FOTO Ce ascunde Biserica fortificată Precista, una dintre cele mai vechi din România. Se spune că de acolo pleacă tuneluri pe sub Dunăre

Potrivit legendei, deasupra altarului Bisericii Precista din Galaţi exista o cameră mare, în care, în timpul năvălirilor oştilor otomane, erau puse la adăpost obiectele de valoare. Tot în această încăpere s-ar fi aflat şi intrarea secretă în tunelul legendar care, în urmă cu un secol, a fost astupat cu pământ la ambele capete.

La porţile Galaţiului, în imediata vecinătate a falezei, se ridică biserica Maica Precista, fiind, în prezent cea mai veche construcţie din oraş.
 
Turnul- clopotniţa, prevăzut cu mentereze, era întrebuinţat că tainiţa, dar şi ca loc de veghe şi atac. Astfel de turnuri se întâlnesc şi la Biserica Sfântul Nicolae din Suceava, terminată în 1611, sau la Mănăstirea Barnova şi la bisericile Barnovschi, Vovidenia şi Sfântul Ioan Gură de Aur din Iaşi. Turnul de la Precista, ca şi celelalte, este format din două etaje. La primul nivel se află o cameră mai scundă, tainiţa, prevăzută cu două mentereze largi (deschidere 35 cm ) şi o uşă de acces la un balcon, toate dispuse pe latura de vest. Al doilea nivel, clopotniţa, este ceva mai înalt cu ferestre şi mentereze. Patru mentereze sunt dispuse pe latura de vest şi câte unul, pe laturile de nord şi de sud. Accesul la tainiţă se face printr-o scară lucrată în grosimea zidului de nord. Luminarea şi apărarea acesteia se face cu ajutorul a două mentereze, unul la piciorul scării, cu deschiderea spre nord, şi altul în capul ei, orientat spre vest. La cea de-a doua cameră a turnului se ajunge prin podul întărit, existând astfel posibilitatea organizării unui nou refugiu.  

Al doilea element de apărare, podul întărit, nu acoperă întreaga suprafaţa a bisericii ca la „Sfântul Ioan Botezătorul ” din Iaşi. Din cauza turlei de deasupra naosului, podul a fost făcut din două părţi, una deasupra pronaosului, şi a două, deasupra altarului. Legăturile dintre ele se realizează prin gânguri create în pereţii celor două abside. Podul este apărat de 28 de mentereze dispuse aproximativ simetric pe latură de nord şi de sud şi pe absidă altarului. Asocierea turnului-clopotniţa cu podul întărit se face la Precista într-o manieră proprie, care o deosebeşte atât de Biserică Sfântul Ioan Botezătorul, cât şi de bisericile săseşti din transilvania. Zvelteţea turlei, liniile greoaie ăla turnului-clopotniţa că şi folosirea pietrei în zidărie, printre rândurile de cărămidă crează o notă aparte distinctă, în arhitectură moldovenească.
 
La exterior, un brâu delimitează două părţi ornate diferit. Acesta lipseşte pe latura de apus, unde se găseşte un brâu compus dintr-un tor situat între două rânduri de cărămizi. Deasupra  brâului sunt ocniţe cu arhivolte, ca la biserica Sfântul Gheorghe din acelaşi oraş, căruia biserica Precista i-a slujit, se pare, ca model. Turnul clopotniţă este prevăzut cu arcaturi trilobate şi arcaturi simple. În partea inferioară sunt arcaturi duble, inspirate din arhitectură bisericilor din Muntenia.

Terminată în 1647, biserică a suferit, în lungă să istorie, multe distrugeri. Arsă, probabil în 1711 ea a avut mult de suferit şi în urmă războiului ruso-austriac din 1735- 1739 când s-a pierdut, între altele, un hrisov a lui Grigorie al ÎI-lea Ghica, de o deosebită valuare. La începutul războiului ruso-turc din 1769-1774, domnitorul Constantin Mavrocordat s-a retras spre Galaţi. Atacul armatelor ruseşti l-a surprins în biserică Precista, unde se refugiase, fiind făcut prizonier. Biserică a avut de suferit şi în anul 1821, când turcii au jefuit şi gropniţă din mijlocul naosului.

Restaurată după al doilea război mondial, biserica-fortăreaţa Maica Precista constituie un veritabil monument de arhitectură şi artă, fiind unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din Galaţi.  

O legendă a oraşului Galaţi spune că acesta ar fi fost legat de malul tulcean al Dunării printr-un tunel săpat în urmă cu peste 300 de ani pe sub albia fluviului, iar intrarea în acesta cale de refugiu se făcea prin altarul Bisericii Precista.

Legenda spune că, de pe malul gălăţean, se intră în tunel prin altarul Bisericii Precista situată pe Faleză. Această biserică fortificată este cel mai vechi monument istoric din municipiul Galaţi. Construită între anii 1643 şi 1647,  în timpul domniei lui Vasile Lupu, a fost ,şi lăcaş de cult, dar şi cetate de apărare împotrivă cotropitorilor. De aceea, podul clădirii este prevăzut cu 28 de metereze. 

 Tot în această încăpere, s-ar fi aflat şi intrarea secretă în tunelul, care, conform legendei, din motive necunoscute, în urmă cu un secol, a fost astupat cu pământ la ambele capete. 

 „Totul a pornit de la faptul că a fost descoperită o galerie, cu o lungime de 300 de metri, între Biserica Precista şi Biserica Sfântul Gheorghe. De aici a apărut legenda conform căreia ar exista un asemenea tunel şi pe sub albia Dunării, tunel prin care se putea ajunge pe malul tulcean al fluviului. Nu există nicio dovadă în acest sens, este doar o poveste", afirmă Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi.

„Totul este o legendă şi aşa va rămâne. La cum a fost răscolită Faleza Dunării în acea zonă este greu de crezut că vom mai găsi vreodată vreun tunel. N-am ştiut să ne conservăm istoria, iar acum trebuie ne mulţumim cu legende”, spune la rândul lui consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură.