Fermecată de flaut: reţeta succesului unei artiste la Filarmonică

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioana Bălaşa FOTO arhiva personală
Ioana Bălaşa FOTO arhiva personală

Instrumentistă la Filamonica „George Enescu“ din Bucureşti, Ioana Balaşa, care cântă la flaut de 20 de ani, explică parcursul unui artist pasionat, presărat cu multă ambiţie, dar şi cu moderaţie.

Ioana Balaşa (31 de ani) a cochetat cu muzica din copilărie: a luat lecţii de pian din clasa a II-a până în clasa a IV-a, apoi s-a înscris la Colegiul Naţional de Artă „George Apostu“ din Bacău. A vrut să studieze harpa, pentru că sunetul i se părea diafan, însă atunci nu exista un profesor în liceu pentru acest instrument muzical – prin urmare, a ales flautul. 

Talentul ei a făcut ca, la doar 15 ani, să fie selectată să fie solistă alături de Filarmonica „Mihail Jora“ din Bacău, chiar într-un concert de harpă şi flaut, de Mozart. „Cred că asta ar trebui să se întâmple cu muzicienii: să fie puşi să cânte în public de mici. La 15-16 ani eşti mai puţin conştient de propria persoană. Ca adult, ai emoţii, vanităţi, ţi-e teamă să nu fii pus într-o ipostază ridicolă şi să te faci de râs. Când eşti copil, emoţiile sunt trecătoare. E ca la vaccin. Te duci tu, intră şi colegul. Nici nu simţi că te-a durut“, spune, cu umor, tânăra artistă. Ioana consideră că atunci când un artist urcă pe scenă ar trebui să existe şi pentru spectatori, nu doar pentru sine, cum îi place să spună.

Drumul către succes, cu urcuşuri şi coborâşuri

Munca i-a fost răsplătită în clasa a XII-a cu premiul I la flaut, la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, chiar dacă mărturiseşte că nu agreează ideea de competiţie în muzică. „Sunt împotriva ideii de concurs în muzică, în artă, în general, pentru că aduce mai multe deza-vantaje decât avantaje. Dacă este să facem o comparaţie, este infim cât cânţi singur comparativ cu perioada cât faci asta într-un colectiv, în orchestră de exemplu. Muzica ar trebui să fie o muncă de echipă, dar cum poate fi aşa în momentul în care tu de mic eşti obişnuit să mergi la concursuri şi să fii cel mai bun? Competitivitatea ajunge adesea să nu fie constructivă şi scoate la suprafaţă prea multe vanităţi şi narcisism.“

Micul pianist care impresionează la concursurile naţionale şi internaţionale şi performează la Matematică, Engleză şi Franceză

În anul IV de Conservator era angajată la Filarmonica din Bacău, iar după doi ani şi jumătate a urcat
o nouă treaptă în carieră, devenind instrumentistă la Filarmonica „George  Enescu“ din Bucureşti,  unde activează şi în prezent. A fost un drum cu suişuri şi coborâşuri, cum singură îl descrie:

„M-am întrebat adesea dacă sunt făcută să cânt sau nu la flaut. Am ajuns la concluzia că lucrurile astea sunt cosmetizate puţin de conştiinţa şi mintea umană. Nu eşti făcut pentru un anume lucru, viaţa e mai complexă de atât. Drumul pe care mergem e un cumul de alegeri personale şi imbolduri exterioare – ale familiei, ale societăţii, ale hazardului. În general, evit cuvintele mari şi afirmaţiile pompoase, de genul: «Muzica e viaţa mea». Da, într-adevăr, îmi place să fac muzică, dar nu trăiesc pentru muzică. Dacă mă întreabă cineva cine sunt, îi spun că sunt un om care cântă la flaut şi care încearcă să descopere viaţa prin sunete“, spune tânăra artistă.

Secretul stă în rutina zilnică

Muzica clasică se compară în multe privinţe cu sportul de performanţă. Toate elementele trebuie pregătite în prealabil şi exersate de nenumărate ori, astfel încât totul să iasă foarte bine.

