Secretele Unirii Principatelor. Locul unde liderii unioniştilor au jurat credinţă pe o evanghelie veche de 300 de ani

Secretele Unirii Principatelor. Locul unde liderii unioniştilor au jurat credinţă pe o evanghelie veche de 300 de ani

Domnitorul Cuza şi biserica în care a depus jurământul Unirii FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia

Evenimentul a avut loc în Biserica istorică „Vovidenia” din Galaţi, în anul 1859. În curtea bisericii a fost ulterior înmormântată mama domnitorului, Sultana Cuza. Povestea bisericii este realmente dramatică, pentru că a trebuit să treacă prin nenumărate necazuri, inclusiv după Revoluţie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Foarte puţini ştiu, dar biserica ortodoxă „Vovidenia“ din Galaţi ocupă un loc aparte în istoria României, dat fiind că aici deputaţii unionişti de la 1859 (proaspăt aleşi în Divanul Ad-hoc al Moldovei), împreună cu viitorul domnitor Alexandru Ioan  Cuza (pe atunci pârcălab de Galaţi) şi Costache Negri (gălăţean şi el) au depus jurământ că vor fi credincioşi cererilor celor care i-au ales pentru a înfăptui Unirea.

Pe atunci, lăcaşul de cult era foarte important pentru oraşul dunărean, iar ceremonia a fost una cu totul specială, după cum relatează în lucrările sale istoricul Paul Păltănea. Jurâmântul s-a făcut cu mâna pe o evanghelie ortodoxă veche de trei secole, fiind întărit de prezenţa la ceremonie a înalţilor prelaţi ortodocşi ai Episcopiei Dunării de Jos şi a membrilor familiilor deputaţilor unionişti.

Ceremonia a fost precedată de o întâlnire de taină a unioniştilor, care a avut loc la conacul din Mânjina (judeţul Galaţi) proprietate a lui Costache Negri. De fapt, în amintitul conac au avut loc cele mai multe discuţii secrete care au conturat strategia pentru Unirea de la 1859. În prezent, localitatea Mânjina poartă numele de Costache Negri, iar conacul a fost transformat în muzeu.

Domnitorul Cuza şi familia sa urmau să aibă o relaţie specială cu Galaţi şi „Vovidenia” şi după alegere. În anul 1863, Alexandru Ioan Cuza şi doamna Elena Cuza au participat la slujba de Înviere la biserica „Vovidenia”, iar vizitele pentru rugăciune erau destul de frecvente, după cum se consemnează în catastifele lăcaşului de cult.

La câţiva ani distanţă, în mai 1865, mama domnitorului, Sultana Cuza, a fost înhumată în curtea bisericii gălăţene, momentul fiind marcat cu o placă din marmură montată la străduiţa preotului paroh Octavian Pelin, în anul 2002. 

Locul din Galaţi unde a fost îngropată mama domnitorului Cuza FOTO C Crângan

Osemintele Sultanei Cuza au fost exhumate de la „Vovidenia” în anul 1873, când au fost duse la Ruginoasa şi aşezate în cavoul familiei, la înmormântarea domnitorului.

Zidită în vremea Revoluţiei franceze

Biserica a fost ctitorită de banul Ion Cârja şi, ca să cităm din monografia ei istorică „este construită în plan triconc cu elemente arhitecturale şi decorative specifice arhitecturii religioase moldoveneşti. Pronaosul este acoperit cu o boltă în leagăn, iar naosul este acoperit de turla Pantocratorului, care se micşorează treptat prin arce dublou, deasupra altarului ridicându-se o altă turlă, mai mică”.

Placă de marmură de pe faţada bisericii Vovidenia FOTO C Crângan

La exterior, biserica este încinsă cu un brâu median format din două şiruri de cărămizi aşezate pe colţ. Cornişa este decorată cu ocniţe. Fundaţia este realizată din bolovani de râu şi beton, zidăria de cărămidă, şarpanta din lemn şi învelitoare din tablă.

A fost sfinţită în anul 1790 de către protopopul G. Avram, acesta fiind considerat anul ctitoririi ei, deşi unele surse pomenesc despre faptul că pe acel loc (sau, oricum, în imediata apropiere) ar fi mai fi existat o bisericuţă, ctitorie de la Vasile Lupu (undeva pe la 1650), care ar fi dispărut în jurul anului 1711, cel mai probabil arsă de turci după înfrângerea de către aceştia, la Stănileşti, a trupelor moldoveneşti conduse de domnitorul Dimitrie Cantemir. De asemenea, alte surse pomenesc anul 1773 ca moment al zidirii bisericii.

Informaţia nu este însă confirmată oficial, istoricii fiind de părere că informaţiile despre incendierile de biserici din Galaţi, după bătălia de la Stănileşti (1711), sunt destul de aproximative. În fapt, ar fi posibil ca biserica incendiată să nu fi fost pe locul unde se află acum „Vovidenia”, ci câteva sute de metri mai la vest, aproape de locul unde se află cum biserica Sf.Pantelimon (cunoscută şi ca biserica bulgărească).

Arsă de turci la revoluţia din 1821

În timpul mişcării revoluţionare din anul 1821, Biserica Vovidenia a fost arsă de turci, împreună cu toate celelalte biserici din Galaţi. A fost apoi reparată şi resfinţită în anul 1823 de către Gherasim Clipa, episcopul Romanului, iar până în anul 1863 a servit drept catedrală a oraşului Galaţi.

Ulterior, lăcaşul de cult n-a mai fost lovit, vreme de mai bine de un secol, de niciun cataclism sau necaz. „Vovidenia” trece cu bine peste confruntările armate din Primul Război Mondial, culmea fiind că Galaţiul nu a fost atacat de germani în cursul acelui război, ci  de „aliaţii” ruşi, care au fugit de pe linia frontului pentru a se alătura revoluţie bolşevice, iar în drumul lor către Prut au atacat în scop de jaf oraşul, fiind însă învinşi.

În anul 1901, bisericii i se adaugă turla clopotniţei de pe pridvor, iar în perioada 1920-1930 are parte de o serie de reparaţii curente şi pentru refacerea picturilor interioare.

Bombe, cutremure, comunişti, mafioţi

Cutremurul din 1940 avea să aibă un efect serios asupra „Vovideniei”, care suferă avarii majore. Reparaţiile sunt însă amânate din cauza războiului, iar în timpul bombardamentelor americane din 1944 (Galaţiul adăpostea un important centru de comandă german, care ocupase sediul Comisiei Europene a Dunării – actuala bibliotecă „VA Urechia”), peretele nordic al bisericii a fost distrus.

Elevii din Galaţi recompun anual momentul jurământului Unirii FOTO ADJ

Lăcaşul de cult este refăcut în perioada 1951-1952, fiind consolidat cu stâlpi şi centuri din beton. Între 1957 şi 1964, interiorul a fost pictat în tempera, în stil neoclasic, iar în 1967 au fost pictaţi şi pereţii interiori ai pridvorului.

Cutremurul din 1977 îi provoacă noi avarii, ceea ce determină autorităţile comuniste să ia în dezbatere demolarea şi exproprierea terenului pentru construirea unor blocuri de locuinţe.În cele din urmă, la sugestia istoricilor şi la presiunile externe ale UNESCO (cazul ajunge să fie discutat chiar şi la postul de radio Europa Liberă), autorităţile renunţă la ideea demolării. De-abia în 1984 este refăcută turla, însă pentru restul reparaţiilor nu se acordă fonduri.

Structura de rezistenţă şubrezită avea însă să treacă printr-un nou test la cutremurul din 1990, atunci când turlele de pe naos şi altar s-au prăbuşit, iar turla clopotniţă a fost grav avariată. Ca urmare, a început reconstruirea lor şi consolidarea bisericii cu stâlpi şi centuri din beton, lucrările fiind terminate în 1994. O parte din curtea bisericii a fost revendicată de o serie de presupuşi moştenitori ai unor presupuse loturi, cazul fiind în vizorul procurorilor.

Ce înseamnă Vovidenia

Sărbătoarea cunoscută ca Vovidenia , Obrejenia sau Ovidenia are loc la începutul postului Crăciunului, pe 21 noiembrie. Termenul provine de la rusescul „văvedenie” (intrare), dat fiind că, de fapt, coincide cu marea sărbătoarea creştină „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, care marchează momentul în care Fecioara Maria, copilă fiind, a fost încredinţată Bisericii, pentru 12 ani, de către părinţii ei Ioachim şi Ana.

Se zice că de la această dată ar debuta iarna, fiind, totodată, ziua în care „s-a vedit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveştenie”. Ţăranii consideră că în noaptea de Ovidenie s-ar deschide cerurile, animalele ar grăi pe înţelesul oamenilor, iar comorile ascunse ar putea fi descoperite fiindcă ard cu flacără albastră.

De Ovidenie, femeile dau de pomană „lumină de veci, lumânarea care nu se stinge niciodată pe lumea cealaltă” (Tudor Pamfile). „Sărbătoarea de Ovidenie, împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară (Moş Nicolae) formează, în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou dacic”, explică etnologul Ion Ghinoiu.

Vă mai recomandăm şi

Blestemul mănăstirii care l-a adăpostit pe fiorosul hatman Mazepa. Comuniştii au surpat-o în Dunăre cu remorcherele

Soarta cumplită a singurului patriarh al tuturor ortodocşilor care a slujit ca preot într-o biserică din România

FOTO Ce ascunde Biserica fortificată Precista, una dintre cele mai vechi din România. Se spune că de acolo pleacă tuneluri pe sub Dunăre
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: