplate în ultima săptămână: Radu Manolescu din Ianca, judeţul Brăila, de 54 de ani, a venit cu mâna şi piciorul drept paralizate. După o şedere de şapte zile la buturugi a plecat vindecat. Costică Trandafir din Coşereni, judeţul Ialomiţa, mut şi surd de 17 ani, dormind o noapte la buturuga mare a început să vorbească perfect. Domnişoara Elena Constantinescu din Constanţa, bolnavă de epilepsie de şapte ani, stând două săptămâni la buturugi s-a făcut sănătoasă”, scria Gheorghe Marinescu. Exemplele erau numeroase, însă multe dintre relatările din presă s-a constat ulterior, când „mitul Petrache Lupu” s-a stins, erau false sau exagerate.
Profeţiile lui Petrache Lupu
Potrivit relatării ciobanului din Maglavit, moşul care a apărut prin minune „la buturugi”, i-ar fi spus următoarele: „Nu-ţi fie frică. Să te duci să spui la lume, la părintele, că dacă oamenii nu se potolesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele şi dacă nu vin la biserică, atunci, foc, atunci le rup muncile”. A fost prima prorocire din seria atribuită lui Petrache Lupu. „Atotputernicul nu va permite un nou măcel al maselor”, era o profeţie din 1939 a ciobanului, publicată de ziarele americane, care îl descriau ca fiind „omul care susţinea că a vorbit cu Dumnezeu”. Ultimele sale previziuni nu s-au mai împlinit, dovada fiind milioanele de victime din Al Doilea Război Mondial.
Zeci de mii de pelerini
Din 1936, la Maglavit a început construcţia unei mănăstiri, în apropiere de locul unde „Moşul” i s-ar fi arătat de trei ori lui Petrache Lupu. În perioada 1935 – 1938, circa două milioane de pelerini au ajuns la Maglavit, potrivit statisticilor vremii. „Numărul pelerinilor se ridică în timpul verii la 20.000 pe zi, iar la începutul lui septembrie, într-o sâmbătă, numărul s-a ridicat chiar la 50.000”, relata Marinescu. România a intrat apoi în război, iar fenomenul pelerinajelor în locul miracolelor din sudul Olteniei s-a diminuat şi apoi s-a stins.
Afacerea interbelică a bisericii
Notorietatea căpătată de Petrache Lupu a fost transformată într-o afacere imensă, atât pentru reprezentanţii bisericii, dar şi pentru ziarele vremii şi pentru autorităţile din zonă. Localnicii câştigau şi ei din transportul călătorilor cu căruţele, însă cele mai importante sume proveneau din taxele impuse de autorităţi pelerinilor, din afacerile cu obiecte religioase şi din donaţiile făcute bisericii. Petrache Lupu refuza să primească bani. „Ciobanul nu primeşte bani pentru sine. Preotul satului se ocupă de mersul încasărilor într-o ladă, seara se face numărătoarea de către delegaţie comitetului instituit pentru ridicarea unei biserici. Ciobanul pune şi el iscălitura, fiindcă a învăţat să iscălească”, relata autorul cărţii Maglavit şi Lourdes. „Petrache Lupu nu primeşte bani, doreşte numai să facă, din banii strânşi, o biserică şi un spital. Pentru el nu vrea altceva decât să rămână un simplu cioban”, mai scria Gheorghe Marinescu.
Vă recomandăm şi:
Episcopul Daniil (59 de ani) al Daciei Felix a înfiinţat unul dintre cele mai stranii muzee în aer liber, după ce primit, de la călugărul Arsenie Boca, îndrumarea de „a vorbi cu pietrele”. A fost un îndemn la reculegere şi rugăciune pe care fostul preot de la Mănăstirea Prislop şi de la Biserica Densuş, de 15 ani episcop al românilor din Serbia, l-a respectat cu preţuire.
Cei zece ani care au schimbat cu totul faţa Mănăstirii Prislop au fost cei pe care călugărul Arsenie Boca, hăituit de autorităţile statului, i-a petrecut în Ţara Haţegului. Fostul duhovnic a schimbat cu totul aspectul aşezământului monahal, într-una dintre cele mai negre perioade din viaţa sa.
Arsenie Boca ar fi dispărut din faţa torţionarilor săi, în vremea în care se afla în arestul Siguranţei Braşov, potrivit uneia dintre cele mai ciudate relatări despre viaţa călugărului, oferită de scriitorul Dan Lucinescu, şi el fost deţinut politic al regimului comunist.
Se încarcă comentariile...