„Este o rutină aproape militară. Dacă nu adopţi o astfel de conduită, te vei simţi un pic nesigur, iar atunci se pot întâmpla tot felul de lucruri, cum ar fi să te încurci sau să te ia prin surprindere ceva. Trebuie să fii mereu 100% pregătit, pentru că de acolo, de fapt, începe arta. Până acolo e doar bucătăria ta şi nu ar trebui să vină profesorul sau nu-ştiu-ce examen ca să conştientizezi asta. E vorba până la urmă de corectitudinea faţă de tine însuţi.“

FOTO arhiva personală

ioana balasa flaut Galati 2

Ioana crede că profesorii trebuie să-i explice fiecărui elev cum să studieze şi să-şi eficientizeze folosirea timpului. Şi pentru că în România încă nu se întâmplă mereu asta, mulţi copii află singuri, din experienţă, ce funcţionează pentru ei, ce este eficient şi ce nu.

„Sunt un om căruia îi place să muncească şi uneori pot să stau zece ore să studiez, dar vreau să-mi descopăr eu exerciţiile. Nu funcţionez după regulile făcute de alţii. Tocmai de aceea am evitat până acum să ajung în postura să predau, pentru că ce aş putea să-i spun unui copil este strict experienţa mea şi nu un sistem aşa cum ar trebui să fie implementat de pedagogi“, spune artista. Ioana a reuşit să-şi gestioneze din ce în ce mai bine emoţiile, de-a lungul anilor, iar acum a ajuns în punctul în care abia aşteaptă să urce pe scenă şi să se bucure de ceea ce face şi, în acelaşi timp, să încânte şi audienţa.

Un instrument adorat şi detestat

Înainte de un concert, Ioana are propria rutină, ce include exerciţii de sonoritate şi repetiţii la flaut timp de patru ore pe zi, care înseamnă, de fapt, cam şase ore, pentru că nu poţi cânta continuu la instrument, e nevoie să faci şi pauze.

Tot efortul, pentru câteva zeci de minute de magie muzicală care încântă audienţa: un concert de pian sau vioară durează 50 de minute, poate chiar o oră, în timp ce un concert în care solistul cântă la un instrument de suflat nu durează mai mult de 30 de minute. Motivul e simplu: un instrument de suflat implică un efort considerabil, precum rezistenţa respiraţiei sau a muşchilor buzelor. Oricât de temeinică ar fi rutina instrumentistului, corpul are limitările lui, explică artista.

Tânăra pianista medaliată cu aur la Astronomie. „Îmi place în România, iar ce nu-mi place mai schimb eu“

Deşi poate părea, la prima vedere, că relaţia artistei cu flautul este una simbiotică, nu întotdeauna lucrurile stau aşa. Sunt zile când cântă la flaut şi adoră cum sună, însă sunt şi zile când îl detestă

şi nu vrea să-l vadă în faţa ochilor.

„Bănuiesc că este ceea ce li se întâmplă şi sportivilor. Astăzi pot bate un record, iar mâine pot să nu-şi depăşească nici cel mai modest rezultat. Cred că este ceva ce ţine strict de fiziologie, de cât şi cum ai dormit, ce ai mâncat, pentru că starea fizică influenţează şi starea psihică“, spune Ioana.

Artista crede că e nevoie de schimbări majore în sistemul de învăţământ românesc pentru ca elevii să nu mai ajungă adulţi blazaţi, lipsiţi de curiozitate, care pun dezvoltarea personală în cui şi se concentrează mai mult pe lucruri care nu au nimic de-a face cu valoarea.

„Prea mulţi copii se concentrează pe domenii aride sau impuse artificial de societate, pentru ca la finalul anilor de şcoală să-şi dea seama că nu au competenţe reale. Cât despre pasiuni, dacă eşti pasionat, trebuie să fii conştient că asta vine cu sacrificii şi compromisuri, că viaţa nu e doar roz. Ce mi-aş dori mult e ca şcoala românească să ofere şanse egale tuturor, nu doar în teorie, ci şi în practică.“

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Pianista celebră la 10 ani care performează la matematică şi ortografie. ”În fiecare zi învăţăm lucruri noi, mă fascinează”

Fetiţa genială care la 9 ani încântă la pian şi este laureată la zeci de concursuri la Română şi Matematică

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite