Profesorul care antrenează olimpici. ”Când nu urmăreşti doar succesul la o competiţie, poţi alege orice elev devotat”

Gheorghe Butuc (42 de ani), profesor la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi, este unul dintre cei mai prodigioşi dascăli gălăţeni. De şapte ani pregăteşte elevii care participă la Olimpiada Naţională de Religie şi a câştigat cu ei zeci de medalii.

Rezultatul obţinut în acest an de Gheorghe Butuc (42 de ani), profesor la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi, cu elevii săi vorbeşte de la sine, aceştia obţinând cea mai mare performanţă de după reînfiinţare prin clasarea pe primul loc din cele 24 de unităţi şcolare participante la Olimpiada Naţională de Religie pentru Seminarii şi Licee Teologice Ortodoxe, desfăşurată la Baia Mare, în perioada 21-22 aprilie 2018.

Medaliile de aur au fost adjudecate de către elevii gălăţeni Vlad Blându din clasa a XII-a, la disciplina Dogmatică, şi Manuel Bulimar din clasa a X-a, la disciplina Studiul Noului Testament, cu media de 9,80. De asemenea, tot la această olimpiadă, elevii Cătălin Andrei Dima, din clasa a IX-a, a obţinut premiul  al III-lea la disciplina Studiul Vechiului Testament, cu media 9,30, iar colegul său Cătălin Răileanu, din clasa a XI-a, a primit o menţiune, la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române, cu media 9,00. Gheorghe Butuc predă la Seminar Teologie Dogmatică şi Noul Testament din 2001, iar de şapte ani pregăteşte elevii care participă la Olimpiada Naţională de Religie.

”A fost o provocare la început, iar pe măsură ce au trecut anii, am prins gustul. Mi-a plăcut să pregătesc câţiva elevi, fiecare la câte o materie, pentru că principalul meu scop cu ei a fost să fac Teologie integrală, adică materiile să se întrepătrundă. Am observat că această metodă are prindere foarte mare la elevi. A fost o combinaţie între alegerea elevilor pentru olimpiade, pentru că şi aici trebuie să ai fler, şi să intri cu ei apoi în albia aceasta a creativităţii, a dorinţei de cunoaştere. La baza actului credinţei stă cunoaşterea, deoarece doar cunoscându-l pe Dumnezeu, ajungem să îl iubim şi să credem în el”, ne mărturiseşte dascălul.

Secretul rezultatelor excepţionale obţinute de Gheorghe Butuc de-a lungul anilor cu elevii săi la olimpiade este prietenia sinceră şi profundă pe care a legat-o cu ei. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, adolescenţii nu ar fi fost cu adevărat motivaţi să obţină aceste performanţe.

A creat un algoritm al performanţei

Un alt element important în acest algoritm al performanţei pe care profesorul l-a dezvoltat este că nu urmăreşte competiţia cu elevii săi, ci doar să le trezească în interior dorinţa de a afla cât mai multe informaţii la materiile pe care le studiază. ”Dacă se întâmplă să primiţi şi un premiu la această competiţie, este bine, dacă nu, eu tot ce am dorit să vă transmit, s-a realizat”, le spune dascălul elevilor săi înainte de începerea olimpiadelor.

Gheorghe Butuc îşi alege cu mare grijă elevii cu care participă la olimpiade încă de când aceştia sunt în clasa a IX-a şi merge cu ei la competiţii până în anul terminal, în fiecare an la altă materie. Îşi îmbunătăţeşte permanent stilul de predare şi încearcă să eficientizeze la maxim timpul petrecut cu olimpicii, dar să şi comprime materia, astfel încât elevilor să le vină mai uşor să reţină informaţiile. Adolescenţii pe care îi pregăteşte îşi folosesc mult creativitatea, învăţând să interpreteze informaţiile în manieră proprie şi nu să le redea mecanic, aşa cum au fost ele consemnate.

”Fie că este un eseu structurat sau un eseu liber, trebuie să intervină creativitatea şi originalitatea elevului. Interpretează, crează, argumentează. Asta face, de fapt, diferenţa”, punctează dascălul. S-a născut la 40 de kilometri de Galaţi, într-o familie cu 10 copii, în localitatea Fârţăneşti. Părinţii mergeau la biserică, dar nu şi-au obligat copiii să facă acelaşi lucru, însă în cazul lui Gheorghe Butuc aplecarea către biserică a venit de la sine. Deşi iniţial intrase la un liceu din Galaţi, s-a răzgândit la scurtă vreme, a pus mâna pe carte şi a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi. Ulterior, nu s-a mai oprit din învăţat, absolvind Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, după care a urmat şi studii de masterat şi doctorat, pe care le-a finalizat cu brio.

”Mă atrage bucuria de a lucra cu oamenii”

Când era doctorand, a şi predat la facultatea pe care a absolvit-o, dar şi la Seminarul din Galaţi. ”Mă atrage la învăţământ bucuria de a lucra cu oamenii. Cu oamenii am avut această bucurie de a lucra dintotdeuna, dar cu copiii mi-am dezvoltat-o în timp. A fost visul meu să predau la cel mai desconsiderat liceu din Galaţi, deoarece am considerat că dacă reuşeşti cu elevii de acolo, vei reuşi oriunde. Acum visez să predau la cel mai bun liceu. Sunt provocări personale”, ne destăinuie profesorul.

Deşi multe cadre didactice susţin că învăţământul plafonează, Gheorghe Butuc este exemplul viu că lucrurile nu stau deloc aşa. De când a venit la Seminar, învaţă permanent, se lasă provocat de elevi, dar îşi crează şi provocări proprii, în dorinţa de a deveni mereu mai bun ca dascăl şi ca om. ”Găseşti în tine un spaţiu imens de cunoaştere, în propria ta fiinţă, dacă vrei să recunoşti şi să descoperi acest lucru la tine”, subliniază dascălul. Este împotriva statisticilor în ceea ce priveşte actul credinţei, considerând că cei fac astfel de evaluări omit esenţialul, şi anume că acesta este un act extrem de intim, personal şi subiectiv al fiecărui credincios, ce nu poate fi cuantificat în niciun fel.

Gheorghe Butuc s-a implicat complet în actul religios, cântând în coruri mari bisericeşti din ţară şi fiind în prezent şi dirijor al corului bisericii ”Sfântul Vasile” din Galaţi. ”Mă întâlnesc cu actul credinţei care nu poate fi şablonat, este mereu unic şi identitar, adică specific fiecărei persoane. Fondul credinţei este acelaşi, dar nuanţa pe care o trăim este unică, irepetabilă şi personală. Actul credinţei nu se poate impune. Eu sunt fascinat când oamenii nu iau credinţa ca pe o chestie ereditară, oficială, instituţională, ci îşi permit libertatea de a se întâlni cu Dumnezeu. Atunci se văd nuanţe unice ale credinţei”, ne mărturiseşte profesorul. Şi-a propus să îşi îmbunătăţească stilul de a preda atât la clasă, cât şi la întâlnirile cu olimpicii, şi a găsit deja o nouă metodă pentru a face lucru.

Este marca sa în învăţământ, cum îi place să spună, deşi învăţământul de masă poate obosi, stresa şi şablona un dascăl, dar este şi o bună oportunitate pentru acesta de a depăşi aceste limitări. ”Când nu urmăreşti doar succesul la o competiţie, poţi alege orice elev devotat. La elevi nu trebuie să existe doar simplul fapt de a face şcoală, ci o scânteie pe care tu ca profesor o poţi creşte, dorinţa de a cunoaşte”, conchide Gheorghe Butuc.