Imaginile rare ale unei vizite regale în Hunedoara interbelică. Regele Carol al II-lea şi fiul Mihai, la Castelul Corvinilor şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
0Regele Carol al doilea şi fiul său Mihai, cel care avea să îi urmeze la tron, au vizitat Hunedoara în toamna anului 1934. Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetuza au fost locurile de interes pentru familia regală, întâmpinată de un număr impresionant de localnici.
Carol al II-lea şi fiul său Mihai, atunci în vârstă de 13 ani, au ajuns în judeţul Hunedoara la începutul lunii septembrie 1934. Au vizitat în principal ruinele fostului oraş antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Castelul Corvinilor din Hunedoara.
În Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Carol al doilea a dat, simbolic, prima lovitură de târnăcop pe şantierul arheologic pe lucrările urmau să fie reluate. Atît regele cât şi fiul său Mihai, atunci voievod şi urmaş la tron, au fost ovaţionaţi de mulţimea care a ocupat zona fostei aşezări romane.
În cinstea vizitei membrilor familiei regale, în Ulpia Traiana Sarmizegetusa au avut loc serbări populare, iar localnicii au purtat straie tradiţionale de sărbătoare.
Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu şi istoricul Constantin Daicovici, care conducea lucrările arheologice, au ţinut discursuri în faţa mulţimii.
Familia regală şi-a continuat vizita în judeţul Hunedoara la Castelul Corvinilor. Şi aici a fost întîmpinată de un număr mare de localnici, cu flori şi portretele ale voievodului Mihai, atunci un personaj răsfăţat de presa vremii.
Ilustraţiile rare ale vizitei regelui Carol al doilea şi a fiului său Mihai au fost publicate în numărul din septembrie 1934, al publicaţiei interbelice Realitatea Ilustrată, aflată în patrimoniul Bibliotecii Metropolitane a Bucureştilor.
Vă recomandăm şi:
Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.
Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din Antichitate.
România era înfăţişată în manualele după care învăţau elevii în anii 1930 ca o ţară impresionantă, cu o istorie dominată de dacii „harnici, viteji şi bogaţi” şi de cuceritorii romani, prezentaţi ca fiind cei care au contribuit fundamantal la formarea poporului român. Un astfel de document, rămas ca mărturie istorică, a fost manualul de geografie „România pentru clasa III-a primară”, din 1931.